între timp de Carmen Zaniciuc

trebuie neapărat să vezi ce-ai mai bun,
să-ți tremure mâinile, vocea, să ai lacrimi în ochi
și cuvintele să iasă ca pruncul din vaginul mamei
prea strâmt.
viața e ca un vis ce doare,
indiferent de te lovești sau nu;
poți dormi dar în timpul asta ai grijă
să ai pe cine ține în brațe.

la scrisul vorbelor de Leonid Iacob

La scrisul vorbelor dintâi  

venit-au . mări, ursitoare  

domniţelor, sub căpătâi,  

au pus, de busuioc, o floare  

Apoi menind-o şi plecară  

spre flori de lună şi de stele,  

dar de cerneluri cam uitară,  

lăsând peniţa făr’ de ele…  

Văzând ,că lasă-n urma pana-i  

doar alb pe coala cea-ngheţată,  

poetul a-nmuiat-o-n doruri  

şi a pus şi dragostea lui toată,  

Apoi a pus din nou cuvinte  

pe fila albă să-se-nşire,  

croind povestea lui cuminte  

şi-nmiresmată de iubire...  

De-atunci Ilene Cosânzene,  

cu plete fluturând în vânt.  

aşteaptă doruri din cuvinte  

la poarta inimii bătând  

Şi ursitoare vin în grabă  

cu ale lor caleşti de foc  

şi pun sub perne, la domniţe,  

fir fermecat de busuioc.  

Şi, tot de-atunci, poetul pune  

cerneala inimii-n cuvinte…  

Primeşte-o şi la tine-n suflet  

şi dă-i iubirea ta fierbinte,  

Pentru că ea, povestea asta  

Ce-n astă sear-am izvodit  

să poată să se poarte-n lume  

cu busuiocul cel ursit.  

Dragobete (partea a IV-a) - Dragostea … apoi, păcatul ... de Ovidiu Oana-pârâu

Aş vrea o floare să-ţi peţesc

Iubito, dacă s-ar putea,

Eu scut spre lumi să-ţi fiu, aş vrea.

Când nori privirea îţi umbresc,

Aş vrea o floare să-ţi peţesc.

Apoi s-o pun să-ţi fie-aproape

Sărut pe mână şi pe pleoape.

Şi ca descânt să te feresc

De cei ce vraja-ţi risipesc.

Din ea vor răsări agale,

Puteri ce ţintuiesc pe cale,

Pe toţi acei ce clevetesc

Poveşti ce-n suflet te rănesc.

Apoi voi pune-al meu amor

Ca pavăză şi ajutor.

Şi-aş vrea iar floarea să-ţi peţesc

Când nori privirea îţi umbresc.

***

odrasle muguri

privirea lunecă-n tăcere

şi să-ndrăznesc parcă îmbie

să îţi răsfir ca adiere

cosiţa lungă arămie

să nu te temi când mâini pe coapse

ţi-oi aşeza întâi uşor

căci ele fi-vor doar sinapse

nestăvilitului meu dor

iar para buzei pârguieşte

piersici în sâni când îi dezmiardă

dulceaţa lor ademeneşte

şi pe oricine pot să piardă

ales îţi sunt iar tu aleasă

ca flăcări gemene în ruguri

mire ţi-oi fi iar tu mireasă

ce se vor odrăsli în muguri

***

hangiţa mea

un cofăieş de vin să-mi dai

hangiţa mea frumoasă

şi carne friptă să îmi tai

hangiţa mea frumoasă

ca pânea albă-i ia ta

hangiţă rumeioară

privind la ea voi ospăta

hangiţă rumeioară

şi-un lăutar când sunt sătul

hangiţă păr de foc

să-mi cânte pân'o fi destul

hangiţă păr de foc

iar după joc te-oi săruta

hangiţa mea focoasă

şi spre iatac ne vom purta

hangiţa mea focoasă

mi-oi stinge para până-n zori

hangiţă-ntre hangiţe

şi-oi adormi pe subţiori

hangiţă-ntre hangiţe

***

romanţa cobzarului

doar un cobzar mai poate să aline

cu linele-i acorduri de vioară

tristeţea care parcă mă doboară

şi râul meu de lacrimi şi suspine

doar un cobzar mai poate stinge-amarul

cu linele-i acorduri de vioară

atingerea de strune mă-nfioară

când cu obidă azi închin paharul

doar un cobzar mai poate limpezi

cu linele-i acorduri de vioară

o seară mohorâtă ce coboară

şi tulburarea strânsă zi de zi

doar un cobzar mai poate să re'nvie

cu linele-i acorduri de vioară

iubirea care sufletu-mi omoară

iar vinul să-l preschimbe-n apă vie

***

dă-mi ...

dă-mi gura ta ca semn că m-ai iertat

să-mi sorb din ea-mpăcarea de fugar

ce-a rătăcit cu gândul lui ştrengar

şi ca zălog că răul e uitat

dă-mi sânul tău ca leagăn pentru vise

cum marea îi adoarme pe năieri

în zori când îl desmierd cu mângâieri

aroma-i simt şi puful de caise

dă-mi mâna ta eu să te ţin de mână

oprelişte spre-o nouă rătăcire

consemn pentru necaz sau fericire

şi legământ că îmi vei fi stăpână

***

Adult/era de Costel Suditu

Stătea pe scaun şi pe gânduri.
Pe buze-i flutura dispreţ…
În spaţiul dintre două rânduri
Surprinse presupusu-i preţ;

Îşi puse mâna peste coală
Şi aştepta să curgă timpul…
Dădeau în pieptul ei năvală
Atâtea gânduri… chinuitul;

Se-aude uşa! Ea, tresare!
Când ochi-i vede şi zâmbitul,
Sugrumă coala-ntr-o strânsoare
Şi-i sare-n braţe!... Fericitul!

Încă odată se convinse
Că totuşi, îşi iubea bărbatul!
Îşi promitea, cum mai promise,
Că-n veci, nu va mai fi cu altul!

de ce m-ai oprit de Renate Müller

când ne-am întâlnit în sufletul meu era vară
iar într-al tău şuiera ascuţit toamna

nu ştiam că ai venit să-mi furi anotimpul
eu în calea ta zâmbind am alergat

în schimb mi-ai lăsat o cameră abandonată
în ea o sobă-n care focul să ardă a-ncetat

din frunze ruginii şi din fire uscate de iarbă
fac aşternut sufletului meu să doarmă

acum străluceşte vara în ochii tăi
iar în mine tremură toamna

Dragobete (partea a III-a) de Ovidiu Oana-pârâu

DULCI AMINTIRI ... DESPRE IUBIRE ...

mi-aduc aminte...

mi-aduc aminte prin răstoacă

adeseori te urmăream

erai copila ce din joacă

în zâna bună o schimbam

pândeam parfumul din cosiţă

de undeva ascuns în fân

doream să văd lângă căpiţă

mijindu-ţi mugurul de sân

şi doamne, ce mai zarvă mare

a fost când eu lângă pârâu

m-am apropiat de scalda-n care

te adânceai ca macu-n grâu

e dusă vremea când pe seară

furam în glumă un sărut

şi îmi doresc a mia oară

acum să-mi treacă de urât

căci dragostea de fiinţă pură

ce timpul vechi mi-o dăruia

s-a dus şi parcă simt arsură

din dorul ce m-a rupt de ea

***

Trecute amintiri din Rai

Simt buze moi,

Simt sânul tău

Pe pieptul meu

Şi între noi

Timp nesfârşit,

Rai dăruit

De buze moi.

Ieri m-ai iubit,

Ieri ne iubeam,

Azi stau la geam

Căutând uimit

Năluci de dor,

Ce trec uşor

În asfinţit.

Iubesc trăind

Şi mor iubind,

Mi-e viaţa-moarte,

Moartea-trai,

Simt revenind,

De prea departe,

Trecute

Amintiri din Rai

***

te uită pe cale

te uită pe cale
şi doar mi-i vedea
cum caut agale
cu inima grea

te caut şi aştept
spre mine să vii
de drag mă deştept
la ceasuri târzii

o vorbă trimite
din drum să îmi scază
în zile zorite
s-adăst ca-ntr-o oază

***

vânt prin taine

îmi intră-n taine vânt de busuioc
scăpat dintre cosiţe de aramă
sau doar trecut prin caier greu de foc
grijit ascuns sub abur de maramă

mă cotropesc furnicile în sânge
la gustul tău de fruct abia în pârg
iar patima prin pori cât se prelinge
eu obosesc de-atâta dor şi sârg

vântul e vânt şi pleacă să colinde
iar eu adăst în urma lui cuprins
de saţul de a fi oprit flămânde
miros şi gust din care m-am aprins

***

nu-ţi fie teamă, borangicul ...

nu-ţi fie teamă, borangicul
din ia spumă de pe tine
să-l smulgi, iar sânii şi buricul,
să-i laşi novici pe mâini străine

dă-ţi sânii pradă mâinilor
să îi frământ cu ir de rouă
şi sfârcurile amândouă
sub crâmpoţeala buzelor

tu să îndemni fără zăbavă,
să îi dezmierde cu săruturi
sau sa-i alinte-n zbor de fluturi
pe rotunjimi, gura hulpavă

iar pe buric să pun pecetea
tânjirilor de foc şi miere
cu mult râvnita mângâiere
iar vintrelor să le cresc setea

tainic buric, de piatră sân
şi sfârcurile-n piept arsură
mă ispitesc, iar eu hapsân
le sorb dulceaţa pe măsură

***

alint, răsfăţ şi iar alint

alint, răsfăţ şi iar alint
ochii şi gura nu mă mint
braţ după gât, freamăt de pântec
şi între coapse ca descântec
loc de păcate ce absoarbe
pătrund adâncurile-i oarbe
tu taine îmi oferi ritmate
sărut din buzele rujate
arsuri de sâni, icniri şi scâncet
prin pori ardoarea varsă plânset
izbiri de val ce-aduc furtună
duet de gemete răsună
în ritmurile-ameţitoare
de trupuri vii, fremătătoare
un ceas, o noapte, cine ştie ?
stârniţi de ritm şi frenezie
fiorii-n pântec nu ne mint
alint, răsfăţ şi iar alint

***

ce rai ţi-s sânii

borboane plouă
aspru crâmpoţiţi
inspiră muze
pieliţa de fruct
respiră rouă
când se simt priviţi
dezmierd de buze
hulpav mă înfrupt

ce rai ţi-s sânii
ei mă amăgesc
cerşind săruturi
şi priviri vorace
blândeţea mâinii
când îi asupresc
stârneşte simţuri
trupul să-ţi îmbrace

***

 regăsire

soarbe gura lăcomită
sân cerşind-o de sub ie
susură a bucurie
adiere molcomită

vorbe dulci spuse-ntr-o doară
ars sub sărutări obrazul
ochii-şi potolesc necazul
sub atingerea uşoară

mi te dărui, cad veşminte
şoaptele devin tăceri
asupriţi de mângâieri
la nimic nu luăm aminte

***

Dacă... de Iurie Osoianu

Dac-aș fi cumva în tagma lor 
Cap ,,di tutti capi" al ,,Alianței" 
Nici valori și nici principii nici speranțe 
N-aș mai injecta prostitului popor

Ci ași închide statul ăsta- famen
Care de la rang de colonie
A aguns un soi de prăvălie
SRL- exportator de oameni

Și-ași cădea la sânul României
Ca Gafița blestemată de părinți
Invocând nu numai diavoli ci și sfinți
Vinovați de inepții și blasfemie....

Și - am avea o Țară-n loc de două state
Și-un popor capabil de discerne
Și banuții nosțri de prin Berne
Aidoma lacrimei curate...

ÎN LUMEA TA de Renate Müller

Pe bolta universului tău
sunt cea mai mică
stea printre stele

dorinţa ta chinuitoare
ar vrea să pornească
în căutarea mea

ascultare nu vrei să-i dai
fiindcă ţi-e frică
de căderi abrupte

aştepţi clipa desprinderii
mele din umbra lunii
să-ţi aduc iubirea

PRELUNGIRE de Lore Moișan

Renunță măcar la orgoliu,
Îngroapă-ți tăcerea-n tăceri
Lângă focul viu din șemineu
Umilința te las să îmi ceri!

Mai adu-mi o sticlă de vin,
Mai toarnă-mi din nou un pahar,
Mai schimbă o piesă din stil,
Mai lasă-ți o iarnă măcar!

Lasă-te pradă întunericului,
Poți, totuși, s-aprinzi un lampadar
Trăiește momentul cu mine,
Mai fă-mă uneori să tresar.

Mai bate-n surdină un clopot
Pământul ne este mai sfânt
Când îl aud, mereu bat cuvinte,
Mereu sărbătoare îți sunt.

Te fac uneori să mă simți,
Te las deseori să mă pierzi,
Pulsul din sânge să-ți fiu
Să văd cum păgân te-alarmezi.

Îți sunt credință, îți sunt disperare,
Îți sunt orgoliu, îți sunt adevăr,
Știu, sunt un fulg în raza ta de soare
Tu ești răsăritul, eu apusul mereu.

Tu faci s-apară stele,
Eu pot mai ușor să le sting
Cu cât mă urăsc eu pe mine,
Cu plus infinit mă admiri.

Mai toarnă-mi o cană cu vin,
Prefă-te că uiți de măsură,
Ajută-mă muză să-ți fiu,
Ajută-mă să-ți fiu călăuză!

10.02.2013

Definitii ale iubirii… de Lacramioara Lacrima

Cu cel ce-l iubesti ai vrea sa tot fii
Si cand iti vorbeste parca ai pluti
Te infiori si ai vrea ca sa il atingi
Sa ii simti faptura, buzele fierbinti,
Orisice ai face la el te gandesti
Iubindu-l din suflet ai sa izbandesti
Iaras’ fericirea pe fata se vede
Intr-o veselie, privirea-ti se pierde
Ai face chiar totul sa-l stii fericit
Sa afle intr-una ca este iubit
Daca il zaresti tresari deodata
Parca l-ai cunoaste de o viata intreaga,
Zilele iti trec cu soare zambind
Flori se coloreaza tot mai mult in timp
Mirosul respiri si-asa te imbata
Dragostea-i superba, e-o splendoare toata
Daca va ploua, nici ca te ascunzi,
Printre picaturi pasesti surazand
Vantul bland adie prin doru-ti pribeag
Asculti un suspin al frunzei din ram
Desi, din crenguta in toamna va cade
Iubirea in suflet pe veci vrei ca sa iti sada
Si atunci cand e iarna, totul va-ngheta
Iubirea sta calda in inima ta….

Cu cel ce-l iubesti vrei sa poti imparte
Dureri, bucurii, de-aproape, departe,
Si daca lipseste, ce mult iti doresti,
Ii vrei doar iubirea, sa nu te-amagesti,
Cand soseste noaptea cu stele te-aprinzi
Iti chemi dragostea, placut te alinti
Luna iti vegheaza visul tau cel lin
Care iti apare in somn din senin,
Apoi, nu ai vrea sa te mai trezesti
Caci in zori de zi nu il regasesti…
Iubirea cand este, simplu te invata,
Sa fii mai puternic dis de dimineata
Tristetea s-o lasi, sa ramana-n urma,
De-acum clipele sa n-aiba vreo umbra
Ea te indeamna sa dai orice-n tine ai
Simtindu-te tanar, frumos e-al tau trai…
Iti pune aripioare sa zbori cat mai sus
Urmand un destin ce l-ai presupus
Ca e doar al tau, asa ti-a fost dat
Iubirea te-nalta…in zori, pe-nserat,
Cum pasare-si face-un cuib al ei
Inimioara este locul dragostei
Acolo-i izvorul catre nemurire
Care n-o sa sece…nu-i vezi marginire….