vineri, 16 decembrie 2011

Zavoianu Vali - Dor de iarna

Iarna mi-era dor de tine
Sa-mi pictezi pe geamuri flori
Sa ma-nveti in nopti senine
Printre fulgi s-adun fiori.

Tu cu-aripile de gheata
Sa ma-nveti ce-nseamna zbor
Sa plutesc prin a mea viata
Lin, ca fulgul de usor.

Nu-ti simt frigul din mantie
Caci te-am asteptat sa vii
Sa-ti soptesc in zori doar tie
Despre visele-aurii.

Da-mi din albul tau cel vesnic
Sa-mi imbrac in el fiinta
Fa-mi din neaua ta un sfesnic
Lumineaza-mi constiinta.

Si cu palma ta curata
Sterge-mi bland din nou tristetea
Sa invat inca odata
Cum sa-ti ador frumusetea.

Si sa-nvat sa ning cu vise
Peste tot ce-i cenusiu
Si prin portile-mi deschise
Sa-mi zbori lacrima-n pustiu.

Iarna mi-era dor de tine
De mirosul tau curat
Da-mi ninsoarea sa-mi aline
Dorul c-un sarut furat.

14.12.2011. Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - Fulguiește-n pădure...

Pufos vârtej de zăpadă-n vârtej de vânt,
printre copacii fără de frunze și în ger,
domină pădurea, cu al fulgilor descânt,
ca într-un brumat tablou uitat în frigider...

Pudrarea cu fulgii de zăpadă-n dantelă,
în frumusețe grațioasă cu mâna cerului,
lucind-n soare, cristalele în alba capelă
dau sfințire de caldă lumină austerului...

Fulg cu fulg, zăpadă peste zăpadă așează,
hermină albă-n paiete pe umeri de regină,
pădurii cu miros de ace, timpu-i înobilează,
aristocrația în castitatea-i de pururi virgină...

Patricia Lidia - In seara de Craciun

A venit din nou Craciunul,
Bucuros e tot romanul,
In familie-i sărbatoare.
Intinsa-i iar masa mare.

Azi pe Domnul il cinstim,
Ofrande ii oferim,
Mult patimitorul sfant
A venit azi pe pamant.

Datinile din strabuni
Ne-ndeamna sa fim mai buni,
Pe Domnul sa il cinstim,
Semn sa-i dam ca il iubim

Lumanari azi vom aprinde
Vom canta sfinte colinde,
Caci sub a credintei raza
Il rugam sa ne-aiba-n paza.

Sorin Poenaru - Jumătăţile de măr

Iubito, suntem jumătăţile-mpreună
Ale aceluiaşi, mereu, tot verde măr,
Deşi doar două, unii-ar vrea să spună
Că nu-i de-ajuns, iar eu cumva, mă supăr.
Am fost dintotdeauna jumătăţi, tu ştii,
Dar lasă-i să îndruge verzi şi-uscate
Ei se trezesc vorbind, bieţi ageamii,
Doar ură le încape în inimile moarte.
Vom trece de-asta cum s-a mai întâmplat,
Puterea noastră ne vine din întreg,
Ei n-au habar ce numai nouă ne e dat,
Iar cei asemeni lor, ca fumul se petrec.
Iubito, suntem jumătăţile-mpreună,
Hai, nu mai plânge şi-apuca-mă de mână!

miercuri, 14 decembrie 2011

Radu Adrian Gelu - Ne ningea cu fericire-n parc...

Ploaia de steluțe spulberate-n draperii,
gândul inspirat îmi tot poartă,
prin o licărire argintie deșartă,
la cascada de puf, de înghețate păpădii...

Diamanți minusculi bijuterii-n diademe,
sub semilună pecete a dăruirii,
cristalizează a lacrimilor iubirii,
de pământul înghețat, cald să-i însemne...

Briza rece cu zahăr pudrează-n dansuri,
în săruturi de căzătoare stele,
fluturând încet-n dorurile mele,
clopoțeii tăcerilor viselor-n suspansuri...

Norii portocalii ascunși-n orizonturi grele,
fac miezul nopții-n prânzul de zi,
doar pe noi iubito parcul ne auzi,
cum fericiți înotam prin a nămeților nivele...

Sub gluga cojocelului de blană pe geană,
adunai fulgii cu sclipi de privire,
pe zîmbet rimelat-n contopire,
atât de frumoasă erai, altar a iubirii icoană...

Balansuri de steluțe tot se scufundă-n vis,
stârnind amintirea durere vie,
a zăpezii crezută o veșnicie,
ce ne mângâia văpaia aprinsă-n Paradis...

Daniel Ali Salomia - Viata...ca un vers

Miscarile tale sunt versuri
pline de continut si inteles.
Iarna se chinuia sa gateasca
peisajul de Craciun,
Iar tu doar un deget ai intins
si crengile au inflorit
Pe geam, razand pe straturi.
Te-ai oprit, speriat de efect
si nu ai mai vrut sa scrii.
Dar timpul a trecut
si aproape ca ai uitat.
La pieptul mamei tale
iti alinai durerea din genunchi,
Iar ea privea intinerind
la fiul ei plapand cum se ridica.
Cresteai si codrii deschideau
carari in calea ta.
Se revarsa in cascade
paraie, sa te imbete de placere
Si izvorau din piatra,
ca sa uiti de sete.
Ai inceput sa scrii din nou
si pana ta uitase timpul,
Iar noi batrani de-acum...
citim ale tale stihuri

2004-10-09

Zavoianu Vali - Vine Craciunul

Tristi, cu dor privim intr-una
Fiecare bradul lui
Ne vegheaza tandru luna
Prinsa-n cerul nimanui.

Dragul meu, vine Craciunul
Si tu nu esti langa mine
Dintre ganduri aleg unul
Sa-l trimit in dar la tine.

Caci s-a spart in mii de cioburi
Dorul meu si-al meu destin
Si atarna printre globuri
Intr-un brad de vise plin.

Scot un zambet de lumina
Azi, din ultima scrisoare
Cand mi-ai scris ca o sa vina
Pentru noi, clipa cea mare.

Clipa-n care rupti de lume
Ne-om topi imbratisati
In iubirea fara nume
Ce ne tine strans legati.

N-am beteala si nici stele
Ca sa prind in bradul meu
Am doar visele si-n ele
Straluceste dorul greu.

Eu ti-am pregatit sfioasa
In dar inima din piept
Si iti scriu cu drag de-acasa
Ca sa stii ca te astept.

Si de te gandesti la mine
Si vreun dar mi-ai pregatit
Vino tu in dar mai bine
Si-o sa am ce mi-am dorit.

14.12.2011, Zavoianu Vali

Lucian Avramescu - Singurul lucru care contează

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas…
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano…

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

Zavoianu Vali - Omul cu flori

Stăteai mereu zâmbind la colţ de stradă
Cu braţele-ncărcate de frumoase flori
Şi orice trecător putea să vadă
Cum fiece culoare şi mireasmă-ţi dă fiori.

Treceau îndrăgostiţi mergând agale
Şi tu cu fericire flori le ofereai
Grădină minunată păreau braţele tale
Şi doar de dragul florilor trăiai.

Trecură zile, ieri, azi, mâine...
Şi oamenii doar cereau flori în dar
Şi tu n-aveai nici bani de pâine
De sărăcia ta, n-aveau habar.

În frigul iernii erai tot grădină
Şi te zăream cu braţul plin de flori
Pe toată strada răspândind lumină
Lăsându-ţi zâmbetul tribut la trecători.

Într-un târziu, în prag de primăvară
Sărac, flămând, bolnav, te-ai stins
Lăsând buchetele de flori să moară
Pe caldarâmul nepăsării ce te-a-nvins.

Azi am trecut pe strada cea pustie
Şi nu văd nici o floare, nicăieri
Şi nici un zâmbet cald nu mai îmbie
Sosirea blân-a dulcei primăveri.

Tu, omule cu flori, mi-e dor de tine
De ce şi florile şi oameni pier?
Lăsat-ai zâmbetul în inimă la mine
Şi ai plecat să culegi florile în cer.

Zavoianu Vali - Vine Craciunul

Tristi, cu dor privim intr-una
Fiecare bradul lui
Ne vegheaza tandru luna
Prinsa-n cerul nimanui.

Dragul meu, vine Craciunul
Si tu nu esti langa mine
Dintre ganduri aleg unul
Sa-l trimit in dar la tine.

Caci s-a spart in mii de cioburi
Dorul meu si-al meu destin
Si atarna printre globuri
Intr-un brad de vise plin.

Scot un zambet de lumina
Azi, din ultima scrisoare
Cand mi-ai scris ca o sa vina
Pentru noi, clipa cea mare.

Clipa-n care rupti de lume
Ne-om topi imbratisati
In iubirea fara nume
Ce ne tine strans legati.

N-am beteala si nici stele
Ca sa prind in bradul meu
Am doar visele si-n ele
Straluceste dorul greu.

Eu ti-am pregatit sfioasa
In dar inima din piept
Si iti scriu cu drag de-acasa
Ca sa stii ca te astept.

Si de te gandesti la mine
Si vreun dar mi-ai pregatit
Vino tu in dar mai bine
Si-o sa am ce mi-am dorit.

14.12.2011, Zavoianu Vali