Deschide ochii... - de Nicoară Nicolae-Horia

Cu ochii-nchişi asculţi însingurată
Poemul meu ce mângâie şi doare,
Ce freamăt te cuprinde dintr-o dată
Din creştet până-n tălpile stelare!

Şi stând aşa aproape şi departe
Cu sufletul-ce viscol de narcise!
Mâinile tale, păsări speriate
Frământă-n aripi zboruri necuprinse.

Eu tac de mult, tu încă mai asculţi
O muzică vecină cu oftatul,
Te vezi din nou copilă sus în Munţi,
Cu caii tăi albaştri, cu tot satul,

Un sat de iarbă şi de Poezie
Cum altul să găseşti nici nu mai poţi,
Acolo-i încă neamul viu de Moţi
Şi-acolo va rămâne în vecie.

Poemul meu abia te mai încape,
Din umbra clipei stau la pândă furi,
Deschide ochii, ştiu că nu te-nduri-
Vederea mea te mistuie sub pleoape…

DE VÂNZARE - de Dori Lederer

Vând toamnă cu miros de struguri copți,
Vând un Septembrie schimbat pe-o iarnă,
Vând țărmul meu și pescărușii toți,
Sub început de an să nu-mi adoarmă.

Vând pietrele din inima tăcută
Vând lacul străjuit de vise seci,
Vând tot și mă voi face nevăzută
Acelora cu ochii goi și reci.

Vând șoaptele din scene repetate
Și punctele ce sprijineau un "da"
Un" pur și simplu"-l dau pe nedreptate
Și-apoi, să văd, ce-mi mai puteți lua ?

Vând susur de ocean și vând nisipuri
Vând nopțile în care eu am Fost,
Vând lăzi de zestre adormite-n timpuri
Și casa cu povești fără de rost.

Vând înălțimi ce nu se pot atinge
Lângă prăpăstii ce te înfioară,
Vă dau și locul unde nu mai ninge,
Ca să vedeți cum este să te doară.

Vând locuri, vise, clipe și trăiri,
Vând tot ce s-ar putea fura prin lume
Pun lacăt pe valiza cu-amintiri
Și-o pierd pe strada fără nici un nume.

Rugăciune - de Elena Iuliana Constantinescu

În fața Ta, Doamne,mă plec și mă –nchin,
Cu multă iubire în viață
de Tine,
Când plânge materia sânge –n suspin
Cu lacrimi dorințelor Tale străine ;

Chemare ucisă de-aici de pe cruce,
Iubire în mine destulă ar fi, de m-ar duce,
Să-ți ridic de pe frunte coroana de spini
Și-apoi la picioare umilă să- nchin…

Retrage-mă Doamne, suferinței ce-o port
Și-nchide mormântul alături de trup
Cu sufletul, mort.

Primavara toamnei - de Emil Marian

Azi noapte m-am visat prin vii,
Printre aromele de struguri,
Te așteptam din nou să vii,
Să creștem ai iubirii muguri.

De dorul parfumatei guri,
Stele-am aprins în așteptare,
Înfometat de ai tăi nuri
Și de-a ta tandra sărutare.

În brațele-mi te-ai împletit,
Copila mea, iubită doamnă,
Dorinț-arzîndă de iubit,
Tu primavara mea din toamnă!

N-AŞ FI CREZUT... de Patricia Serbanescu

M-ajută ploaia fină şi cernută
Să-mi amintesc cum noi eram,
Sfidând iubirea ce rămase mută,
Căci n-am putut, să te mai am...

Credeam că toamna rece vine
Şi-n ultim ceas, vei fi cu mine!
Pendula însă s-a... stricat
Timpul sortit, s-a destrămat...

Din roata vieţii am desprins
Doar clipe, ce pe noi au nins
Şi visele ce-au stat făclii...
N-aş fi crezut că n-ai să vii...

Deşi bătea blâdul zefir
Tot încercam să te respir,
Erai al meu, cum am putut
Să fac efort... ca să te uit?

Vise se scurg în infinit
Şi-mi cată chipul hărăzit,
Trezit e sufletul meu slut
E-atat de sigur, te-am pierdut...

În ochii tăi mă vindecam
Mult te-am iubit, doar eu ştiam...
Cum să privesc astrii spre`nalt?
Pierdut-am văzul, celuilalt...

Pe sus aş vrea să mă strecor
Că pe pământ, nu pot să mor...
Amurg să văd, cu faţa ruginie
În trup să pot zbura,
Simţindu-mă… tot vie.

Batranul - de Stelian Maria

- Aceasta toamna vine prea devreme...
Mi-a spus batranul tot tragand din pipa.
S-a ridicat apoi patruns de lene
Si-a disparut facand din fum risipa.

Cand m-am intors in spate era ceata
Si galben-aramiu, si era rece,
Imi picurau castanele pe fata
Facand iar loc cocorilor sa plece.

Aceasta toamna a venit chiar toata
Si-am vrut sa-i spun batranului de geruri...
Dar ca si vara ce-a plecat odata
S-a dus si el cu fumul lui spre ceruri.

Beție - de Camelia Armati

Plecasem sus,pe dealul mare cu viță de vie,
Acolo unde-i cerul pus și-o stea mă mai adie,
Să beau din cană gândul dus pe buza-ți purpurie,
Plecasem sus și m-ai întors la tine iar, bădie...

Ulcica galbenă de lut, lumină pământie,
Tot leagănă ce n-am băut, ne poartă spre beție,
Doi foști amanți(numai visând), cu vena purpurie,
Ciocnim amar câte un gând prin toamna arămie.

Ne spunem dorurile toate, de viață și de moarte
Și, mai cu seamă legănate, ne spunem nestemate.
Ne îmbătăm de sete și ne iubim cu foame,
Frigându-ne inimi încet, în jar, ca pe castane...

Și vine iarna și noi bem...Bădie, șezi mai blând,
Că-ți cânt acum cu ghers de dor, în ape cu cuvânt.
Îmi curge gândul-trup aprins-pe steaua din ulcică
Și-mi stai mereu alăturea, bădie, fără frică.

Ne-umbrește vița de pe deal și-ți hăulesc de dor,
Mă sui pe tine ca pe cal și vreau să fac amor,
Mă-mbăt de tine, bade drag, mă ai pe buza aspră
Și te dezmierd, și-aș vrea să mor că stăm tot la fereastră.

Parcă ne ninge-n căni, bădie, parcă e dusă toamna,
Ulcica pare păpădie și-i iarnă bag cu sama...
Mi-e dor să ne-mbătăm aievea, să spargem lutu-odată,
Mă uit cu ciudă-n geam, bădie, privire înlăcrimată.

Hai să cântăm în iarnă, țăranul meu asprit,
Să ne iubim în cramă prin strugurii din mit,
Să fim tot tămâioși în gerul nostru-amar,
Să ne iubim pe jos, flăcări din noi răsar...

Ne-aprindem ca și vinul si ne-mbătăm cu doruri,
În mine ai alintul și-n tine am amaruri.
Bădie, toarnă vinul și-mbată-mă mai iute
Că-i iarnă, doare sânu-mi de dor să te sărute...

CU OCHI DESCHIŞI… de Patricia Serbanescu

Cu ochi deschişi, privesc insingurarea
Zărind o stea ce vine şi străluce,
Şi într-un freamăt, răscolesc chemarea
Simţind că sunt iar prinsă la răscruce.

Nu pot aprecia cât zăbovesc departe
Simt doar o rază, ca un viscol ce-are scut,
Dintr-un neant ce nu e scris în carte
Mă mai târăsc cu braţul drept, ce-i rupt.

Tăcerea mă inundă, zăcând pe-al meu altar
Şi mă doresc pe-nalturi, printre cocori cântând,
În suflet strâng doar vorbe, ce nu sunt în zadar
Lumina mă inundă… căci aflu… cine sunt.

Stau afundată-n în verde, sorb taina poeziei
Sub gândurile pale, îmi primenesc puterea
Găsind rostul iubirii, pe calea armoniei
Sub cedrii veşnic falnici, ce-aşteaptă învierea.

Cuvântu-ţi este-o rază, ce ispiteşte fiinţa
În ochii mei pătrunde, un laser plin de dor
Îmi intră pe sub piele, înăbuşind căinţa
Lipită doar de pleoape, aştept acelaşi nor.

plimbare - de Bogdan Dumbraveanu

aş putea fi mai tânăr
pot să cred încă
în exursii,cărţi,promisiuni

înşelat nu am cum să
nu înşel

sunt supărat de mă
latră câinii pe plajă
cum nu au mai făcut-o

marea e ciudat atât de
limpede,
m-aş duce pe ea fără
întoarcere

e posibil să nu fiu iubit?
nu vreau
răspunsul

certitudinile mă paralizează

ca să descriu o lacrimă
imi trebuie tot atâtea cuvinte
câte pentru a descrie marea

ştiu, mă crezi mult mai
tânăr,
crezi că mai pot
învăţa să privesc orizontul
fără să-mi pun întrebări

se face târziu
până şi-n pietre

şi-n câinii care mă
încă mă latră

cum latră luna

Mă întrebam, - de Veronica Simona Mereuta

chiar azi,
palmele pentru ce sunt două,
ochii asemenea,
te poartă mai bine două glezne,
chiar dacă pe-un călcâi îţi duci
slăbiciunea,
până la capăt?!

inima e doar vamă,
zilele acestea chiar n-ai cum
să-ţi mai păzeşti de unul singur
sufletul...
sunt destule doruri de ducă,
uşi,ferestre şi amintiri,
îşi tânguie culorile.

mâine e mereu o nouă figură de stil
care nu-şi mai găseşte locul
de semănat prezentul
"prea târziu", a înrămat iubirea
în care aş fi reuşit să cred
fără să pun întrebări
cum ar fi...
câte două din unele,
doar unele din cele care nu pot fi
în-doi-te
de unul singur!