Rondelul unui cap de lut de Costel Suditu

Un cap lucios de lut cu mintea chituită,
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape;
Cu amintirea-mi parcă în mintea lui pitită
Mă trage înspre el, ducându-mă departe;

De parc-aş fi stafia Anei cea zidită,
Pe masă, între cărţi, din faţa mea, aproape,
Un cap lucios de lut cu mintea chituită
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape!

Privindu-l pe ascuns în raza lunii coapte
Pe strălucirea apei ce pare de argint,
Îmi spun că n-are rost… e noapte,-s nedormit…
Cum poate a privi cu recea lui orbită

Un cap lucios de lut, cu mintea chituită?!

Ochi 55-Extirpare de Costel Suditu

Zbura în mine
Un munte cu aripi şi gheare.
Insista să iasă pe undeva prin cap
drept pentru care,
mă răsturnam ca un Hopa – Mitică;
Am fost internat într-un ospiciu,
„Piatra. Ro”, parcă-i spunea;
Mi-au promis că vor extrage muntele, nu cu briciul,
ci printr-un fir de păr
şi că nu vor mai rămâne urme despre adevăr.
M-au întins cu piscul înspre soare
şi dumirindu-se mai bine despre ce e vorba,
mi-au spus încet, sperând că nu mă doare:
-„Veniră-ţi prea târziu, nu-i bună proba…
de munte, nu mai rostuim discuţii,
este posibil să rămână singur…
de-aţi fi ajuns cu două - trei pronunţii
mai repede, era de bun augur…
Vom extirpa pe omul, nu muntele matur”.

Esente de gand de Lavinia Amalia

As vrea sa scriu litera cu litera,

suspin dupa suspin,

imbratisare peste imbratisare...

povestea inimii 

care bate pe ritmul unui singur anotimp

gaseste-ma pe linia palmei 

imi vei citi numele pasilor

in urma ta

vreau sa adorm pe-un pat de margarete

si aripi

-sapte perechi,nu la fel,

cu care sa zbor diferit in fiecare zi

vreau un hamac intins de la un pol la altul

al iubirii

unde sa-mi legan implinirea

tu-ului meu

mai vreau un pod de maini intinse

intre cer si pamant

sa pot duce greutatea dorului

pana cand degetele vor ingenunchea

(amortite de speranta)

in fata toamnei

atunci nu voi mai avea nevoie decat

de o adiere care sa-mi raspandeasca parfumul

pastrat in esenta unui gand de iasomie

sau poate...

de minunea suflarii tale

.................................................

imi saruti talpile  asteptarilor

eu, genunchii cautarilor

ingerul meu ma aseaza pe umerii tai

pe care ti-i atingi cu palma unui zambet,

fericit ca exist

si stiu

ca vei ramane in spiritul,in trupul meu

si vei muri odata cu... infinitul

Ziua Iubirii! de Irina Nedelciu

Astăzi e ziua iubirii, iubite!
Priveşte cum ninge de iute
Şi vântul ne fluieră-n munte,
Tangoul, prin stele mărunte.

Hai, vino şi poartă-mă-n braţe,
În dansul fierbinte, că-mi place!
În paşi de iubire să-mi cânţi,
Acorduri, cu buzele-ţi dulci.

Un pas mai la stânga-un sărut,
Pe buze îl simt. Ce tumult !
Mi-e clopotu-n inimă, crunt,
Iubite, te vreau tot mai mult!

Un pas mai la dreapta, e vis!
Ţi-e mâna prin părul meu nins,
Coboară-n cascade pe trup
Şi simt cum în două mă rup.
...
Irina Nedelciu- 24 feb 2013

ANOTIMP FĂRĂ ÎNGERI… de Ioana Burghel

Iubire
anotimp fără îngeri
nu ți-am simțit niciodată căldura…

Am vrut să-ți desenez
cândva
un contur…

Făptura ta nu era
decât
un biet poem nerostit
un stol de vrăbii
respirând o spaimă
continuă
într-un univers închis
unde
când și când
păsări albe măsoară
densitatea sângelui
rămas…

descântec de Leonid Iacob

Trei smicele,  

rămurele,  

trei flori surori,  

cu nume de zori  

cu ochi lucitori,  

cu zâmbet de soare,  

cu dulce licoare  

luată din vânt,  

din miez de cuvânt,  

veniţi peste munţi,  

treceţi pe frunţi  

prin inimi cu dor  

de vis călător...  

Şi-n gând poposiţi  

să mi-l învârtiţi,  

să mi-l răsuciţi,  

ca trup de visare,  

petală de floare  

şi raza de lună  

în inimi să pună  

iubire şi şoapte  

şi cântec de noapte…  

Voi trei rămurele,  

trei fire smicele,  

suflet purtaţi,  

suflet cântaţi,  

ca dorul de dor  

să vină uşor,  

în piept de bărbaţi  

în ochi de femeie  

cu trup azalee..  

De la ei să nu plece  

din inimi nu sece  

niciunde, nicicând  

aici pe pământ.  

Trei flori, trei smicele,  

voi, dragele mele,  

cu trup de viori  

cu ochii de zori  

prin lume porniţi,  

doru-mi găsiţi  

şi mi-l alinaţi  

şi mi-l alintaţi  

cu strune de-argint  

mereu să îl simt  

din suflet cu-alint  

Ma visez cu tine… de Lacramioara Lacrima

Si ma visez cu tine
Intr-un amurg tarziu
Sa nu mai am cuvinte
Cu tine doar sa fiu
Doar simtul sa vorbeasca
Dorinte adunate
In noi sa se trezeasca
O dragoste visata…
Si ma visez cu tine
In rasarit de soare
Cu raze de lumina
Intr-o iubire mare
Sa ma iubesti cand toamna
Imparte frunze multe
Creand lume de arama
De vanturi rascolita
Si ma visez cu tine
Cand ploaia-n dor se varsa
De-a valma-n boabe fine
Sa-mi spui ca sunt frumoasa
Stridenta pe la geamuri
S-alunece vestind
Ca apa ei in picuri
Sa nu mai ratacim…

Cu tine ma visez
Mereu in miez de noapte
Cu stele desenez
Saruturi date-n soapte
Fiori sub luna plina
Tanjind imbratisare
Atngere asa fina
Te chem.din departare
Cu tine ma visez
Sa ma iubesti in iarna
Caldura s-o pastrez
Prin fulgii de zapada
Iar imnul lor cel alb
De flori fermecatoare
Tu, cel iubit si drag
Sa vii-n a mea visare
Cu tine ma visez
In pura primavara
Tu ochii mei sa-i vezi
De-un verde ca si afara
Cu muguri, in culori,
Prin pomi si pe campii
Cristalul din izvor
Noi doi …il vom privi
Cu tine ma visez
Sa ma iubesti in vara
Zile-sa-nseninezi
Cand fluturi or sa zboare
Si in orisice anotimp
Iubirea ta sa dainuie
In clipa dusa-n timp
Surasu-ti sa ma-nvaluie…

bijutierul vieţii de Renate Müller

dintr-o piatră 
mi-a dăltuit inima
cu daltă de-argint

a cizelat suprafaţa
chipurilor cu o şoaptă

praful întunericului
s-a risipit

o ţine strălucitoare
în mâini
şi tresare fericit

în ea luminează iubirea

oglinda lumii de Ovidiu Oana-pârâu

Atât de-aproape te simt azi

încât am oprit timpul.

- Ce mi-ai adus ? l-am întrebat.

- Oglinda lumii ! Priveşte-o

şi spune-mi ce vezi în ea !

- Acolo sus, o răsfirare

de raze dintr-un apus roşu,

presărate peste un arc de frunte

senină ca zarea.

- Doar atât ?

- Nu doar !

Mai jos mă aspiră

două tăuri cu ape

ce-ascund mântuirea.

Şi arcuri sângerii,

mai apoi, ce adie tăceri.

Pe urmă, în vale,

văd urme de mângâieri

peste reliefuri de taină.

Şi multă, foarte multă

lumină şi bucurie ...

- Mă duc ! a zis timpul.

- Mai stai ! am ţipat,

dar plecase ...

... Surâd şăgalnic:

furasem icoana,

dar el ştia !

Şi mi-a şoptit peste umăr :

- Vrei să mai vin ?

otto de Dorina Neculce

otto a pornit spre capătul lumii
cu impermeabilul cenuşiu cu pasul lui
uşor deşănţat
atârna înapoia norilor de fum
balansând ochiul zeului sacru
îşi uita mâinile
în mine
se zbăteau margini de ferestre
cu flamuri de doliu
cu braţe de cioclu
otto îmi topea tălpile
,,un trandafir o să îţi dăruiască
într-o zi
alt trandafir,, zicea el
şi mi se părea o lipsă de sens
dar ochii lui au şi-nceput
în umăr să-mi pulseze şi
umbra trandafirului
se străduia
să mă-nflorească