marți, 26 februarie 2013

Nu de Veronica Simona Mereuta

te aşeza pe umărul meu stâng
acolo obişnuia să-mi stea inima
când îşi râdea de mine
ocoleşte uşor pleoapa dreaptă
n-are să te ţină
de mult prea mult uscată lacrima
nevăzut orizontul pe care îl sădea primăvara
şi scoica
acolo doarme începutul sărat
al fiecărui val
şi sunt eu
cu fiecare amăgire pe care o petrec
mai şoptit,mai doinit,
glezna stângă
talisman te poartă din noapte în zi
duminica martor de spovedanie

dacă ar sta timpul
şi lumea
la degetul mic
nu ştiu cărei vieţi

VeSMe

Cu zâmbetul veşmânt Alexandra Manea

Cu gândul alintat 
de raza amintirilor 
gravate în suflet,
nici nu am realizat
că am ieşit din casă
înveşmântată numai
în zâmbetul său.
Norocul meu
că, pe trotoare,
stropii de ploaie
bat din picioare,
ca nişte copii răsfăţaţi.
Altfel toţi trecătorii
ar putea să-mi descopere
chipul scăldat
în petale de mac
şi ar auzi cum
o armată de fluturi
îşi fâlfâie aripile
în sufletu-mi mirat: el? eu?...

CAM – 23.02.2013

Leonid IACOB: "poveste de Dragobete" de Leonid Iacob l


Poveste de Dragobete
(poezia a fost scrisă în februarie 2009, având la bază povestea românească despre Dragobte ce se serbează la români în perioada  februarie martie- mituri ce se regăsesc în calendarul popular aferente lunilor februarie - martie
Într-un colţ de rai se pare,
spun poveştile din buni,
Dragostea zbura ferice
şi făcea prin cer minuni.
.
Ba se cobora adesea
şi aice, pe pământ.
şi-aducea în cele inimi
numa-nfiorări şi cânt.
.
Şi toţi îi simţeau puterea
ei de floare fermecată
şi-o păstrau aprinsă veşnic
ca lumin-adevărată.
.
Era totul doar simţire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.
.
Tot atunci, ne mai spun bunii,
un fecior prin munţi trăia,
chipeş şi cu boiul straşnic,
fiu al babei Dochia,
.
Mesager trimis, se pare,
de chiar bunul Dumnezeu
să dea dragostei cătare
şi trăia sus, pe Ceahlău,
.
Sau oricum prin munţii falnici
stăpâniţi de vechii daci,
preţuit deopotrivă
de bogaţi şi de săraci.
.
Şi  fecioru-acela chipeş
dădea iama peste fire,
răspândind peste meleaguri
cântec tainic de iubire.
.
Printre păsări, printre oameni,
el iubirea o împarte
la sfârşitul lunii faur
până la-nceput de marte
.
Când cu fire împletite
din alb şi din roşu-dor
cei iubiţi se legau veşnic
prin sărut de mărţişor.
.
Dar feciorul ( iar spun bunii)
Nebunatic,cum apare,
zice-se c-a vrut să-ncurce
calea Sfintei Maici Fecioare,
.
Care, plină de mânie
pe feciorul cel pârdalnic,
i-a dat chip de buruiană
de iubit, numit năvalnic…
.
Dar trecură vremi de-atunce
şi povestea nu-i uitată,
Dragostea-i şi-acum puterea
ce ne-aduce la olaltă,
.
Iar pe fecioraşu-acela
ce dădea iama prin fete
îl sărbătorim cu toţii
când e zi de Dragobete.
.
Iar povestea lui am scris-o
sus, în munţii mei cărunţi.
unde dorul şi iubirea
e şi-n inimi , e şi-n frunţi
.
Şi vă-mpart la fiecare.
câte un surâs şăgalnic
şi vă dau s-aveţi sub perini
dragobetele …năvalnic.

Daca e dragoste… de Lacramioara Lacrima

Daca e dragoste ce simt
Atunci, de ce si doare?
Si-atunci cand esti prea fericit
Durerea iti apare?
Gustand asa din suferinta
Caci, dor te chinuieste
Tot framantand a ta fiinta
In suflet focul mistuieste…
Daca e dragoste ce simt
Fiind parca-mplinita
De ce mi-e lacrima cuvant
Cand el dispare-n clipa…?
Si astept, astept din nou si iar
Parand o vesnicie…
Un semn, o veste ca macar
Sa stiu ca-mi apartine mie,
Daca e dragoste ce simt
Dorind sa fiu iubita
De ce-i doar el pe acest pamant
S-aduca pace-ntr-o clipita?
Chiar daca singur ratacesti
Sperand in mintea ta…
Ca azi sau maine regasesti
Pe acel cineva…

Acel, cel care o data-n timp
Pe loc ti-a furat inima…
Si ca-n fierbinte anotimp
Esti insetat visand doar apa ta…
Daca ce simt este iubire
De ce ma simt pierduta,
De nu-i zaresc a lui privire
De sufletu-mi stiuta…?
De ce iubirea-nseamna viata
Fara de ea nu poti
Si niciodata nu se-nvata
S-o numeri, s-o socoti?
In noi, traieste zi de zi,
Dorind s-o daruim
Aceluia ce-l vom iubi
Dar langa el sa fim…
Eu ma retrag in poezie
In ea-mi exprim iubirea
Aici sau poate pe-o hartie
Creand nemarginirea…
Daca e dragoste ce simt
Ce bine ca-i asa…
O scriu in rima si o cant
Iubirea…dragostea…

luni, 25 februarie 2013

NU-ȚI SPUN ADIO !-Popa Ines Vanda

Viscolesc în mine rătăcite-atingeri, 
Cioburi de suspine n-au cum să te doară 
Voi pleca cu sănii trase de înfrângeri 
Nici o disperare nu îți este-amară,

Dumnezeu doar știe că în mine ninge,
N-am cui aparține pot pleca oricând,
Voi stârni Golgote când mă voi învinge
Umbră nepereche îți voi fi curând.

Dorul mi-e chinină,crește neputința,
Veșnică căință, doar atât mai știu!
Sângeră iubirea, răstignesc dorința
Sunt golit de sevă, un amurg târziu.

Îți pictez un zâmbet, curcubeu din temeri
Poate-n dor de mine îți vei aminti,
Astăzi plec departe-n țara unor îngeri,
Nu-ți spun nici adio, nu te osândi!

Dochia şi Dragobete de Elena Valeria Ciura

Împletitele codiţe-
Precum aveau cele domniţe,
Peţite de prinţi ,
Păzite de părinţi,
Dochia a lor stăpână,
Avea cei mai mândri ochi
Jinduiţi, iubiţi,
Dar de nimeni stăpâniţi

Până ce un nor,
Vrăjit de-acest bujor,
Cu buze de frăguţe,
Faţa sidefie,
Peste chipul adormit,
Pe un pat de flori,
După asfinţit
Uşurel, uşor,
S-a înstăpânit,
....................................................
Şi Dochia-şi purta turma şi cânta,
Glas de mierlă dulce pentru mieii noi,
Noaptea surâdea şi un domn visa
Sub formă de nor
Ce o-mbrăţişa a uşor...

Şi-a adus pe lume
În noapte cu plină lună
Mândrul Dragobete,
Cel ce pupă fete,
Dar cu voia lor-
Nu fura, doar săruta,
Dragostea aşa-ncepea!

Mândrul Dragobete,
Cel iubit de fete,
Păr de abanos,
Ochi de iarburi crude
Miere-n glas
Şi foc pe buze!
...........................................
Părea venit din altă lume-
Şi cei bătrâni se minunau,
Fiu al muntelui vrăjit-
Din fluier le cânta neostoit!

A dispărut după o vreme-
Muntele l-ar fi chemat
Să-nveţe şi mai multe despre oameni
Şi...despre sărutat!

Multe i-a spus despre natură,
Cu taine l-a împrietenit
Şi cobora din nou din munte,
Când venea vremea de iubit.

Întors în lumea mare
Primit era precum o sărbătoare!

................................................
Sub jurământ
Cânta vrăjit,
Despre fete şi băieţi
Şi despre iubit!

Şi astăzi îl găseşte
Oricine îl doreşte!

Dragobete, drag la fete
A mai lăsat pe pământ
Floarea numită ,,năvalnic,,
Ce vindecă năpraznic
Şi de vrăji, şi de descânt!

Fetele în sân o poartă
Cu gândul că-ntr-o zi
Şi la ele va veni!

Dragobete, Dragobete!
Drag la feciori şi la fete!

23 02 2013

lume plină de nerealişti de Renate Müller

stau şi privesc la însărcinaţii cu orgoliu
cu pene de gâşte se-mpodobesc
prin nas rostesc puţinul ce au de spus
de sus din înnorate mărginiri
curg zgribulite silabele
cuvinte zdrobite se-mpiedică rănite
şi cad din fiecare vers:

speranţa moare la urmă

en vogue de Renate Müller

cărţi goale se nasc zi de zi
izvorâte din puterea banului
nu din vocaţie
foi albe destinate pieirii
ucise de umbre lacome

negre himere dansează frenetic
se-mping dau din coate
pe buze se ling să se-mprime
pe suprafeţe imaculate

HD 23.02.2013 RM

Colaps de Lavinia Amalia


Armatele tacerii  urmaresc dorul 
prins in menghina norilor
trag de raze soarele
sa pot gasi Izvorul 
care sa-mi spele umbrele
obosita,imi plec in genunchii
mainile
ce ti-au atins degetele rugii 
pe clapele aceluiasi pian dezacordat
de autori cu pretentii de artisti...
mintea si-a deschis ochii
sa vada visele sechestrate in temnita
noptii
lacrimile cad peste cuvinte 
sub forma semnelor de punctuatie...
cu o profunda tristete privesti o fresca 
pe  zidul din pestera durerii
...te intreb:
- "ce vezi?"...
imi atingi vioara inimii cu arcusul gandului
dramaticul concert  ne strafulgera fiinta
muzica sangelui invie toate personalitatile 
in care ne-am cautat
niciun ecou  nu te-a adus inapoi
n-am apucat sa interpretez simfonia fericirii
pe panza chipului tau,
n-am reusit sa scriu poezia pe linia palmei
ca sa te strige in toate limbile
dragostei,
sa-ti infloreasca pe buze margarete si iasomie
sau sa te minta ca si cum nu ne-am fi...
mormantul primaverii apasa greu in piept
despicandu-ne sufletul ce inghite fortat
neputinta
simt imbratisarea somnului rece
nu stiam ca iti place sa ma vezi emanata
in aburul sculptat in peretii geruiti
ai istoriei
azi, luminii i-au crescut aripi negre 
materializand cancerul distantei
(si se mai  zice ca nu exista
 "a vrea"
  fara
"a putea")!?
moartea e un mit neelucidat
scris intre doua stihuri
de iubire
metastaza inimii cere o minune
iar eu,
dintotdeauna sunt...
in tine





Frig de primăvară de Boris Ioachim

Stă talgerul de aur, al soarelui-ntr-o rână,
Pe atât de vast şi albastrul, înaltul lumii cer…
Cerc să-mi ridic privirea, sleită, din ţărână -
Ca ochii-mi goi de vise – ofrandă să-i ofer.

Dezamăgiri şi vise-n cadenţă se succed
În viaţa mea, cu ceru-i – mai zilnic înnorat
Şi nu mai am putere în nimeni să mai cred –
Mi-e traiul tot mai silnic, mai trist şi dezlânat.

Nu-i teamă şi nu-i jale, ci-un fel de tânguit -
Căderea-mi stă alături, vioaie, ceas de ceas…
Apusul mi-e amiază – mi-e zilnic răsărit
Şi mi se-ngână în minte un cânt de bun-rămas.

În zarea albăstrită, nu văd vreun înţeles,
Nici în copacii-n floare, gătiţi să lege rod…
Pe calea deznădejdii, de-o vreme, am purces
Şi vântu-mi cântă-n taină, un obsedant prohod.

De dragostea de semeni, mă simt tot mai golit –
Lipsiţi de sentimente, îi văd – şi-ncrâncenaţi…
Mă simt străin de mine, de tot ce am iubit,
Mi-e sufletul o rană şi ochii-nrouraţi.

Cărările vieţii, tot mai înguste-mi par –
Lipsit de siguranţă, pe ele mă strecor…
E-o luptă fără noimă, purtată în zadar –
Căci nu urc nicăierea – ci tot mai mult cobor.

Mă chinuiesc, pe faţă, regrete, remuşcări –
Mi-s nopţile înecate de neîntrerupt calvar…
O, de-aş putea să depăn, ca altădat’ visări –
Să evadez din mine - un ceas-două, măcar.

Haotica gândire mi-o scald în lamentări –
Mi-e rece primăvara – şi afară şi în trup…
Dac-aş putea privirea să mi-o înfig în zări,
Aş reuşi, de mine, cu totul să mă rup.

Şi ochii către soare, spre razele-i de foc,
M-ar înnoi cu totul – şi-n suflet aş primi
Căldura sa, şi, vesel, aş crede în noroc –
Aş lua-o de la capăt şi-ncet – m-aş regăsi.

…Stă talgerul de aur, al soarelui-ntr-o rână,
Pe atât de vast şi albastru, înaltul lumii cer…
Deodată, îmi salt privirea, sleită, din ţărână
Şi ochi plini de speranţă – ofrandă îi ofer….