Un gînd de Emil Marian

Și cînd o fi ca eu să mor,
Am să mă rog la Dumnezeu,
Să îți trimită al meu dor,

S-adoarmă-ncet în gîndul tău.

Să-ți fie înger păzitor,
Să aibă cuib în trupu-ți drag,
Să îți alunge orice nor,
Răul n-o trece al tău prag.

Și în al zilelor senin,
Un gînd spre mine de arunci,
În zboru-mi iute am să vin,
Ca la-nceputuri, ca atunci.

Să te alint, să te dezmierd,
Să îți vorbesc de-al meu amor,
Prin păru-ți mana să îmi pierd,
Dar asta numai dacă mor.

Iar dacă-s viu și mai respir,
Gîndind la mine să te-aprinzi,
Pe pernă părul sa-ți răsfir,
În brațe tu să mă cuprinzi.

Și in săruturi, printre șoapte,
Să fim iar trupul de iubire,
Să facem zi din astă noapte,
Să ne aruncăm în Nemurire!