Câinii latră – vântul duce... de Boris Ioachim

Se-nvârt ciori prin înserare

Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă…
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin’ s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră, vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce… 
Aţâţaţi de hărmălaie -
Câinii latră, vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire -
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce…
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie -
Câini latră, vântul duce...