Răzvrătită eşti, femeie
Fugi mereu, te-nchizi în tine
Din desişuri, rupi crâmpeie
Şi din gând, slove de bine
Înger eşti, ori eşti eteie ?
TU, femeie răzvrătită
În pădurea-ţi desfrunzită,
Stai în umbră, la izvor
Şi cânţi, jalnicul tău dor.
Rupe-ţi vraja ce te leagă,
Pleacă, fugi în lumea largă
Lasă-n urmă, jalnic dor
Îţi trimit un ajutor,
Inimii să-ţi dea, proaspăt fior.
Răzvrătită eşti, femeie
Te închizi, te-ascunzi de lume
Aduni cioburi, ce scânteie
Vechi iubiri de prin albume
Prăfuite-n rafturi reci
Şi te ţin legată-n veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu