Cu gândul alintat
de raza amintirilor
gravate în suflet,
nici nu am realizat
că am ieşit din casă
înveşmântată numai
în zâmbetul său.
Norocul meu
că, pe trotoare,
stropii de ploaie
bat din picioare,
ca nişte copii răsfăţaţi.
Altfel toţi trecătorii
ar putea să-mi descopere
chipul scăldat
în petale de mac
şi ar auzi cum
o armată de fluturi
îşi fâlfâie aripile
în sufletu-mi mirat: el? eu?...
CAM – 23.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu