DE-OI PUTEA… de Patricia serbanescu

sărută-mă fără să-ţi văd privirea,

fără să numeri frunzele căzute,
căci doar aşa îti voi simţi menirea
ţinând în braţe flori, ce nu-s… 
degeaba rupte…

ca iedera mă împleteam pe tine
şi-n braţe prelungite, te legam,
nici un ştiai, că n-ai să scapi de mine
că peste ani ne-om întâlni, 
nici nu visam…

şi de-oi putea să mi te scot din vise…
căci te-am văzut, şi-ai dispărut sub soare,
plecând spre alte zări ce-au fost promise
de-oi revenii, să îmi aduci…
cirese-amare…

apoi, din vise vom croi iar fortăreţe
din noapte până-n zi, tot vom vorbii,
lăsând să treacă gânduri ce-s răzleţe
şi de-oi putea-n sărut… 
te-oi mirui…