joi, 19 iulie 2012

NEDUMERIRE - de INES POPA

























De ce mă chemi în vise înfrânte de opreliști
Și mă dezmierzi cu lacrimi de lucurici zglobii,
M-alinți cu praf de stele și-mi torni din nou neliniști
Și-nșeli trișând destinul cu scurte bucurii?

În vara mea târzie te furișezi zadarnic,
Tu nu-nțelegi că timpul nicicând nu dormitează,
Ți-am fost altar de îngeri în visul tău zburdalnic,
Popas sub tălpi pierdute de suflet ce vibrează.

De ce speranțe false brodezi în nopți proscrise
Iar nesupuse doruri le chemi din resemnări,
Și nechemat în noapte revii din clipe stinse,
Forțând destine scrise-n clepsidre de tăceri?

Am spart demult ghiocul captivelor regrete,
Deși mai stau la pândă iscoadele perfide,
M-am vaccinat de vise ,punând pe dor pecete,
Nu mai plătesc tributul ursitei aguride.

Aș vrea să schimb amurgul în vindecări divine
Și să mă-mbrac în giulgiul eliberării sfinte,
Să pot s-amân răspunsul chemării clandestine,
În lanțuri să leg vise, norocul de destine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu