DE-AI DORI- Popa Ines Vanda

Tresare un dor galopând prin jăratec, 
Delir mi-e iubirea, ard fluturi în foc, 
Sărută-mi tăcerea, rostește-mi descântec 
Sau scrie-mă-n cartea ce-mi poartă noroc.

Corola de mirt pătimașă de-ți plânge
Când dorul de mine-n oglinzi mari se sparg,
Cu aripi divine de înger voi frânge,
Vlăstarii de-alean și-al tristeții catarg.

În clipe de taină când stele-ți vor ninge
Cu vise pe gene în zbor de-anotimpuri,
Din roua iubirii cu mir te-aș atinge
Și-n suflet aș țese din raze alinturi.

Cobor în adâncuri de tine prin timpul
Ce-ți strânge-n calvar miraj sidefiu,
Ți-aș umple cu perle de smirnă tot trupul
Un crin imperial de-ai dori să îți fiu.

subjugare de Renate Müller

mă supun vieţii
aflându-mă în afara timpului meu

îmi plimb
gândurile legate de aţe
cum îşi plimbă alţii câinii în lesă

stau lângă mine şi mă privesc
nu fără…îndoială
la oboseala paralizantă
care vrea să mă oblige
să mă predau

 Iarna-şi îngroapă trecutul de Ovidiu Oana-pârâu

Iarna-şi îngroapă trecutul

Omăt muribund în pământ,

Din care s-or trece în vânt,

Arome vestind începutul.

Iar albul se mută în floare,

Mesaje scriind pe covorul

Verde, vestind aişorul

Ce-a luat a zăpezii culoare.

Se-apropie cerbii să pască

Şi printre copite privesc,

Minunile albe cum cresc

Din iarba ce dă să se nască.

Un fir răsărit lângă ape,

Sfidând tumultosul izvor,

Le schimbă ştiutul decor,

Iar ei nu-ndrăznesc să se-adape.

Apoi li-e atrasă privirea

În jur de lăstarii ce cresc

Noi muguri ce-n soare plesnesc,

Pictându-şi vernil devenirea.

Curând se întorc spre desişuri

În care se-aud armonii

Şi triluri vestind bucurii,

De nouă viaţă-n frunzişuri.

ardeam și coboram de Dorina Neculce

în câmpul rochiei mele
negre înflorea îngerul galben
tot mai galben
tot mai galben
smuls din tăcere
cu zâmbet / licărire de noapte
ca „o făclie aprinsă în lumânările de Paște”
ardeam
ardeam și coboram trepte
în adânc
treaptă cu treaptă
cu treaptă
treaaaaaaaaa...
...ptăăăăăăăăăăă***ecou de sânge
risipit în trupul nevlăguit
al mării

Femeia de Ene Adrian Daniel

Femeie, trupul tău pictat
Cu roua dimineţii,
Mă duce veşnic în păcat
Ca-n anii tinereţii.

Femeie, trupul tău sclipind
Precum o nestemată,
Mă face cerul să-l cuprind
În noaptea înstelată.

Femeie, trupul tău sculptat
De patimile mele,
Se vrea într-una mângâiat
De mâinile rebele.

Femeie, trupul tău plăpând
De-un tremur fin se cerne,
E potolit de dor flămând,
Amorul când se-aşterne...

Femeie, trupul tău e rai
Când rochia-ţi coboară,
Ascunzi cu părul lung bălai
A dragostei comoară!

Femeie, viaţa ta-i izvor,
Magie, vers şi cântec.
Trecut, prezent şi viitor
Se nasc din al tău pântec...

IUBIRE TANGENTIALA de Ion Ene Meteleu

Atinge-ma c-o adiere,
Si-asculta bataile
inimii mele
Si strange-le la pieptul tau,
Sa fiarba-n jar
sangele meu.

Atinge-ma cu-n fulg de nea,
Sa se topeasca
pe inima mea,
Sa curga izvor de apa rece,
Din el sa beau,
dorul sa plece.

Atinge-ma c-o raza de soare,
Sa-i simt lumina
si-a ei dogoare,
Sa-mi incalzeasca un sloi de gheata
Sa ma trezeasca
din nou la viata.

Atinge-ma cu-n fir de iarba,
Si ochii mei,
privirea sa-ntoarca,
Sa nu-mi mai faca din lacrimi salba,
Sa nu mi se-nnoade
iar in barba.

Atinge-ma c-o orhidee
Si fa-ma sa rad,
macar o idee,
Saruta balsam,pe buzele-mi arse
Si sterge-ti lacrima
din genele false.

Atinge-ma cu trandafirul,
Cu spinii lui,
sa-si opreasca birul,
Din sangele meu,fierband in clocot,
Sa bea din el,
in nopti senine,
Vampirul din tine.

 — cu inima insangerata.

ZBOR IN ABIS de Ion Ene Meteleu

Visez ca zbor,dar in gol,dupa tine spre stele
Prin noapte,prin nori,te alerg,si nu pot sa te-ajung,
In razele lunii-ti vad parul albastru si lung,
Aripa-mi se frange si cad,ma trezesc,si iar plang,
Si somnul meu fuge,si-asa se petrec noptile mele.

Tarziu,catre zori,pe genele grele se lasa-atipirea
Si-n vis imi apare din nou chipul tau straveziu,
Si iarasi ma-nalt,sa te prind,dar dispari,si nu stiu,
Daca esti o himera,o naluca,ce te pierzi in pustiu,
Si iarasi se frange-al meu zbor,si-mi aduce mahnirea.

Rasaritul m-alinta cu razele lui prin fereastra,
Ochii-mi sunt ca de plumb si-n ei visul persista,
Nici nu pot,nici nu vreau sa nu cred ca exista
O fantoma a ta ce ma bantuie noptile,trista,
Si-mi arata ca drumul meu este spre bolta albastra.

Nu mai pot sa mai rabd,nu mai pot sa traiesc,fara tine
Ziua-i lunga si goala,parca nici nu mai are sfarsit,
Doar amurgul de sange-l astept,si-acum sunt pregatit,
Sa-mi iau zborul prin bezna,prin nori,catre-naltul zenit;
Sa m-astepti langa steaua din cer,cand vor fi nopti senine.

 — cu zbor in abis.

„Muncă de albină, răsplată puţină (Linia întâi) de Elena Valeria Ciura

Suflet de femeie, poligon de trageri
Marcat cu milioane de semne şi culori
După anotimpuri sau momente ale zilei
Ori după capricii , nespuse frustrări ,
Ce o dor adesea,
Dar mai trist, în multe seri...!

Nimeni nu te iartă, de eşti supărată!
Toţi ar vrea să cânte, doar de bucurie,
Casei temelie, Penelopa-n aşteptare
Câte ceasuri are ziua- sigur, ea nu ştie,
Nimeni nu se uită
A ei faţă cum arată...

Toţi aşteaptă ale ei minuni şi zâmbete
Dar cu ce preţ , se-ntreabă cineva?
Obişnuiţi ,că ea ne dă şi ne tot dă,
Fără să ceară şi pentru sufletu-i ceva,
Cu voci amestecate,
Un imn îi vom lăsa!

Dacă din nori, o picătură se desprinde
Şi îi destinde chipul obosit,cu frunte şiroindă,
E semn că minutarul cerului, fără odihnă
Truda- i- măsoară, răsplată cu dobândă
Şi-n linişte îi pregăteşte-
A veşniciei tihnă!

Femeie, tu! de Elena Valeria Ciura

Din puful lebedei iesit-ai, tu, femeie!
Născută-n crugul multor aromate veri,
Căci sânul tău ascunde pârga toamnei,
Iar primăvara – dragoste citesc în ochii tăi!

Un crisograf al tău păr l-a pictat.
Obrajii? Mărul cel mai copt îi pizmuieşte
De unde, Doamne, atâta frumuseţe ai luat
Pentru o Evă de poveste?

Cum am putea, noi ,păcăli natura?
Vieţii să-i plătim dublu tribut:
Juneţea să întârzie-n iubire
Şi lumea să devină un sărut!

Tu poţi, femeie, planetele să-nvârţi
Sensuri s-aduci acolo unde nu e sens
Şi umbre grele de pe ochi să-nlături
Prin dragoste să schimbi un Univers!

Abanos, argint, aur, mahon
Al tău chip graţios, femeie,
Oriunde-ar fi pe-acest pământ –
Să ne trimiţi la toţi câte-o scânteie!

MUT ÎNFRUNZESC de Stefan Oana Valentin

Imposibilul,
Se naște
Doar primăvara,
Fără dureri.

Soare,
Mi-ai închis ochii
Fierbinte,
Cu fluturi.

Ploaia,
Desenează verde
Țărâna,
Fertil.

Mut înfrunzesc
Plinul de tine.
Dincolo de cuvânt
Sunt doar ochii.

07 03 2013
ȘTEFAN OANĂ