Rugăciune - de Elena Iuliana Constantinescu

În fața Ta, Doamne,mă plec și mă –nchin,
Cu multă iubire în viață
de Tine,
Când plânge materia sânge –n suspin
Cu lacrimi dorințelor Tale străine ;

Chemare ucisă de-aici de pe cruce,
Iubire în mine destulă ar fi, de m-ar duce,
Să-ți ridic de pe frunte coroana de spini
Și-apoi la picioare umilă să- nchin…

Retrage-mă Doamne, suferinței ce-o port
Și-nchide mormântul alături de trup
Cu sufletul, mort.

Primavara toamnei - de Emil Marian

Azi noapte m-am visat prin vii,
Printre aromele de struguri,
Te așteptam din nou să vii,
Să creștem ai iubirii muguri.

De dorul parfumatei guri,
Stele-am aprins în așteptare,
Înfometat de ai tăi nuri
Și de-a ta tandra sărutare.

În brațele-mi te-ai împletit,
Copila mea, iubită doamnă,
Dorinț-arzîndă de iubit,
Tu primavara mea din toamnă!

N-AŞ FI CREZUT... de Patricia Serbanescu

M-ajută ploaia fină şi cernută
Să-mi amintesc cum noi eram,
Sfidând iubirea ce rămase mută,
Căci n-am putut, să te mai am...

Credeam că toamna rece vine
Şi-n ultim ceas, vei fi cu mine!
Pendula însă s-a... stricat
Timpul sortit, s-a destrămat...

Din roata vieţii am desprins
Doar clipe, ce pe noi au nins
Şi visele ce-au stat făclii...
N-aş fi crezut că n-ai să vii...

Deşi bătea blâdul zefir
Tot încercam să te respir,
Erai al meu, cum am putut
Să fac efort... ca să te uit?

Vise se scurg în infinit
Şi-mi cată chipul hărăzit,
Trezit e sufletul meu slut
E-atat de sigur, te-am pierdut...

În ochii tăi mă vindecam
Mult te-am iubit, doar eu ştiam...
Cum să privesc astrii spre`nalt?
Pierdut-am văzul, celuilalt...

Pe sus aş vrea să mă strecor
Că pe pământ, nu pot să mor...
Amurg să văd, cu faţa ruginie
În trup să pot zbura,
Simţindu-mă… tot vie.

Batranul - de Stelian Maria

- Aceasta toamna vine prea devreme...
Mi-a spus batranul tot tragand din pipa.
S-a ridicat apoi patruns de lene
Si-a disparut facand din fum risipa.

Cand m-am intors in spate era ceata
Si galben-aramiu, si era rece,
Imi picurau castanele pe fata
Facand iar loc cocorilor sa plece.

Aceasta toamna a venit chiar toata
Si-am vrut sa-i spun batranului de geruri...
Dar ca si vara ce-a plecat odata
S-a dus si el cu fumul lui spre ceruri.

Beție - de Camelia Armati

Plecasem sus,pe dealul mare cu viță de vie,
Acolo unde-i cerul pus și-o stea mă mai adie,
Să beau din cană gândul dus pe buza-ți purpurie,
Plecasem sus și m-ai întors la tine iar, bădie...

Ulcica galbenă de lut, lumină pământie,
Tot leagănă ce n-am băut, ne poartă spre beție,
Doi foști amanți(numai visând), cu vena purpurie,
Ciocnim amar câte un gând prin toamna arămie.

Ne spunem dorurile toate, de viață și de moarte
Și, mai cu seamă legănate, ne spunem nestemate.
Ne îmbătăm de sete și ne iubim cu foame,
Frigându-ne inimi încet, în jar, ca pe castane...

Și vine iarna și noi bem...Bădie, șezi mai blând,
Că-ți cânt acum cu ghers de dor, în ape cu cuvânt.
Îmi curge gândul-trup aprins-pe steaua din ulcică
Și-mi stai mereu alăturea, bădie, fără frică.

Ne-umbrește vița de pe deal și-ți hăulesc de dor,
Mă sui pe tine ca pe cal și vreau să fac amor,
Mă-mbăt de tine, bade drag, mă ai pe buza aspră
Și te dezmierd, și-aș vrea să mor că stăm tot la fereastră.

Parcă ne ninge-n căni, bădie, parcă e dusă toamna,
Ulcica pare păpădie și-i iarnă bag cu sama...
Mi-e dor să ne-mbătăm aievea, să spargem lutu-odată,
Mă uit cu ciudă-n geam, bădie, privire înlăcrimată.

Hai să cântăm în iarnă, țăranul meu asprit,
Să ne iubim în cramă prin strugurii din mit,
Să fim tot tămâioși în gerul nostru-amar,
Să ne iubim pe jos, flăcări din noi răsar...

Ne-aprindem ca și vinul si ne-mbătăm cu doruri,
În mine ai alintul și-n tine am amaruri.
Bădie, toarnă vinul și-mbată-mă mai iute
Că-i iarnă, doare sânu-mi de dor să te sărute...

CU OCHI DESCHIŞI… de Patricia Serbanescu

Cu ochi deschişi, privesc insingurarea
Zărind o stea ce vine şi străluce,
Şi într-un freamăt, răscolesc chemarea
Simţind că sunt iar prinsă la răscruce.

Nu pot aprecia cât zăbovesc departe
Simt doar o rază, ca un viscol ce-are scut,
Dintr-un neant ce nu e scris în carte
Mă mai târăsc cu braţul drept, ce-i rupt.

Tăcerea mă inundă, zăcând pe-al meu altar
Şi mă doresc pe-nalturi, printre cocori cântând,
În suflet strâng doar vorbe, ce nu sunt în zadar
Lumina mă inundă… căci aflu… cine sunt.

Stau afundată-n în verde, sorb taina poeziei
Sub gândurile pale, îmi primenesc puterea
Găsind rostul iubirii, pe calea armoniei
Sub cedrii veşnic falnici, ce-aşteaptă învierea.

Cuvântu-ţi este-o rază, ce ispiteşte fiinţa
În ochii mei pătrunde, un laser plin de dor
Îmi intră pe sub piele, înăbuşind căinţa
Lipită doar de pleoape, aştept acelaşi nor.

plimbare - de Bogdan Dumbraveanu

aş putea fi mai tânăr
pot să cred încă
în exursii,cărţi,promisiuni

înşelat nu am cum să
nu înşel

sunt supărat de mă
latră câinii pe plajă
cum nu au mai făcut-o

marea e ciudat atât de
limpede,
m-aş duce pe ea fără
întoarcere

e posibil să nu fiu iubit?
nu vreau
răspunsul

certitudinile mă paralizează

ca să descriu o lacrimă
imi trebuie tot atâtea cuvinte
câte pentru a descrie marea

ştiu, mă crezi mult mai
tânăr,
crezi că mai pot
învăţa să privesc orizontul
fără să-mi pun întrebări

se face târziu
până şi-n pietre

şi-n câinii care mă
încă mă latră

cum latră luna

Mă întrebam, - de Veronica Simona Mereuta

chiar azi,
palmele pentru ce sunt două,
ochii asemenea,
te poartă mai bine două glezne,
chiar dacă pe-un călcâi îţi duci
slăbiciunea,
până la capăt?!

inima e doar vamă,
zilele acestea chiar n-ai cum
să-ţi mai păzeşti de unul singur
sufletul...
sunt destule doruri de ducă,
uşi,ferestre şi amintiri,
îşi tânguie culorile.

mâine e mereu o nouă figură de stil
care nu-şi mai găseşte locul
de semănat prezentul
"prea târziu", a înrămat iubirea
în care aş fi reuşit să cred
fără să pun întrebări
cum ar fi...
câte două din unele,
doar unele din cele care nu pot fi
în-doi-te
de unul singur!

Științific vorbind... de Iurie Osoianu

Văd că lupu începe să-și arate năravul
-Este limba română și mai este moldava...
Și mai sunt două state peste-o singură Țara
(Unul lupu-l furase de la prostul de cioară)
Și mai e un popor nu de oi ci legume
Și de aia și lupu din bulbuci dă în spume
Vrea cărniță mai proaspapată, vrea parale mai multe
Științific vorbind și furând pe tăcute
Dar oricum adevărul adevăr va rămîne
Cum mătasea din matură nu-i din coadă de câine
Orișicum va veni ziua cea ordinară
Cu un singur popor, cu o singură Țara...

Participare - de Bogdan Dumbraveanu

pictez cu răbdare umbre mai colorate
în pauzele de gri ale zilei, aceleaşi

până îmi vine să râd mai trece
un amurg în nefiinţă, târâindu-şi orele
terestre spre cele siderale

e posibil ca timpul acela să fie atât
de lung datorită târşelii, leneviei
zilelor noastre muribunde revărsându-se
în neant

câte vremuri reci, cenuşii să se fi dus dincolo
draga mea nu sunt nici măcar aşa de trist pe cât aş putea

poeţii sunt mai nefericiţi
decât oamenii de ştiinţă spune Bertrand Russel

eram sigur că o să mă indispună
nu mai accept discuţii în care să traspunem
logic metafizica, ea nici nu se poate picta, nici
scrie, nici cânta, ea se trăieşte ca o suferinţă
în tăcere, din când în când întreruptă de
geamătul înfundat al felinei captive
totul până într-o clipă când nu ştim
de ce, poate doar din incapacitatea noastră
de a îndura, începem să ne maimuţărim
să ne hlizim, să râdem ca apucaţii,
să facem ce ...ştii tu draga mea ce

pentru a participa la condiţia umană,
inexplicabilă, inexorabilă
procreatoare şi devastatoare..

te pup, şi eu te pup..pa, pa