Reflecții de Iurie Osoianu

…Talpa iadului umblă cu șantajul
Gimpler dă din coate lîngă treucă
Lupu științific a sărit zăplazul

Corbu parcă-i bou bătut cu leuca

Șelin intră-n Parlament cu tancul
Cioara strigă :” Dima adă lumînarea”
Da lui Statu palmă barbă cot acel cu banca
Cât pe ce-un nebun să-i umfle harea

Iată și prostia ar dori Dondon
S-o măsoare , are undeva istovul
Vrea în ghimpi , sar comuniștii -în mudoni
…Se zburlește lupul -tovarăș cu Tombovul…

Nu se-aude numai marele Pilat
S-a ascuns pe semne după stema
De dăunăzi, când recunoscund un stat
Dintr-al nostru a făcut eczemă….

Doamne -Dumnezeule ceresc
Mă închin cu-adîncă plecăciune
Scăpa-mă de stat moldovenesc
De elită asta- mortăciune….

Douăzeci de ani de când tot trag
Funia spre capătul răbdării
Chiar n-auzi tu Dumnezeule cum rag
Că un bou în preajmă învieri ?!!!

20 octombrie 2012
Moscova

Legende de tot râsul de Vali Zavoianu

Bolnavi de nebunie exemplară
V-aţi transformat în hoarde poliglote
Stăpâni peste nimic, fără de ţară

Întruchipaţi un fel de Don Quijote.

Mânaţi de vise mari, zornăitoare
Şi ipocriti de răsturnaţi balanţa
Privitul în oglindă când vă doare
Vă căutaţi rapid un Sancho Panza.

Aveţi un gol sinistru toţi în pieptul
Ce ieri purta o inima. Şi mâine
Cu săbii de carton, vă cereţi dreptul
De-a consuma can-can şi circ pe pâine.

E plină lumea ochi de Dulcinee
Expuse pe centuri, pe străzi,pe poduri.
Ce vând pe câţiva lei, n-aveţi idee,
Dac-aţi avea, aţi înghiţi cu noduri.

Şi morile de vânt care abundă
Vă dau de lucru zilnic. Ce contează
Că-n voi normalitatea muribundă
Locul caraghioslâcului cedează.

Întocmai ca eroul din istorii
Vă câştigaţi cu sete-un loc în faţă
Vă îmbataţi cu vorbe iluzorii
Rostite-mbietor de o paiaţă.

Cu cât sunteţi mai goi, mai mulţi vi-s anii
Mai mare casa, ghiulul şi amanta
Cu cât sunteţi mai strâmtoraţi cu banii
Cu-atât mai scumpă vă e Rocinanta.

Imberbii educaţi de voi sunt zero
Cu creier netezit, etnobotanici
Ar consuma şi gaz lampant şi dero
S-arate că sunt Emo sau Satanici.

Bolnavi de nebunie şi ridicol
Cu toţii subiect de anecdote
Vă paşte numai singurul pericol
Că veţi muri lucizi ca Don Quijote.

20.10.2012, Zavoianu Vali

Stare---Florina Sanda Cojocaru

Interese meschine, politici absurde,
Şi de ţipi, s-ar 

părea că nimeni n-aude,
Şi de plângi, s-ar părea că la nimeni nu-i pasă,
Şi-ai să taci, e-o durere ce groaznic apasă!

Vis frumos,care moare încă din faşă,
O mizerie de viaţă, de tine, părtaşă,
Un dispreţ pentru cel ce vârful n-atinge,
Şi-un sictir pentru cel ce nu ştie a-nvinge.

N-ai noroc, stai deoparte,
Şi priveşte ca tâmpul,
Nici de bani, nici de faimă, n-ai parte,
Nu ştii cum de te rabdă pământul!

Şi priveşti de năuc într-o lume grotescă,
Hălci de carne ce fug în cenuşă de frescă,
Fără minte prea multă, doar un chip de păpuşă,
Silicoane de rând se împing după uşă.

Şi-o mulţime grăbită, ce te calcă-n picioare,
Într-un timp prea infect, şi te-ntrebi de ce doare,
Nu ai bani, nesimţire, sau un trup de vânzare,
Stai deoparte, şi cere măcar drept la visare!

Şi de vrei să mai mergi, intră, rogu-te-n turmă,
Nu privi înainte, nu privi nici în urmă!
Condamnat la o viaţă de gri, ca mai toţi,
Şi de vrei altceva, vei afla că nu poţi!

N-ai noroc, stai deoparte,
Şi priveşte ca tâmpul,
Nici de bani, nici de faimă, n-ai parte,
Nu ştii cum de te rabdă pământul!

suvenir de Bogadan Dumbraveanu

există un prezent 
al prezentului, 
mi-ai spus când ţe jucai 

cu fluturii în păr,
zâmbind, şi unul rătăcit
în orice ruină

degetele îţi învârteau firele
părului galben în camera târzie,
aproape mov, ţi-e teamă, mi-ai spus
să fi prezent în zilele
ce or să vină

în ele poţi să pluteşti tăcut
ca un fluture imponderabil,
cum s-ar naşte poezia,
dacă timpul ar curge
aşa cum ne-am obişnuit
să credem

în timp ce vorbeai, jucându-te,
cârtiţele au umplut grădina
cu muşuroaie şi a început să
plouă cu timbre

aşa îmi aduc aminte

Strălucirea toamnei de Irina Nedelciu

Raze de soare inundă pământul

Iar mie îmi pare că zbor, ca şi vântul,

Prin văile lungi cu frunze zglobii,

Prin albia apei în şoapte de zi.

Ce toamnă de farmec îmi umblă în ochi!

Ce vis de iubire îmi cântă-n deochi!

În zările albastre trăiesc aventura,

În graţii de frunze dansez tura-vura.

Nebuna de toamnă, cu pletele ei

Mă gâdilă-n suflet cu raze prin tei,

Zâmbesc amintindu-mi iubirea de atunci

Când eu alergam în braţele dulci.

Miresme de toamnă, parfumul dorit

Mi-aduce fiorul. Mi-e dor de iubit!

De dulce sărut în leagăn de stea

Sub bolta albastră, cu luna pe ea.

O mare de raze, inundă pământul

Şi gândul îmi zboară mai iute ca vântul

Spre inima ta, cu zâmbete mici

Ai grijă iubite, acum, să nu pici!

Dumnezeu priveşte în noi de Ovidiu Oana-pârâu

Dumnezeu priveşte în noi

prin ferestrele sufletului …

sau ar vrea … dar unele stau zăbrelite,

altele se ascund după storuri

scorojite sau mai noi,

ori după perdele care mimeaza floral viaţa.

E ca şi când am crede

că ne ferim de darurile Lui.

Nu lăsăm nici măcar soarele să intre,

să alunge însingurarea,

ori să încălzească sămânţa speranţei.

Eu n-am fereastră la suflet!

E liber să colinde cu vântul, sub ploaie,

amestecat printre fluturi sau steluţe de nea,

poposind mereu, şi mereu ...

undeva unde fluturii sunt primiţi cu drag,

unde fulgii nu vor să răcorească dogoarea ...

un loc unde duce, aduce sau naşte câteodată alţi picuri.

Iar când revine îmi spune şăgalnic:

- Îţi prezint iar şi iar acelaşi musafir de onoare!

Primesc cu drag cele două suflete îngemănate

şi aştern peste poposirea lor doar voalul

unei tăceri chicotinde pe post de unduită fereastră.

Prin ea intră, uitând să mai iasă, iubirea ...

24.01.2012

Daca ai fi… de Lacramioara Lacrima

Daca ai fi ploaie 
Eu sa fiu pamant
In picuri siroaie
Tu sa ma atingi
Iar dorul de tine
Sa se racoreasca
Cand se aseaza-n mine
Tie sa-ti vorbeasca.
Daca ai fi soare
Raze sa-ti arunci
Eu sa fiu o floare
Zambet sa-mi aduci
Pe orice petala
Tu sa ma saruti
Ca-i oranduiala
Ca sa nu ma uiti.
Daca ai fi vant
Eu o frunza-n pom
Adiere-n cant
Sa imi fii acum
In caderea mea
In mijloc de toamna
Cu dragostea ta
Sa ma bagi in seama.

Daca ai fi mare
Iar eu valul tau
In largul din zare
Cu mine mereu
Intr-o stralucire
Sa ma inconjori
Cand nu am rabdare
Sa ajung la tarm…
Daca ai fi neaua
Alba de zapada
S-alerg toata ziua
Sa te prind in palma
Sa-ti simt puritatea
In alb imbracata
Si singuratatea
S-o alung indata…
Dar ploaie nu esti
Soare nici atat
Totusi ma iubesti
Chiar asa cum sunt,
Vant, mare sau nea
N-ai fost, nu vei fi,
Sunt dragostea ta
Si te voi iubi…

SUFLETE ALESE de Patricia Serbanescu

Curând vom naviga netemător
Spre alte ţărmuri şi abisuri
Cu sufletul prezent, nemuritor

Pleca-vom către paradisuri…

Suntem un praf stelar ce zboară
Vântu-l poartă, doar spre rai,
În vidul dintre sori pluteşte
Atras de Cer, Ocean şi Plai…

Un Lut ce-n inimă cuprinde
Lumina-n duh, ce-o va extinde,
Plecăm spre zări şi galaxii străine,
Suntem doar fiinţe, peregrine…

Formăm aici materia greoaie
În suflete-ncercate e văpaie,
Iubim lumina zorilor in dimineaţă
Duşman e timpul, muşcându-ne din viaţă...

Ziua cea mare va veni curând,
Cuprinşi de dor în viaţa provizorie,
Plecăm cu sufletul zdrobit şi înviat,
De-a noastră plăzmuire iluzorie.

Suferinţa preschimbă a lutului faţă
Trezită-i Sămânţa, revine la viaţă!
Suntem suflete-alese, dăruite, divine
Particule dumnezeieşti, adamantine…

TAINA NOPŢII de Patricia Serbanescu

Ascultă-acum în taina nopţii
Cum cerne-amorul nemurirea!
Laşi mâinile să mă alinte...

Şi eu, o sa te mirui cu privirea.

Iubirea tremură şi înfloreşte
Din şoapte şi cu sărutări târzii,
În inimă tot doru-l răscoleşte
Scăldat în razele de lună, aurii...

Îţi dau dulceaţa gurii de cireaşă
Şi sentimentele ce m-au făcut aleasă,
Răsfiră-mi genele cu vorbele rostite
Şi-nvăluie visarea, în clipele oprite...

În liniştea cu umbre ce-au rămas
Pierduţi am fost în taina nopţii...
Încremenită-i clipa de popas
Prinzându-ne-n alegoria sorţii...

Iubitul meu, în taina nopţii
A ta voi fi în orice anotimp!
Sărută-mă cu buzele-ţi de miere,
Rugă să faci! Să-ţi mai rămân un timp...

iunie 2011

Paletă nouă, pictor vechi de Ovidiu Oana-pârâu

Un astru parcă obosit

răsare şi desprins din el,

printre verdeaţă risipit

se conturează nou pastel.

Se umple totul de culoare

în tuşe blânde, arămii,

căldura palidă din soare,

caută loc de veci în vii.

S-a perimat monocromia

lunii Gustar, vopseli perechi,

îi schimbă toamnei armonia.

Paletă nouă, pictor vechi.