SPAIME de Ioana Burghel

Cerul s-a deschis a iarnă,
Cerul s-a deschis a drum,
Palma Timpului răstoarnă,

Rotocoale mari de fum.

Ca-ntr-un târg din alte vremi,
Stau mesteceni trişti şi goi,
Sclavi ai gerului din ierni,
Sprijinind iarna din noi.

În răstimpuri, doar un corb,
Sparge liniştea de gheaţă,
Speriat de ochiul orb,
Ce-l fixează de prin ceaţă.

Pogoară, iarnă, peste lume! de Ovidiu Oana-pârâu

Pogoară, iarnă, peste lume

A patra anului minune

Şi surpă lumea sub troiene,

Ca-n opere sadoveniene!

Peste naturi cu alb pudrate,

Deasupra liniştii din sate,

Întinde un ocean de tihnă,

Peste a câmpului odihnă!

Aşează-ţi plăpumile-n straturi!

Din reci călduri să ţeşi în haturi,

Peste a câmpului odihnă,

Noi roade, sub ocean de tihnă! 

NINGE - de Popa Ines Vanda

Ninge peste timpul despărțirii noastre, 
Ninge peste clipa bunului rămas,
Ninge cu flori albe de iubiri sihastre,
Ninge peste locul primului popas.

Ninge cu albastru peste dor și doare,
Ninge revărsare de sublim popas,
Ninge cu iluzii și cu sărbătoare,
Ninge pribegirea ultimului ceas.

Ninge în surdină, ninge în cetate,
Ninge peste balul florilor de nard,
Ninge iasomie peste toți și toate,
Ninge cu miresme de argint și brad.

Ninge cu ninsoarea ultimei romanțe,
Ninge peste inimi vise de boemi,
Ninge peste gânduri albe diamante,
Ninge-n alergarea-n care tu mă chemi.

Ninge peste nuferi,ninge peste fluturi,
Ninge peste ritmul pasului trecut,
Ninge peste clipe, peste anotimpuri,
Ninge peste dorul nostru de-nceput!

RUGĂMINTEA MOŞULUI de Paty Serbanescu

Şi la mine Moşu-a stat
Povestind a lui menire,
M-a rugat… să va împart
Pupici mulţi…intru iubire !

Fără băt, ameninţări…
Am putea să fim cu toti
Iubitori şi răbdători
Chiar cu cei, ce sunt doar hoţi…
În curând vom da de stire
De luptaţi pentru dreptate,
De-a sclaviei prăbuşire
Şi de-a noastră... libertate.

Acest Moş şi Moş Crăciun
Ce se află iar pe drum
Vor trezi la toţi conştiinţa
Fără frici, lipsiţi de ură
Fără judecată-n gură…
Lăsaţi sufletul s-aleagă
Pitind E-ul în desagă,
Fiţi mai iubitori, sfătoşi
Milostivi şi credincioşi!

Moşu ţine… la tot seama
Cred că nu plăteşte vama
Pentru tot ce-aduce-n dar
Sau vreo taxă la hotar…
Doamne fer’ totu-i posibil!
Deja îmi palpită cordul
Omul e... irezistibil
Şi ne pune-n cap,
Tot Nordul…

IRINA NEDELCIU

Cireşi glazuraţi azi iarna ne-a dat:
Priviţii prieteni cu gândul curat,
Căci lacrimi de dor prin ochi le străbat
Şi-n ţurţuri cu sânge, ei cad neîncetat.


Curgând spre pământul în alb îmbrăcat
O floare în roşu stingheri au pictat.
Petalele-i cresc, se-ntind nonşalant,
Din floare în baltă uşor s-a schimbat.

În globul de gheaţă cireşii cerşesc
O rază de soare să-i scalde ceresc,
Să-oprească cea pată din albul decor
Şoptind fericiţi că simt un fior.

Fiorul căldurii în sânge îl vor
Ca fructul iubirii să cânte cu spor,
În albul de iarnă când visele dor
Şi geru-i prea mare pe crăcile lor.

Scrisoare de la Nicolae... de Nicoară Nicolae-Horia

6 Decembrie 2012, spre seară...

Azi suntem mulți, el unul singur este,
Spun unii că-i atâta de bătrân
Sfânt Nicolae, Moșul din Poveste!
Câți dintre noi în slova ei rămân?

Iertat să-mi fie gândul, se cuvine
Să mulțumesc la fiecare-n parte
Celor ce-au fost aproape lângă mine
Și-acelora pe care-i știu departe...

Și cu aceeași vrednică iubire
Să mă închin părinților anume
Și îngerului ce le-a dat de știre
Cum să îi spună pruncului pe nume.

De-acolo, dinspre Munții lor mă trag,
Dintr-un neam ne-nduplecat de moți-,
Preasfinte Sărbători ce vin în prag
Să vă găsească sănătoși pe toți!

De suntem mulți, el unul singur este,
Mult mai presus de vreme și de nume
Și vă întreb, cu sufletul pe creste-
Ei, sfinții toți, ce vârstă au în lume?...

rugăciune-umbra trupului meu - de Dorina Neculce

prin femei de pământ
cu ochii stinşi
cu unghiile cusute
încovoiate
ca nişte securi ruginite
trece aburul timpului
ca un muritor
în glasuri de câini
noi drumuri
făgăduind
piepturi
de încâlzit şerpii pustiului
cu pumnii de foc
aerul botează
întru numele tatălui
atâţia fii s-au săvârşit atâtea rugăciuni
ne-au tăiat gâtlejurile
dar câinii de baltă iată
scot colţii de fier
ah doamne cât de lumesc
mă sugrumă şi
mâinile mele găuresc
umplute cu spaimă
adâncul şi cerul
îmi seceră picioarele
umbra trupului meu
aplecând

Gunoaiele... de Nicoară Nicolae-Horia

Purtate sunt prin lume de vânturi și de ape,
De peste tot în viață în calea ta duium,
Atâtea gropi comune ce nu le mai încape,
Tristeți provinciale, gunoaiele de-acum.

Își murmură izvorul pe prund păreri de rău,
Ce tulbure e valul, a cui să fie vina?
Cât de curat odată era în vadul său,
Din zare până-n zare sărbătorind lumina!

Să ne-odihnim o clipă tăcerile din ierburi,
Să ne-odihnim o vreme plecările din vânt
Și aerul acesta de-acum e plin de certuri,
Nu-mi da să îi văd, Doamne, durerea din cuvânt.

Sunt peste tot mormane de nervi și de gunoaie
Și stoluri croncăninde se-aud deasupra lor,
Se înalță-n zare Munții și cerul se-ncovoaie-
De cei rămași Acasă de-a pururea mi-e dor...

‘NĂLŢÂNDU-MĂ ÎNCET… de Paty Serbanescu

Nu este viscol ci taifun
Timpul e nou şi e schimbat
De cauţi, ce-ai lăsat pe drum
Te simţi mereu un condamnat.

Căci viaţa curge, dar cu rost
Roata se-nvârte într-un sens
Rămân păreri, din tot ce-a fost
Ne-aliniem numai din mers…

Cât mi-aş dori să mai revin
În anii mei frumos trăiţi
Să redescopăr cer senin
Pe când eram... doar fericiţi…

Totul e greu şi nesupus
Trecutul nostru e istorie,
Durerea vine spre apus
Fiind zăcută în memorie.

De ce-om trăi în circuit
Cu bine şi cu rău sub cer
Şi ne-amintim spre asfinţit,
Că totu-aici e… efemer ?

Înnot acum într-un ciclon
Aş vrea să ies, prea mult doresc!
Testez puterea de-a fi om
'Nălţându-mă încet… firesc.

CÂT SĂ MAI URC… de Paty Serbanescu

Alunec pe zăpadă, spunându-mi că-i nisip
Mă văd zburând pe nori şi printre maluri,
Îmi amintesc de ţărmul sidefat către Olimp,

Făcând un slalom printre stânci, iţite-n valuri.

Zăresc delfinii jucăuşi în purpuria zare
Şi îmi aştept vaporul ce-acum, e acostat
Mă caţăr uşurată cu zâmbetul în soare
Gândind ca sui spre-naltul… Ararat.

Cât Doamne să mai urc până la Tine ?
Dă-mi doar o mână, ridică-mă s-ating
Gradina ce se-ntinde către mine
Ţi-oi fi aproape şi-n jos… scara o-ntind…

Aş vrea să urce toţi, pe rând să se adape
Ţi-aducem tot frumosul ce zace-aici la noi
Şi-om înnota prin vechi, sfinţite ape
Să retrăim iubirea, doar curăţaţi de ploi.

Că mare-a fost ispita şi taina încercării
Toţi am trăit, având mereu consideraţie…
Tu, Doamne, ai născut, nedând uitării
Jocul iubirii infinite… în a Ta Creaţie.