vals de fluturi de Ovidiu Oana-pârâu

un ger cumplit schimonoseşte fumul

în ghemotoace albe zgribulite

ca aşchii ascuţite cade scrumul

din jaruri care ard încremenite

în aer vălătuci inerţi de aburi

zac doar o clipă şi se prăvălesc

la fel cum ţurţuri cad din ninse jgheaburi

şi pe trotuare ace risipesc

o sanie alunecă stafie

cioplesc copite-n ale gheţii scuturi

doi zurgălăi presară pe câmpie

un vals sonor dansat parcă de fluturi

CONTINUI SĂ MĂ MINT… de Patricia Serbanescu

continui să mă mint, că-s clipele uşoare
am îndurat destule, doar E-ul a decis
si-acum împleticită las sufletul să zboare
încerc fără folos, să fac un compromis
dar Cineva dictează, nimic... nu e precis.

de ce ne zbatem oare, când pasu-i calculat
şi de ne vrem bilanţul, el este anulat...
căci nimeni nu-i stăpân şi totul e refren
doar sufletul o ştie, căci el… este etern
nu i se pare greu, s-aştepte un consemn.

când vântul se iţeşte, parcă aduce moarte
căci pomii răvăşiţi murmură trişti şi goi,
oamenii dezolaţi, par figurine sparte
şi-acoperiţi cu golul, aşteaptă pasul doi
inima le tresare, lipindu-se… de roi.

gândul a dezertat şi s-a pierdut în largul,
nimicul, este totul şi-ntârzie sfârşitul
aş vrea fără regret, mă-nnoade de catargul
ce poate sparge-n două… iubirea, infinitul…

30.12.2012

AŞA îNTREB… de Patricia Serbanescu

eşti taifunul nebuniei
ce viaţa mi-ai răsturnat
m-au nins florile-agoniei
recunoaşte tu, doar mie!
iris bleu, de mare vie
timp din viaţă, cât mi-ai luat ?
parcă-ar fi… primul fior
din pupila de fósfor…
visul, mi-este însorit
şi-o să fac un pod… în vid
nici furtună şi nici ploaie
n-aibe şanse, să-l înmoaie…

şi să am forţă… de zeu
când pe chip 'nalţ curcubeu
doar iubind privesc în zare
şi-mi pun semne de-ntrebare…
cum mi-ai apărut în cale
să-mi pui piedici la picioare ?
aşa-ntreb… de fiecare
care-o fi rostu-n cărare…
cum apari si-apoi dispari
lăsând sufletul în bai?
să laşi baltă ce iubeşti
şi-apoi… să te perpeleşti,
cum contorizezi iubirea?
poate n-ai întreagă... firea!

să fi liber…prin omături
nu e greu să schimbi cărarea,
doar un pas şi eşti alături
răspunzând când ai chemarea.
viaţa-i un pastel de unde
pânza însă doar contează
căci ea trebuie să reziste
sufletele... tot vibrează
şi vibrează, nu-n pustii
au şi sensuri, datorii…
cauţi petecul la sac
şi o faci făr’de oprire
dar mereu faci paşi de rac
şi te-ndrepţi, doar spre pieire...

29.12.2012

epuizată de Renate Müller

m-am aşezat
în crengile înnegrite
ale gândului obosit-
arbore uitat
la răscruce de timpuri

petale înflorite
împrăştiate-n deşert
frunze uscate
tăcute foşnesc
în câmpul de cercuri

URARE de Ioana Burghel

Sub vâscul ce aduce bucurie,
Lăsaţi să plece Anul Vechi şi
Anul Nou să vie, cu Pluguşor,
Cu pocnete de bici şi gălăgie.

Am rupt din Cartea Vieţii iar un ram,
Încă un An s-a dus din câţi or fi rămas,
Zăpada nouă sună clopoţei în geam,
Dând veste Anului că-i ultimul popas.
Rog inima s-alunge din zare orice nor,
Cu braţele deschise, speranţă şi mult dor,
La margine de lume, îngenunchez cuminte,
Şi-aştept să fur din noapte Anul Viitor.
Să vi-l dărui tot, într-un veşmânt de stele,
Să poarte paşii voştri, prin fiecare zi,
Pe lungile cărări, oricât ar fi de grele,
Să-aveţi mereu lumină şi multe bucurii!

de dragoste de Bogdan Dumbraveanu

uneori săvârșesc isprava 
de a picta pânze albe
timpul curge diferit 
prin fiecare
culoare
pot simți altfel intervalele albe
dintre cuvinte
dintre priviri
dintre îmbrățișări

acum râzi
altădată plângeai
nu contează îți spun pictura
e alternanta
de cald si rece

prosopul cu care iti
stergi sudorile ori lacrimile

a iubi nu poate fi rostit
decât la prezent

asa cum trupul tau
trăieste mai roșu sau mai verde
o singură poveste
o singură desmierdare

AZI NU MAI E... de Stefan Oana Valentin

O bucată imensă
de noapte
mi-a strivit zborul.
Oare unde se duc
steluțele, când mor,
la culcare?

Suntem atât de vinovați
de viață
încât murim prea repede.
Oare dincolo
e ieri
sau astăzi?

Speranța
s-a înecat într-o lacrimă
fără zbatere.
Ană...
De ce te-ai dezvelit
De zid?

28 12 2012
ȘTEFAN OANĂ

regal de simțuri de Ovidiu Oana-pârâu

regal de simțuri

împlinire

cu trupul, trupul

împletire

cu ochiul, ochiul

strălucire

regal de simțuri

armonie

pe gură, gură

hrană vie

pe pântec, pântec

reînvie

regal de simțuri

necuvântă

în carne, carne

se împlântă

sudoare pe sudoare

zvântă

în alb şi negru de Renate Müller

trăiesc într-o cascadă de iluzii
în care inventez şi zi 
şi noapte

doar inima-mi vibrează
în mii de calde şoapte

trăiesc într-o grămadă
de pământ
eu ştiu în ce adâncuri
mă scufund
să-ngrop în el
a sufletului
prea fragilă parte

HD 29.12.2012 RM

PAŞII TĂI… de Ioana Burghel

Paşii tăi
în albul zăpezii nu-i mai disting
corbi fantomatici
desenează cercuri din loc în loc
unui infinit gri…

Ninge cu fluturi de gheaţă
peste inimi plăpânde…

Mâini reci
mai reci decât Moartea
modelează drumuri spre nicăieri…

Învelită-i zarea în alb-fumuriu
cu arbori dezbrăcaţi de soartă…

Chipul tău
e
astăzi
doar aşa
o altă durere
peste care corbi fantastici desenează
tăcere…

IOANA BURGHEL