Mă simt un mugur de Costel Suditu

Când sunt singur,
Pe ramul acela de Lună,
Mă poţi privi doar pe mine
Aşa cum sunt, ca un mugur;
Când mai mulţi lângă mine se-adună,
Nu mă mai vezi la fel,
Dimpotrivă,
Imaginea e colectivă,
Percepţia neconstructivă;
Dispar cum sunt, 
Sunt în zadar
O singură linie dreaptă
Ce pătrunde în spaţiu
Ca o întoarcere
De unde a plecat
Şi a lăsat 
La coacere
Substanţa
Ca ştanţa
Rămasă fără miez;
Privind în ochii tăi, mă minunez
Că sunt cum sunt
Când nu sunt singur;
De vorba mut,
Mă simt un mugur.