Cum aş putea trăi fără iubire, când inima-mi e vâlvătaie
?
De doruri şi dorinţi, de gânduri strânse-n zbatere
vioaie
Şi sufletu-mi tresaltă patimaş, când sub privirea-ţi
caldă
M-alinţi cu-mbrăţişări, săruturi şi cu iubirea-ţi tandră
...
Cum aş putea să nu-mi răsfăţ, trupu-n dulcea ta chemare,
Când simt cum mă topesc, în braţele-ţi ce mă-nfăşoară...
Şi dulcile-ţi săruturi pe pielea-mi delicată, sunt balsam
sublim
Iubindu-ne frenetic-n atingeri mute, a trupurilor suav
festin.
Şi cum aş mai putea iubite, să te doresc, din nou a fi cu
mine ?
Când numai noi ştim, cum contopiţi, ne completăm divin de
bine
Şi dragostea ne este foc, unde-amândoi suntem pe
veci uniţi
În pasiune tandră, dorindu-ne frenetic, ca cei mai vechi
iubiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu