Fără un cuvânt de Costel Suditu

Odată, din întâmplare, eram 

Într-un grup academic;
Numai eu ştiam că eram mic;
Să nu deranjez,
Am hotărât să stau retras;
Doar mai zâmbeam uneori politicos
Dând discret din cap;
Nici un cuvânt n-am rostit,
Nu aveam;
La câteva zile întâlnesc un amic:
-„ Ce tare eşti,
Domnul profesor te admiră
Eşti bun”!
Aşa, fără un cuvânt.