Rugă de Bogdan Dumbraveanu

nu-i vorba de vorbe, 
ci de străduiala de a le spune 
de a ne ondula sunetele în asa fel 
încât să ne iasă
întregi, limpezi
frumoase

tocmai pentru ca mai apoi
să vezi că fiecare
pricepe altceva din ele

pe vremea cand eram mamifere simple
câteva urlături și două semne
ne făceau atât bine înțeleși

dar acest curent antidarwinist
ce gratios ne spune că niciodată
nu am fost mamifere simple
că lucrurile complexe
cum ar fi motoarele celulare
ori informația genetică
nu pot fi rezultatul
capriciilor unor forțe lipsite de
inteligență

și astfel
din nou Turnul Babel
de care ne credeam
scăpați, ne apare din majestos
și inutil cum a fost odinioară

dacă vă e frică
de potp și vreți să ajungeți la ceruri
nu vă voi mai potopi Eu
ci voi vă veți potopi
în multele voastre cuvinte

dă-ne Doamne 100 de ani de tăcere
precum lui Noe corabia,
doar doar vom salva
cele câteva idei
ce merită
să ne supraviețuiască.
Amin.

expus de RENATE MÜLLER

prins sub un clopot de sticlă
în tăcerea fără lumină
cu ninsoarea din tine
de frig ne-mblânzit

nepăsătorii atraşi
de suferinţele tale
se opresc
şi-o curiozitate zăresc
prin sticla de gheaţă

satisfacţia ce-o simt
îi încurajează să treacă
cu vederea peste
goliciunea sufletelor lor

Ce-i roza? de Ovidiu Oana-pârâu

Ce-i roza? Doar o adunare

De spini, de frunze şi o floare?

Întâi, când am ales-o-n zori

Din rondul plin de alte flori,

m-am întrebat, ce-i trandafirul?

Unde povestea-ncepe firul?

Iar el mi-a spus: - Ca o mandala

mi-am arătat întâi petala!

Simbol pentru perfecţiune,

Aşa ieşit-am din genune,

Din apele primordiale,

Am răsărit cu cinci petale!

Sunt cupa vieţii, a iubirii,

A inimii şi-a nemuririi.

Am fost născut să fiu potir

Al mult iubitului Martir

Şi simbol rozacrucian

Şi altul mistic, feciorian.

Din roșul sânge m-am transpus

Venind la voi de la Iisus.

Un simbol al peceţii Sale

Pus pe destinele astrale.

El, semn al revenirii Sale

M-a presărat pe-a lumii cale.

Numele roză mi s-a dat

Din roua-ros ce-a fost odat`.

Culoarea mea trandafirie

Din sânge sfânt a fost să fie.

Căci m-am născut din albul pur,

Frunze şi spini având contur.

Şi te anunţ că sunt dual,

Înţep, dar sunt şi senzual.

Sunt semn al dragostei curate

Şi sentimentelor furate,

Din calde inimi de codane.

Dar pot să stau şi la icoane!

Mă vezi la ceasul înserării

Ca simbol al regenerării.

Asta mi-a spus minunea albă

Şi eu l-am prins apoi în salbă

Iubitei, plin de gând curat,

Azi, trandafirul ce-am furat.

Acesta este poemul de deschidere din "Ciclul Rozelor"

Dimineaţă fierbinte de Cristina Maroiu

Ce bine-mi face mâna ta
aşezată cald, aspru,
peste viforul gândurilor!

-Uite, Reginuca, afară ninge,
flori de gheaţă ne cotropesc ferestrele,
îmi spui, şi mă mângâi cuminte.
Ameţesc.
Privindu-le de aproape,
par a dansa peste ele
roiuri de fluturi-monarh,
îmbrăcaţi în frac!

Îmi povesteşti de primăvara
ce se anunţă în firea lucrurilor,
cu inţelepciunea unui sfetnic de taină,
mai iei o gură de cafea, şi zâmbeşti…
-Lasă, vei vedea, mâine soarele va răsări
şi în emisfera noastră!

Iar palma ta,
aşezată cald, aspru,
peste fruntea febrilă,
alunga sarabanda nebună
din cearcănele dimineţii…

Cristina Maroiu
27.01.2012

VIS DE IARNĂ de Stefan Oana Valentin

Fulgii de zăpadă 
Plesnesc a liniște rece
Și mângâie mut, tiptil
Noaptea.

Culorile calde
S-au înfofolit în alb
Revoltă neînfloririi,
Dimineața.

În buzunar, adânc
Își înghesuie mâinile
Îmbufnat, timpul,
Ziua.

Seara
Plânge la geam
Despre primăvară
În straturi calde

De vis.

26 01 2013
ȘTEFAN OANĂ

A fi de Costel Suditu

Ai fost cântată peste lumi
Şi mult repovestită,
Cum după focuri mor tăciuni
În vetrele cu pită;

Şi te-ai tot dus nesocotind
Atâtea inimi frânte,
Cu ţelurile lor pierind
Pe căi necunoscute;

Pierind şi purtătorii lor
Avizi de prea-mărire,
Cu pieptul gol, răsunător
De prea-neîmplinire;

Şi ca o flacără-mpietrită,
Tu, inimi prea muncite,
Vei face pulsul lor să mintă
Că sunt neobosite;

Repomenită-n mii şi mii
De glasuri pe secundă,
Şi eu îţi sunt acum, să ştii,
O şoaptă pe-a ta undă.

bolero de ravel de Bogdan Dumbraveanu

aș vrea să nu te uit
refren al trecerii
peste obstacole
până mai
port acest trup cel puțin,

orice victorie e
în primul rând asupra
propriei disperări,
propriei singurătăți fără cusur

om dansând în straie
colorate, traversând deșertul
galben, etern
cu pași de grație,
sfidare a morții înainte
de a te lăsa doborât de ea

într-o dimineață entuziast,
eliberat de trup, voi fi doar
refrenul, muzica
ce însoțește orice

temerar, dincolo de înțelesuri

Prezent de Boris Ioachim

 Crâmpeie dragi de inocenţă
Vin, câteodată, din trecut…
Într-un prezent plin de absenţă,
De nedreptate şi gând slut.

Deodată, avară, amintirea,
Doar foarte rar îmi dă ocol…
Prezentu-mi stăpâneşte firea –
Prezentul trist, de doruri gol.

Mă stăpânesc doar sterpe gânduri –
Ţâşnind din zilnicul plictis…
Ca-ntr-un coşmar, în negre cârduri,
Ciori – croncănind, le-aud şi-n vis.

Doar veşti de silnicii şi moarte
Aud pe unde, în treacăt, merg…
Dorinţe de măriri deşarte –
Din suflete umanu-l şterg.

Vitregă-a devenit natura –
Şi totul e cu susu-n jos…
Înfuriat, îşi-arată zgura,
Ceru-ngheţat şi duşmănos.

Setos, cumva, de fericire
Şi de dorinţa de-a fi viu –
Tot scotocesc în amintire,
Dar totu-i şters, pierdut, pustiu.

…Crâmpeie vagi de inocenţă
Mă-ncearcă dintr-un şters trecut…
Într-un prezent plin de absenţă,
Mi-e sufletul pustiu şi mut….

PORTALUL DIN... 21 DECEMBRIE 2012 de Patricia Serbanescu

Nu era iarna în toi
Când am fost pocnită-n karmă,
Plecau gânduri în război
Declanşat… doar de pomană…

N-am fost singură, să ştiţi
Lângă mine-un ,,gură cască,,
Ce-a sosit de la servici’
Energia… s-o primească…

Pentru mine-a fost la fel
Nu m-a’ntors nimic pe dos,
Căci atunci, când ai un ţel
Totu-i lin… şi sinuos…

Însă, cel de lângă mine
Până respiram… la doi
Se-aşeza lovit, pe vine
Tensiunea…. 22 !!!

Dragoste din altă eră
Tensiunea… pasageră,
Dacă n-o vei întelege
Fi-vei cald sau... fi-vei rece.

Fraţilor, voiam să cred
C-o fi energia, armă…
Iau pastila, mă reped…
Şi-mi stric ziua de pomană…

Portalul ce l-am trecut
Dăinuieşte, chiar există
Clipe duse-n azimut
Încă-n minte, mai persistă.

Trează fiind, dădeam un ,,mat,,
Făr’să pun în pernă... cornul
Respirând, urcam un cat
,,Dânsul,,… începuse somnul…

Poate am prea multe fix-uri
Toate-nscrise în Ego
De nu vrei, tot mai dai chiks-uri
Unii zic că faci… mişto…

E sfarşitul... râsul-plânsul
Ne spuneam într-un tandem,
Mi-era milă atunci de dânsul
Căci dorea… un alt refren.

Însă... n-a mai fost să fie
Căci de-atunci, s-a dereglat
M-a privat de poezie
Şi iubire… pe-nserat.

Mă simţeam chiar vinovată
Aşteptând cu-nfrigurare,
În roşu toată-mbracată
Voiam doar… materializare…

Tot visam o tăvaleală
Căţarată susssss… pe nori,
Mă gândeam însă la boală,
Să nu-l pierd... de sărbători.

Atâta m-am lamentat
C-am uitat de calendar,
Clipa… parcă s-a drogat
Între limbi, bătea-n zadar…

Aş fi vrut să urc Olimpul
Să văd zbaterea feeric
Şi-au gătat mayaşii... timpul
Aşteptăm alt… teleferic…

Vom parcurge-acest tronson
Liberi, ajutaţi de ,,Bunul,,
Cu toţi vom cânta pe-un ton,
Fi-vom în curând… doar UNUL!

25.01.2013

sunt plină de cuvinte nerostite de Renate Müller

fotoliul din colţ este gol
pătura răvăşită 
pe jumătate plin
paharul cu apă
pierdut
printre cărţi
manuscrise
foi împrăştiate pe jos
nemaiatinse de nimeni

în camera pustie
cu ceasul de veghe
te văd cum zâmbeşti
aievea aprinzi o ţigară
tragi fumul în piept

privesc printre rânduri
de jalusele lăsate
în grădina-nsorită de-afară
cămaşa ta nou spălată
a îmbrăcat-o vântul
zâmbesc
îl văd cum se chinuie
să-şi bage braţele-n mâneci
cum se leagănă cu ea în tact
observ viaţa dansează
departe de mine:
mi-e frig şi-mi lipseşti

HD 25.01.2013 RM