Acorduri de toamnă de Elena Iuliana Constantinescu

Melancolie,
Nostalgie,
Sensibilitate,

Sentimente ce plutesc
În aerul răcoros de toamnă;
O tristețe profundă învăluie peisajul
Conferindu-i un farmec blând,
Misterios;
Chemări zadarnice la viață
Se pierd printre galbenele rariști de falnici copaci;
Soarele-și urmează calea de fiecare zi,
Pierzându-se în depărtări aurite,
Lăsând loc întunericului;
Răsfrângeri roșii de amurg
Se scurg pe bolta violetă,
Sfărmându-se în licăriri mărunte;
Se schimbă ziua în noapte
Și o lună inertă apare
Prin a cerului oglindă;
Parfumuri delicate plutesc
În umezeala grea a atmosferei,
Ca o timidă părere despre naștere și dispariție;
De ce atâta nepăsare?
De ce cad florile aplecându-se spre pământ?
De ce există sfârșit?
Sunt întrebări ce caută răspuns
În mintea mea…
Un fulger străpunge petala neagră a cerului
Risipind taina liniștii profunde,
Picuri mari ating pământul rece;
O ploaie tristă,
Banală,
Împrăștie orice iluzie,
Orice speranță;
E muzica toamnei,
Natura suspină
Și totul dispare,
Melancolie, nostalgie…
În acorduri de toamnă;

Elena Iuliana Constantinescu

REVELAŢIE de Cristina Maroiu

Cum, Doamne, mai poţi să ne dai iubire
Când totul în jur e minciună şi haos?
Când omul-maşină aleargă-n neştire,

Aleargă fără repaos?

Minusculi gândaci, pe-o bucată de pâine
Ne batem, căci toţi o dorim!
Uităm sensul vieţii, uităm şi de Tine,
Mai rău că orbeţii trăim!

Purtaţi de nevoi şi purtaţi de ispite
Călcăm în picioare comori...
Găsind un răspuns-noi găsim o avere,
Ne credem nemuritori!

Luaţi de vârtej, nu ştim drumul acasă
Şi-atunci ne prindem de mâini,
Cu lacrimi în ochi, ne trezim din transă
Şi suntem c-o zi mai bătrâni...

Cu inima strânsă, cu inima arsă
Aflăm că tot, pe pământ,
E praf, e cenuşa, e negură deasă,
E numai vânare de vânt!

CRISTINA MAROIU

Şi-a spart în mine cerul o fereastră... de Nicoara Nicolae-Horia

Şi-a spart în mine cerul o fereastră,
Ce zi e-acum la tine-n calendar?
Se mişcă duhul pe deasupra noastră-

Să fie început de lume iar...

Tu unde eşti, femeie, coasta mea
O simt cum doare, creşte ea la loc?
Îmi pleacă versul, fă-l măcar să stea
În clipa asta fără de noroc...

Şi tu de ce te-ai dus cu el acum,
Aş vrea să-l scriu şi nu mai am cuvinte,
Se-ntoarce-n mine neumblatul drum,
Nu-i nimeni înapoi, nici înainte...

Şi-a spart în mine cerul o fereastră,
Azi nu mai ştiu ce zi e-n calendar,
Se mişcă duhul pe deasupra noastră-
Să fie începutul lumii iar?...

N-AM SĂ TE-NTREB de Leonid IACOB

Ne bate-n uşă  

timpul cel smintit  

şi ne tot cere vama  

de plecare,  

dar am să-l ţin  

de pietre priponit  

şi o să-l pun  

să ceară şi iertare.  

Că încă de iubit  

nu sunt sătul  

şi ochii mei,  

iubire, vor să vadă  

lumina ta,  

că nu mi-ai dat destul  

din tot ce fost-a scris  

să mi se cadă.  

N-am să te-ntreb  

ce eşti, iubire,  

poţi fi aşa  

cum mi te-nchipui eu,  

poţi fi un dor,  

dar şi o amăgire  

ce-o port în sufletu-mi  

trudit mereu.  

N-am să te-ntreb. Rămâi  

doar gândul care  

îmi scrie cu poveşti  

prin nopţi târzii  

şi-mi pune glas de mierlă  

într-o floare  

când aromeşte-a struguri  

printre vii.  

Un pescăruş se-avântă-n cer de Ovidiu Oana-pârâu

Un pescăruş se-avântă-n cer

În fiecare dimineaţă,

Cu un mesaj pentru eter

Trimis de largul de sub ceaţă.

Ar vrea să-l simtă în adâncuri,

Amestecând cu el culoarea,

Ca scenă pentru mii de bancuri

De peşti valsând în ritm cu marea.

Săgeata albă când coboară,

Mesaj de taină îi aduce

Dinspre tării şi o-nfioară,

Plutind apoi pe unda-i dulce.

Pe înserate pescăruşul,

Priveşte-n larg cum se-mpreună,

Apa cu cerul sub apusul

De soare-n răsărit de lună.

26 august 2012

Ziarist de scoala noua de Emil Marian

O bubă mare cu puroi,

Născut-a șerpii cu venin,
Ce-mproșc-acuma cu noroi,
Din gura plină cu pelin.

Cu-al său condei prea otrăvit,
Vîndut pentru treizeci de-arginți,
Lumea din jur a murdărit,
Scriind cu ură printre dinți.

N-are mamă, n-are tată,
Înjură pe toți românii,
Și cu gura-i cea spurcată,
Își blesteamă și străbunii!

Multe-i rabdă Dumnezeu,
Avortonului școlit,
Cu minte de scarabeu,
Și suflet schimonosit!

Va veni și ziua plății,
Domnul în a Lui mînie,
Va da girul său dreptății,
Trimițîndu-l în stihie!

Va stîrpi flasca moluscă,
Amoeba nevertebrată,
O va face poate-o muscă,
Cu o viață “aromată”.

Un gînd de Emil Marian

Și cînd o fi ca eu să mor,
Am să mă rog la Dumnezeu,
Să îți trimită al meu dor,

S-adoarmă-ncet în gîndul tău.

Să-ți fie înger păzitor,
Să aibă cuib în trupu-ți drag,
Să îți alunge orice nor,
Răul n-o trece al tău prag.

Și în al zilelor senin,
Un gînd spre mine de arunci,
În zboru-mi iute am să vin,
Ca la-nceputuri, ca atunci.

Să te alint, să te dezmierd,
Să îți vorbesc de-al meu amor,
Prin păru-ți mana să îmi pierd,
Dar asta numai dacă mor.

Iar dacă-s viu și mai respir,
Gîndind la mine să te-aprinzi,
Pe pernă părul sa-ți răsfir,
În brațe tu să mă cuprinzi.

Și in săruturi, printre șoapte,
Să fim iar trupul de iubire,
Să facem zi din astă noapte,
Să ne aruncăm în Nemurire!

Simtiri… de Gl Turnbull

Ma simt atat de singura pe lume!
Nu e nebun sa inteleaga alt nebun!
N-am casa, n-am avere, n-am nici nume

Si singura intre oameni iar raman…

Sa spun cum spune lumea nu e drept
Caci am avut un ideal si-o tinta!
Iar poezia mea nu vrea sa minta
Si iarasi singura nu stiu ce mai astept!

Privirea mi-o intorc spre oameni singuri.
Dar ei nu-s singuri. Au o inima in piept.
In pieptul meu e anotimp de friguri
Si iar nu stiu ce singura astept!?

Toamna lui 1987

ANONIMI de Elena Iuliana Constantinescu

Se rupe timpul plin de-nțelepciune,
Absența clipei supără cu rost;
În a

mintirea celor ce n-au fost
Tăcerea mea a devenit tăciune;
Și nu mă supără că nu am nume,
Un nume fără sens, un nume prost
În amintirea celor ce n-au fost;
Sunt anonimul rupt total de lume;
Lumina picură,
E ca o ploaie blândă,
Plictisitoare ca o zi de post;
În amintirea celor ce n-au fost;
În amintirea lor,
Se zbate întunericul la pandă!

EU de Elena Iuliana Constantinescu

Două cumpene au găsit sprijin
În inima mea;
Două stele și-au făcut cuib

În ochii mei căprui;
Două cuvinte s-au rătăcit undeva
În colțul gurii mele;
Privește iubite,
Privește
Sunt eu;