miercuri, 29 august 2012

Melancolie de Bogdan Dumbraveanu

cât timp intra altădată
într-o clepsidră,
obiect simplu, transparent

cu sugestii senzuale

toate cele aveau forme
feminine

şi câtă vegetaţie
verde mai ales, roşie ori
ruginie, ca-n operele pictorilor
prin care lumina
nu se spunea niciodată bătrână,
şleampătă, trecută

iradia promisiunea unei bucurii,
a zilei de mâine
în care te mai puteai
naşte odată

de câte ori nu purtam
cu mine
până şi un secol întreg

într-un săculeţ modest
legat la gât,
printre monezile gălbui

de pe vremea cand mecanica
nu era iubită

Rătăcire de Ovidiu Oana-parau


Vreau să te uit !
Să-ţi spun că nu te mai iubesc.
Apoi să mă întorc în mine
şi să-mi admir curajul.

Vreau să mă mint !
Să-mi spun ca nu te vreau.
Apoi să mă întorc spre tine
să te privesc în suflet.

Iar în final, aş vrea să mă trezeşti,
să-mi spui că nu-i aievea.
Apoi să mă întorci din mine
şi să mă ierti.

Mă simt câteodată… de Nicoara Nicolae-Horia

„Dacă nu mă găsiţi aici,
Căutaţi-mă în altă parte,
Eu undeva m-am oprit

Şi vă aştept”.
Walt Whitman

Faceţi puţină linişte
Şi m-ascultaţi-
E plină pădurea
De iscoade,
Tot mai puţini sunt copacii
Adevăraţi,
Cariul invidiei
Se aude cum roade…
E atâta gâlceavă
Între culori,
Peste cuvinte
E o negură deasă,
Aşa-mi vine
Să plec
Uneori,
Dar mă ţin
Rădăcinile-Acasă!
Mă simt câteodată ca frunza
De nuc,
Toamna lovită
De vânt
Şi de brumă,
Nici nu ştiu unde
Aş vrea
Să mă duc,
Cine mi-aşteaptă
Trudita mea
Humă?…

marți, 28 august 2012

DESCÂNTEC de Elena Valeria Ciura

Când îţi va fi negură şi vânt
La ceas de încercare,
Să ştii că simt şi eu cuvânt

De-mbărbătare!

Şi dacă nu e de ajuns,
Îmi las obscura treabă..
Ajung la tine-ntr-un minut
Şi fac o vrajă...

Cu un sărut alung şi spleen
Şi-un început de boală,
Te-anunţ, ca incantaţie
Cât te iubesc de tare

Apoi adun prinsuflet
Ce-a mai rămas din vară
Si pentru iarna le depun
În( încercata-ţi) inimioară!

Şi ,înainte de-a pleca,
Mă rog de cerul bun
Să-ţi dea ce pentru mine cer
Lumină-n taina ta...şi adevăr...

Dar ştiu că cer un pic prea mult
Cănd pomenesc de adevăr
De-aceea în păgân descăntec
Te rog, păstrează-mă...„mister”

27 august 2012

Acum de Veronica Simona Mereuta

apele învolburate de curs a secetă
nu vor a mai lăsa,până la uscăciune
rădăcinile să uite.

nici în lună,
darămite în soare nu e zacere,
norii mistuie tăceri,
lumina dăruie înăţimii visul de zbor,
şi creşte un munte de drag
neatins de dor
curgere de izvor fără grai
doar viaţă!

27.08.2012
Vero

Acorduri de toamnă de Elena Iuliana Constantinescu

Melancolie,
Nostalgie,
Sensibilitate,

Sentimente ce plutesc
În aerul răcoros de toamnă;
O tristețe profundă învăluie peisajul
Conferindu-i un farmec blând,
Misterios;
Chemări zadarnice la viață
Se pierd printre galbenele rariști de falnici copaci;
Soarele-și urmează calea de fiecare zi,
Pierzându-se în depărtări aurite,
Lăsând loc întunericului;
Răsfrângeri roșii de amurg
Se scurg pe bolta violetă,
Sfărmându-se în licăriri mărunte;
Se schimbă ziua în noapte
Și o lună inertă apare
Prin a cerului oglindă;
Parfumuri delicate plutesc
În umezeala grea a atmosferei,
Ca o timidă părere despre naștere și dispariție;
De ce atâta nepăsare?
De ce cad florile aplecându-se spre pământ?
De ce există sfârșit?
Sunt întrebări ce caută răspuns
În mintea mea…
Un fulger străpunge petala neagră a cerului
Risipind taina liniștii profunde,
Picuri mari ating pământul rece;
O ploaie tristă,
Banală,
Împrăștie orice iluzie,
Orice speranță;
E muzica toamnei,
Natura suspină
Și totul dispare,
Melancolie, nostalgie…
În acorduri de toamnă;

Elena Iuliana Constantinescu

REVELAŢIE de Cristina Maroiu

Cum, Doamne, mai poţi să ne dai iubire
Când totul în jur e minciună şi haos?
Când omul-maşină aleargă-n neştire,

Aleargă fără repaos?

Minusculi gândaci, pe-o bucată de pâine
Ne batem, căci toţi o dorim!
Uităm sensul vieţii, uităm şi de Tine,
Mai rău că orbeţii trăim!

Purtaţi de nevoi şi purtaţi de ispite
Călcăm în picioare comori...
Găsind un răspuns-noi găsim o avere,
Ne credem nemuritori!

Luaţi de vârtej, nu ştim drumul acasă
Şi-atunci ne prindem de mâini,
Cu lacrimi în ochi, ne trezim din transă
Şi suntem c-o zi mai bătrâni...

Cu inima strânsă, cu inima arsă
Aflăm că tot, pe pământ,
E praf, e cenuşa, e negură deasă,
E numai vânare de vânt!

CRISTINA MAROIU

Şi-a spart în mine cerul o fereastră... de Nicoara Nicolae-Horia

Şi-a spart în mine cerul o fereastră,
Ce zi e-acum la tine-n calendar?
Se mişcă duhul pe deasupra noastră-

Să fie început de lume iar...

Tu unde eşti, femeie, coasta mea
O simt cum doare, creşte ea la loc?
Îmi pleacă versul, fă-l măcar să stea
În clipa asta fără de noroc...

Şi tu de ce te-ai dus cu el acum,
Aş vrea să-l scriu şi nu mai am cuvinte,
Se-ntoarce-n mine neumblatul drum,
Nu-i nimeni înapoi, nici înainte...

Şi-a spart în mine cerul o fereastră,
Azi nu mai ştiu ce zi e-n calendar,
Se mişcă duhul pe deasupra noastră-
Să fie începutul lumii iar?...

N-AM SĂ TE-NTREB de Leonid IACOB


Ne bate-n uşă  
timpul cel smintit  
şi ne tot cere vama  
de plecare,  
dar am să-l ţin  
de pietre priponit  
şi o să-l pun  
să ceară şi iertare.  

Că încă de iubit  
nu sunt sătul  
şi ochii mei,  
iubire, vor să vadă  
lumina ta,  
că nu mi-ai dat destul  
din tot ce fost-a scris  
să mi se cadă.  

N-am să te-ntreb  
ce eşti, iubire,  
poţi fi aşa  
cum mi te-nchipui eu,  
poţi fi un dor,  
dar şi o amăgire  
ce-o port în sufletu-mi  
trudit mereu.  

N-am să te-ntreb. Rămâi  
doar gândul care  
îmi scrie cu poveşti  
prin nopţi târzii  
şi-mi pune glas de mierlă  
într-o floare  
când aromeşte-a struguri  
printre vii.  

Un pescăruş se-avântă-n cer de Ovidiu Oana-pârâu


Un pescăruş se-avântă-n cer
În fiecare dimineaţă,
Cu un mesaj pentru eter
Trimis de largul de sub ceaţă.

Ar vrea să-l simtă în adâncuri,
Amestecând cu el culoarea,
Ca scenă pentru mii de bancuri
De peşti valsând în ritm cu marea.

Săgeata albă când coboară,
Mesaj de taină îi aduce
Dinspre tării şi o-nfioară,
Plutind apoi pe unda-i dulce.

Pe înserate pescăruşul,
Priveşte-n larg cum se-mpreună,
Apa cu cerul sub apusul
De soare-n răsărit de lună.

26 august 2012