AM ÎNVĂŢAT SĂ-MI STRÂNG SINGURĂTĂŢILE… de Ioana Burghel

Am învăţat să-mi strâng singurătăţile
de pe toate drumurile
albe de tine…

La celălalt capăt al lumii
a fost furtună de zăpadă…

Acolo
undeva
inima se troienise…

Într-o zi
am să ţi le dăruiesc
vegheate de singura lumină
rămasă
să incendieze pustiul…

Viu
nu e decât omul
care-şi învaţă paşii
pe de rost…

Vii
nu sunt decât
oamenii
care au învăţat
să-şi recite
moartea… 

În vizită la Moş Crăciun de Ovidiu Oana-pârâu

M-am rătăcit, la fel ca prima dată,

Prin pajiştea de nea a veşniciei

Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei

Formă i-a dat, fereastra pomădată.

Am şters o gheţişoară şi-am privit

Prin geamul alb, hotar spre Moş Crăciun.

Întâi am vrut o vorbă să îi spun,

Dar m-am oprit, văzându-l aţipit.

Cu chipul luminat ca de o poznă,

Cu barba spumă, peste piept lăsată,

În jur cutii, păpuşi şi ciocolată,

Aprinsă pipa, risipea miroznă.

Renii cuminţi îşi rumegau tăcerea,

Piticii adormiseră trudiţi

Pe preşuri, care-unde risipiţi,

Ştiind că-n daruri germina plăcerea.

Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc,

Tablou în care liniştea-i stăpână,

Cu pătura aflată la-ndemână,

Genunchii m-am gândit să-i învelesc.

Povestea mea despre ”a fost odată ...”

Adoarme năzdrăvanii nepoţei.

Vor auzi prin vise clopoţei,

Poate la fel ca mine, altă dată.

OFRANDA UNUI VIS de Popa Ines Vanda

Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri, 
Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea, 
Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri, 

Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.

Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
Perdele de albastru mi se ridică-n drum
Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.

Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,
Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,
In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
Te caut ca un bezmetic in cerneri din trecut
Oglinzi de întristare în carusel de plânset,
În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

Culege-mă din vise si-oprește secundarul
Clipitelor năuce din suflet răstignit,
O ultimă-ncercare să inșelăm destinul,
Topind ghețarii vremii și timpul ostenit.

Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

La gardul așteptării e îngerul iubirii,
Noianele de vise pe care le-am rodit,
A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii
Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.

Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
Ce dulce-i regăsirea ,tu dor în dorul meu.

Ma-ntâmpini cu speranță,iubire si candoare,
Reverși în mine cupa cu liniște și dor,
Pe buze simt sarutul nectarului din floare
Și-mbratisat cu tine mă-nalț și zbor,și zbor.

Cădeau din ceruri taine în buchete de Ovidiu Oana-pârâu

Cădeau din ceruri taine în buchete,

Ca într-un dans de lină rostuire,

Plutind ca voaluri albe şi cochete,

Spre locul destinat de împlinire.

Mişcări de fulgi în ritmuri de romanţă,

Compun zăpezi ce-n ele se aşează,

Omagiind pământul cu speranţă

Şi-al zilelor decor imaculează.

Părea că se întoarce înspre sine,

Natura ce fusese la plimbare

Şi aducea din ceruri noi lumine,

Să ţeasă pentru viaţă noi covoare.

Se-ndestulează câmpul cu albeaţă,

Ca pânza unui pictor inocent,

Făcând să pară noua dimineaţă,

Pe-al lumii şevalet, doar un accent. 

Vine iarna de Augustin Septimiu Ioan

Se-ascunde ziua în noapte
Și-apar primii fulgi solitari...
Credeam că iarna-i departe

Dar iat-o, venind peste ani.

Ne-atinge blând pe la tâmple
Iar focul surâde mocnit.
Miroase cald a plăcinte
Și-a brad... Minunat asfințit!

Ne-albește viața, iubire,
Când mâna în mână ți-o țin
Încă mi-e foame de tine
Și încă spre tine mă-nchin!

Ne cerne timpul, femeie,
Și-și cere tributul lumesc.
Îl rog o clipă să steie
Să pot să-ți mai spun... Mulțumesc!

Doamna mea imaculată,
Cântă îngeri la ferestre...
Eu, te-alint ca prima dată,
Tu, mă ningi ca în poveste!

Întoarcerea Evei de Emil Marian

Pierdută-mi ești Eva, iubire-mi tîrzie,
Frumoasă ai fost și mai ești și acum,
Mă rog azi la Domnul cumva să te-nvie,

S-apari lîngă mine, să vii de pe drum.

M-aleargă un gînd și mă duce acasă,
Șoptindu-mi duios că iubirea m-așteptă,
E-ascunsă-ntr-o glastră cu roze, pe masă,
Iar pașii timizi către-acolo mă-ndreptă.

De trandafiri e toată casa plină,
A lor arom-acuma te momește,
Te-aștept aici să fiu a ta lumină,
Eu sunt Adam, cel care te iubește.

Adame, o Adam, bărbatul meu dintîi,
Plecat-am fost prea mult în astă lume,
Iubirea-ți de-nceput o am la căpătîi,
Pe tine te iubesc și al tău nume.

Te-ntoarce acum Eva iar la mine,
Iubirea-mi te cheamă acuma acasă,
Uită de lume, privește-mă mai bine,
Iubește-mă cît viața ne mai lasă.

Poveste-aceasta veche-i mereu nouă,
Cu suflete pierdute și-al lor dor,
Ce se găsesc în dimineți cu rouă,
Cînd soarele apare dup-un nor...

Cântec de mireasă de Costel Suditu

Plânge, mama, draga mea…
Ai plecat de-acasă;
Tatăl tău, cu inima

Lăcrimează, arsă.

Ce ne-om face de-acum, noi
Fără puiul nostru?
Or să treacă anii, goi;
Viaţa, un căpăstru.

Suntem fericiţi, să ştii!
Nu căta în gânduri…
Pentru noi vei străluci,
Ca o floare-n crânguri

Câte zile vom avea
Fata noastră dulce,
Pe oriunde te-ai afla;
Soarta te va duce…

Cântă struna de vioară
Ochiul străluceşte,
Tu ne strângi, a câta oară
Dragă, îngereşte!...

Să dansăm şi veselim,
Să încingem hora,
Socrilor să dăruim
Fericită, nora!

Căci, ia uite ce te saltă
Ginerele nostru!
Fericit, parcă aşteaptă
Să îi pui căpăstru,

Al iubirii şi-nfloririi,
Cum l-ai luat de-acasă,
Şi alintul preţuirii:
Soarele pe masă.

Te cântăm şi te dansăm
Scumpa noastră fată,
Iar pe-un zâmbet, ne semnăm:
A ta, mamă, tată.

Fericirea… de Lacramioara Lacrima

Toata viata in nestire
Alergi dupa fericire
Nestiind ca e in tine

Tot sperand sa-ti fie bine.
Si tot cauti s-o gasesti
Fericit esti cand iubesti
Cat pe lume noi traim
Fericiti dorim sa fim.
Pare a fi un ideal
Nu-i pe munte nici pe deal
Daca ti-o imaginezi
In ea mult mai mult tu crezi…
Destinul daca-l infrunti
Impotriva lui de lupti
Fericirea vei afla
Sta doar in puterea ta…
*
Fericirea-i floare rara
Trece ca o primavara
Dar ea se intoarce iara
Ca un fluture pe-o floare.
Intr-o zi te-am cunoscut
Cu iubire ai aparut…
De atunci port in privire
Bucurie, fericire…
Acum viata-i armonie
Visele sunt poezie
Si din marea bogatie
O trimit cu drag doar tie…
Fericirea- e un dor
De a repeta usor
Sa te vad din nou si iar
Sa-mi oferi placere-n dar…
*
Fericirea o-ntalnesti
Cand pe altul fericesti
De aceea este bine
Ca sa daruiesti iubire…
Fericirea-i o dorinta
Care-n tine ia fiinta
Tot asa cum o-mplinesti
Vesel esti ca reusesti…
Uita, ce-a fost inainte
Alunga raul din minte
Optimismul e un drum
Pentru fericire-acum…
Daca-ai sti cat te iubesc
Ai fi fericit, firesc
Si de stiu ca sunt iubita
In sfarsit sunt fericita…

va ninge iar de Leonid Iacob

Va ninge peste noi, mereu va ninge

din alte vremi cu albe amintiri

şi prin ninsoarea viscolită  de afară,

vom depăna încet întâile iubiri,

Va ninge cu secundele uitate

pe-un colţ de-album, va ninge rar

Iar ceasul de decembrie va ninge

Cu-o altă filă-n vechiul calendar.

Va ninge cu furtunile din suflet

şi cu zăpezile copilăriei mele

şi, fulguind o lacrimă fierbinte,

Voi poposi cu gândul printre ele!

Va ninge peste noi, mereu va ninge,

va ninge cu secundele uitate,

va ninge cu furtunile din suflet

şi iarna coborî-va peste toate.

La mine ploua iar… de Lacramioara Lacrima

La mine ploua iar
La tine e zapada
Multe ganduri impart

Si parca-s luate-n seama
Caci picurii stropesc
Iute, purtati de vant,
Eu stau si ma gandesc
Fulgi de-ar fi pe pamant,
Acum cand este iarna
Dar stropii cad intr-una
Dand un aspect de toamna
Cu apa-i din natura,
Incerc sa evadez
Cu gandu-n departari
Asa-mi imaginez
La iernile de ieri,
Cand eu eram o fata
Jucandu-ma pe afara
Cu neaua cea curata
Faceam om de zapada,
Ningea cu fire albe
Plapande, racoroase,
Se asezau pe haine
Frumoasa-i iarna noastra…

Privesc ploaia cum bate
Pe geam curgand alene,
Atatea ganduri am
Si-mi este dor de tine,
Norii sunt toti de-a valma
Pe ceru’ intunecat
Peste a naturii palma
Murmura-neincetat,
In boabe ude, clare,
Rostogolindu-se-n jur
Iubirea mea e mare
Cu ea ma inconjor
In suflet mi-este calda
Deloc nu imi da pace
In zgomot ploaia cade,
La tine iarna tace
In linistea-i domoala
Prin gheturi cristaline
Si fulgii de nea fina
Dorul pleaca si vine
Nu cauta-n zadar
Pentru ca iti sunt draga
La mine ploua iar,
La tine e zapada…