Melancolie de Bogdan Dumbraveanu

cât timp intra altădată
într-o clepsidră,
obiect simplu, transparent

cu sugestii senzuale

toate cele aveau forme
feminine

şi câtă vegetaţie
verde mai ales, roşie ori
ruginie, ca-n operele pictorilor
prin care lumina
nu se spunea niciodată bătrână,
şleampătă, trecută

iradia promisiunea unei bucurii,
a zilei de mâine
în care te mai puteai
naşte odată

de câte ori nu purtam
cu mine
până şi un secol întreg

într-un săculeţ modest
legat la gât,
printre monezile gălbui

de pe vremea cand mecanica
nu era iubită