vineri, 25 noiembrie 2011

Zavoianu Vali - J'aime la vie


Cu triluri prelungi soseste dimineata
Din visele lungi m-am trezit fericit
Senin imi dau seama ce mult iubesc viata
Si zilele toate ce le am de trait.

Cu inima plina de tot ce m-asteapta
M-arunc iar in ziua ce-n dar o primesc
Si urc cu incredere inca o treapta
Pe-o scara ce-i viata si drum omenesc.

Ferice de mine, caci iata, impreuna
Pasesc langa mine surazandu-mi si ei
Prietenii mei ce venira sa-mi spuna
Ca nu mai sunt singur in drumul spre zei.

Invat bucuria prin ochii deschisi
Splendori marunte ma incarca de viata
Si caut cu gandul in norii proscrisi
Noi triluri prelungi in orice dimineata.

Zavoianu Vali, 19.10.2011

Calatorie ( poezie neterminata :) )



Zavoianu Vali

Calatorie ( poezie neterminata :) )

Plecam de obicei fara bagaje
Calatorim prea des fara bilet
Si adunam in suflet peisaje
... Care danseaza ca-ntr-un vechi balet.

Si cand tarziu ajungem la rascruce
Si cautam pierduti pe maine-n ieri
Simtim pe umeri greaua cruce
A drumului ce duce NICAIERI.



Zavoianu Vali sper ca stiti, ce urmeaza :)) sper sa ma ajutati sa scriu restul :)

Alexandra Manea Tot ratacim pe drumuri ca orbetii
Ne amagim ca toate au un scop,
Ca vom afla un sens al vietii
Far’ sa citim ce scrie-n horoscop.

Alexandra Manea Cred c-ar fi mai bine sa incerc maine, caci am o viziune cam pesimista asupra acestei calatorii in clipa de fata si ar fi pacat sa-ti stric versurile, Vali!

Zavoianu Vali termina! nu strici nimic

Zavoianu Vali vreau sa scrii ce simti

Zavoianu Vali nu te iubesc numai cand esti optimista.....ma tem ca te iubesc tot timpul. asa ca........scrie te rog

Gavril Cati Chemare


Am mult prea multe vise incepute
Si multe lucruri inca nu-nteleg.
Bagajele stau vraiste, nefacute
Si n-am nici bani pentru bilet intreg.

Nu stiu nici drumul unde ma va duce
Pentru oricare gand, am pasii mici,
Cararea se opreste la rascruce,
Asa ca mai raman un pic aici.

Mai sunt cuvinte care sa m-atraga,
Chemari pe care inca le ascult.
Si poate -o sa raman aici intreaga,
Sau jumatate, sau un pic mai mult. 4 august 2007 Slobozia :)

George Roca Stropite cu lacrimi de dor si regret.

Mihaela Aldea Căci drumul are bariere multe
Şi noi nu ştim ce tren am aşteptat
În gări acum nu-i nimeni să asculte
Decât semnalul scurt al unui impegat

Zavoianu Vali seara buna domnule George !

Alexandra Manea Cu sufletu-aruncat in geamantan,
O carte si un gand hoinar,
Pornesc la drum si zau ca habar n-am
De-i plin de dulce sau de crunt amar.

Gavril Cati Alunec, pierd, mi-aduc aminte
Ma-nalt, ma mistui cateodat'
Dar stiu sa plamadesc cuvinte
Sa scriu povestea mai curat.

Gavril Cati Sunt punte intre timpul care moare
Spre a cuprinde-n mine timpul nou,
Sunt vulturii ce vin sa ma-nconjoare
Fara cuvantul ultim din ecou.

Zavoianu Vali Ne indeletnicim de-atata vreme/ Sa ingropam in noi tot ce am fost/Privirea noastra trista azi se teme /Sa vada in oglind-un chip anost.

Gavril Cati Sunt numai loc de trecere uitat,
Cu buzele lipite de taceri
Si adevarul mort, abandonat
In mitul dintre maine, azi si ieri

Raul Marian E mai usor sa-l colorezi pe ieri
In nuante delicate pentru maine
Mai nefiresc in doi sa speri
Nesila pentru ieri si drag de maine.

Gavril Cati Prea des uitam cum sa ne fie bine,
Prea multi insingurati avem in jur
Si multi sunt cei care se pierd pe sine
Cand nasterea si moartea prind contur.

Mihaela Aldea Privesc pe geam la trenul care pleacă
Şi cred că am ales... ce-a fost mai bun
C-un ochi plângând, sperând că o să treacă
Să nu mai vadă gara, atunci când mă răzbun

Gavril Cati Cand haul ne va invada fiinta,
Daca vom sti doar noi cu noi sa fim,
Abia atunci vom inventa stiinta
De a fi singuri fara sa murim.

Alexandra Manea Sunt eu, cea de ieri si de azi,
Ma-ndrept catre-un maine incert...
O flacara-n suflet sa arzi
Nu-i simplu, te mistiuie-ncet!
Si ard tot trecutul in scrum,
Cladesc viitor din cenusa.
Si-o iau de la zero acum!
De nu, stau tot jocul pe tusa!

Zavoianu Vali Am scormoni cu muta disperare/ Sa scoatem la lumina inc-o dat/ Puterea de-a iubi cu incantare/ Si nebunia dulce din pacat.

Raul Marian Din tren ti-as face semn cu mana
Cu sarutari de stima-n gaj
Dar trenul pleaca si cucoana
Taraste-n spate-un vechi bagaj !

Gavril Cati Avem acelasi inceput,
aceeasi clipa-ncarcerata
cedam aceluiasi sarut
iertand de fiecare data.
Am retrait acelasi mit
am suferit aceleasi patimi
aceleasi lumi am cucerit
si-am plans mereu cu-aceleasi lacrimi.
Ne cheama acelasi adevar,
acelasi cer ne inveleste, aceleasi intrebari ne dor,
si-aceeasi moarte ne pandeste.
Ma-ntreb si-acum , ca-n alte dati,
Dar tot nu-i timpul sa-nteleg:
de ce doar doua jumatati
anume, fac din noi intreg?!

Gavril Cati hai sa ne-ntalnim pe pleoapa
unei ramuri de cais,

sa ne facem cuib la vama
dintre nastere si vis.

hai sa facem inc-odata
din tacere vorbe noi,
sa le punem laolalta, sa fim muti,
dar amandoi.

Alexandra Manea Si stiu ca nimic nu e simplu
Pe drumul cel far’ de-nceput,
Ca poti in al inimii templu
Sa uiti de prezent, de trecut…
De risti sa te duci mai departe
Comori si-ntelesuri poti sti!
Un dram de curaj te desparte
De-o lume ce-o poti tu cladi.



Gavril Cati stam la acelasi capat al tacerii
si-mi cresc in ganduri cuvinte nerostite
si ma cufund in bratele durerii
si scriu cuvinte ce nu vor fi citite...

Zavoianu Vali Sa ne mai scriem visatori iubirea/ Sa mai simtim in zbor prin vene fluturi/ Cum fac sa imi recapat fericirea? / Tu -viata...catre ce ma scuturi?

Gavril Cati Pornesc cu visul inapoi
Spre orizontul definit,
Si nu mai stiu care din noi
Traieste trist sau a murit.

Pornesc razboi pe timp de pace,
Rostesc cuvinte invrajbite,
Un sunet trist, vioara tace...
Noi suntem doua suflete ciobite.

Gavril Cati Pornesc cu stangul inainte
Sa stiu ce culme voi atinge,
Si stiu blestemul in cuvinte
Si rugaciunea ce il stinge.

Pornesc spre noi, sau peste noi
Suvoaiele de ganduri demascate,
Si ne oprim tot amandoi...
Dar tu aici,eu mai departe.

Ramai cu vis, sau cu cosmar,
Desparte-ma de legea ta,
E intre noi o piatra de hotar
Si intre noi, firesc va sta.

Alexandra Manea Versurile voastre sunt atat de frumoase si de profunde, dragii mei! Cand voi avea ocazia sa va cumpar cartile din librarie? Sa ma invitati la lansare! :)

Gavril Cati Se spune ca-i la fel mereu;
Fugim de-acelasi ideal.
Povestea mea am s-o scriu eu
Pana la fraza de final.

Gavril Cati Se spune ca povestea-i scrisa
Pana la fraza de final.
Eu intru-n lumea interzisa
Sa pun macar un punct banal. :P

George Roca Lasat-am acasa parintii
In drumul lor spre-a iernii echinox
Sa caute-ajutor pe la toti sfintii
Din calendarul crestin-ortodox.

Raul Marian Buna seara domnule Roca! Cu drag ...si emotie va asteptam de fiecare data. SI tolba dvs ...are atatea emotii pt cei ce doresc sa le primeasca..

Gavril Cati Si astazi privesc in calendar/Si pentru mine e zi sfanta/Si am primit deja in dar/O generatie in blugi"' ce "LA MULTI ANI ''...imi canta!!!!' :)

Gavril Cati Alunec, pierd, mi-aduc aminte
Ma-nalt, ma mistui cateodat'
Dar stiu sa plamadesc cuvinte
Sa scriu povestea mai curat.

Emil Marian Ar fi o continuare de unde s-a oprit Vali.

Emil Marian Din ceruri se aude o voce ca de tunet
Ce peste noi coboara de parca ne striveste.
Tot corpul parca doare de la al ei rasunet
Genunchii se-ncovoiae, de parca ne loveste:

“Dar unde v-ii credinta cu care ati plecat
Unde va e curajul ce v-a impins la drum?
Ce-ati inceput o data lasati neterminat
Si totul e-o risipa, si totul e un fum?”

joi, 24 noiembrie 2011

Raul Marian - Fluturi ...

Zadarnic cerc ma strange-n colturi,
Abisul invers s-a sfarsit
Vapai de magma urca fluturi
Ore ... si timpul a cersit.

Incalec muntele genune
Aievea fluturii imi sunt
Nu stiu de este o minune
Uitata-n orizont carunt.

Verigi de nimb arunc spre tine
Agale sa-ti sti casa ta
Legitimi condamnati in sine
Iar visul poate innopta.

Alexandra Manea - Alix in tara culorilor

Desi sursa mea de inspiratie a fost o armonie de vers si culoare (da, Manzala Paul Augustin, despre originala ta poezie este vorba), ma tem ca experimentul meu e doar un talmes-balmes de vorbe spoite... Indurare, dragii mei! Sa nu ma criticati prea tare!


Din tacerea-ti violet am cules un gand albastru
Si-am privit incet spre cer catre-al noptii ocru astru.
Un fior de jad cuprinse inima mea zmeurie,
Caci tanjea turcoazu-mi suflet mai aproape sa te stie.
Vorbele-mi se prind in versuri si in rime ciresii
Si glasul meu te indeamna mai aproape sa imi vii.
Cand cu ochii-ti de absint ma privesti zambind feeric,
Ma topesc si ma scufund intr-al noptii intuneric.
Imi pictezi lapis-lazuli si-mi picuri acvamarin
Pe a sufletului panza ce se bucura din plin
De al mintii tale geniu si de-atingerea-ti maiastra.
Oare cum sa-ti multumesc c-ai deschis acea fereastra
Catre-o lume-n care visuri si sperante ivorii
Se-nghesuie sa-mi alunge orice temeri cenusii?
Lasa-ti fruntea argintie pe umarul meu opalin
Si da-mi zambetele toate, ca in palma sa le tin,
Caci promit ca n-am sa gadil al buzelor tale contur.
De-am sa-ncerc sa sorb o soapta impletita cu azur,
Sa stii ca doar noaptea bruna de furtu-mi e vinovata
Caci ma-mbata cu-al ei fosnet si ma ameteste-ndata.
Tot suspin de bucurie intr-o blonda incantare
Si-un murmur bej de chitara ma-nfioara-atat de tare
Ca ma tem sa nu te sperii si sa fugi grabit pe-alei
Ratacind printre iluzii cu subtil parfum de tei
Si gandind ca sunt nebuna si ca te-am vrajit pesemne
Si ca noaptea asta sigur o greseala tre’ sa-nsemne.

Daian Daniel - Caută-mă în tine

fruntea răvăşită în măduva geamătului

avea pleoapele neînchise în pântecele nopţilor epuizate
cu toate coastele crescute invers
aveam loc să ne atârnăm poftele închipuite
în zidurile camerei decolorate
unde am închiriat pe bani frumoşi câteva minute din tine
femeie crescută în mijlocul descompus al oraşului
dintr-un colţ al buzelor mă priveşti ca o viperoaică
cum îţi molfăi degetele ca un desfrânat
cuvânt lângă cuvânt pur şi simplu nu înţeleg
de ce nu te prinzi de faptul
că nu ne-am fost niciodată umeri
poate
doar sprijin în paharele desperecheate
de unde am băut însetarea trupurilor goale
până nu am mai ştiut de noi sărutul

caută-mă în tine de la început

Zavoianu Vali - Sete de culoare

Sevalet de-un alb salbatic
Asteptand culori promise
Sa le-aseze un lunatic
Cu-a lui pensula de vise.

Asta sunt si sunt o boare
De zbor dulce si curat
Plangand dorul de culoare
Si caldura de barbat.

Sa iubesc in rosu focul
Si-n albastru nebunia
Sa mai am tanjit norocul
Sa-mi fac bleu melancolia.

Trupul meu supus asteapta
Rochii verzi si aramii
Sufletul un vis desteapta
Sa-l pictezi cand o sa vii.

Pe o muzica de mare,
Valuri ce se sparg de tarm
As imbratisa culoare
Nenorocul sa mi-l sfarm.

Cer senin albit de norii
Din zenit, asta sunt eu
Sunt datornica culorii
Panza pentr-un curcubeu.

Si imbratisez cu sete
Toata roua de pe flori
Mi-mpletesc zambind in plete
Melodia de culori...

Zavoianu Vali - Iluzie


As atinge chipul tau fara de nume...
parca stiu forma lui.
E desenata undeva in constiinta mea.
Nu stiu cine esti, stiu doar ce ma faci sa simt.
As striga visul meu pana la tine...
nu stiu unde esti, dar parca stiu ca esti acolo,
unde va ajunge ecoul strigatului meu.
Am prins de mana un inger,
nu stiu de unde a aparut, dar parca stiu
ca aripile lui ma vor ajuta sa zbor.
Niciodata pana acum, talpile mele goale
nu au atins un nisip mai cald decat acesta...
al plajei tale.
Niciodata pana acum mangaierea ce o simt
nu a fost mai dulce.
Din ce plamada esti zamislit, necunoscutule?

Manzala Paul Augustin


Ma simt de-un rosu inutil
Desi sunt de-un obraznic verde
Albastrul ochilor,subtil...
In nori de gri de fum,se pierde.


Esti visul ce-am visat in bleu
Cand adormeam in negru,singur
Desi te tot zaream maro
Simteam ca tu esti roz,sunt sigur!

Si te astept...portocaliu,
Cu vise aramii in palma,
Cu cat pot eu sa fiu de viu

S-apari,purtand culori de dama!

Si te-am pictat cu violet...
Stiind ca iese greu culoarea,
Tu m-asteptai pe sevalet
Eu ti-aduceam in brate...marea!

versuri, pardon, poezie, pardon cuvinte...in culori, fara titlu, pictate pe un sevalet improvizat din...blugi!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Mihaela Aldea - La poarta clipei...

Mi-a bătut la poarta clipei, Toamna cu acord de liră,
Îmbrăcată mai boemă, am crezut că-i o copilă...
Am rămas puţin uimită, neştiind cum s-o primesc
Fiindcă-i o distinsă doamnă,m-am gândit...să îi zâmbesc.

Am privit-o o secundă, printre fire de gherghină
Din azurul tinereţii, se pudrase cu lumină...
Iar din albul ce în vară, curcubeul desenează
Şi-a luat nuanţe focoase, care n-o intimidează.

Ocrul părului din frunze era răvăşit de vise,
Ce valsau dintr-un trecut, doar de timpuri interzise.
Coborând de pe tărâmul basmelor fără sfârşit,
În cascade lungi de bucle, care curg neostenit.

Ochii de-un smarald târziu, mă priveau cu nostalgie
Pe sub borul larg ţesut, din dulci fire de gutuie.
Genele, prelung întoarse, din tulpini de tufănică
O făceau să pară toată, vis purtat pe o aripă.

Un măr rumen ce furase, dintr-un mac toată culoarea
Buzele îi creionase, parfumând în treacăt zarea.
Ca atunci când îţi şopteşte, să te vrei nepământean
Plămădind lumini şi umbre, legănat de-al ei alean.

Glasul ei, fărâme frânte din iubiri neîmplinite
Fac din vânt şi plâns de aripi, ca şi zeii s-o imite
Coborând de printre aştri, rugă... pare vorba ei,
Ca mireasma primăverii, luată doar din flori de tei.

M-a luat domol de mână, fără s-o întreb ceva...
Presurându-mi peste gânduri, fire reci din bruma sa.
Îmi dau seama că nu-i glumă şi că viaţa nu-i poveste
Vreau să trăiesc toată clipa...ca şi toamna, una este.

Daian Daniel - Strâns lipit de pământ caut vânt

realizezi că îmi este foarte greu să te cred pe cuvânt

de vreme ce zilele au intrat în greva foamei
ca o herghelie de sălbăticiţi ce-şi galopează neliniştea
 într-o cămaşă de forţă

în fiecare zi
avem aceeaşi discuţie fără balustrade
să ne sprijine dimineţile înfofolite
ca nişte păsăroi de colecţie
strânşi lipiţi de fiecare parte a mlaştinii unde ne ascundem de vânt
grămada mea de vreme nu se grăbeşte să caute răspunsuri
stă în nemişcarea umerilor drepţi de durere

culmea este că aseară
când am ieşit să ne plimbăm nefericirea
printre aleile încărcate cu trupuri mă strângeai de palme
ca un ţipăt

în timp ce eu vegheam să nu existe ore absurde în calea noastră
m-ai întrebat de ce tu eşti singura femeie care mă ţine de mână
până în staţia întârziaţilor
unde toate celelalte umbre
îţi privesc cu invidie palmele încărcate cu glasul meu de fumător

eşti atât de sufocată în privirile lor încât te acoperi de tot frigul
adunat de călcâiele spălate în noaptea care tocmai şi-a pierdut
conturul de trupurile noastre înşiruite
nu-i aşa că îndrăgosteala noastră a început să ruginească
în pernele pline cu ochi?