Stătea pe scaun şi pe gânduri.
Pe buze-i flutura dispreţ…
În spaţiul dintre două rânduri
Surprinse presupusu-i preţ;
Îşi puse mâna peste coală
Şi aştepta să curgă timpul…
Dădeau în pieptul ei năvală
Atâtea gânduri… chinuitul;
Se-aude uşa! Ea, tresare!
Când ochi-i vede şi zâmbitul,
Sugrumă coala-ntr-o strânsoare
Şi-i sare-n braţe!... Fericitul!
Încă odată se convinse
Că totuşi, îşi iubea bărbatul!
Îşi promitea, cum mai promise,
Că-n veci, nu va mai fi cu altul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu