Unele - de Veronica Simona Mereuta

rânduri
n-ar trebui
aştenute pe hârtie
poate
toate
se aşteaptă
efemeridă
zăbovirea sa le-o
scrie

prea multele stele
singur
licăr
de vrajă
n-au să aducă
decât
pe-o dungă
de streaşină
oblăduită-ntr-o
palmă de strofă
uitucă

Iubire la țară - de Zaniciuc Carmen

Ana a iubit mult, știa că nu ea a fost de vină, ci zorile ce-au îndemnat-o. Ana a fost fată bună, acasă la mama și la tata, a fost ascultătoare, au învățat-o cum să se poarte, cum să fie demnă de renumele familiei. Erau oameni buni și așezați. Ana era îngândurată. Mama o privea ca și cum s-ar fi regăsit în ochii ei, ca la 16 ani. O trecu fiorii.
- Ce-i cu tine mamă? Iar te gândești la prăpăditul de Fănică?
- Nu-i nimic, mamă… spune ea, parcă speriată.
- Nu-i băiat de tine, e un bagabond, umblă teleleu, pe unde nici nu te aștepți. Anu trecut a luat banii de la tac-su și a fugit în lume și uite acu s-a întors cu coada între picioare, slab mort și făr un ban. L-au prăpădit băutura și femeile.
- Da mamă, îl știu, spune ea îngrijorată.
- Dacă mai vine pe aici să nu-l mai bagi în seamă, am văzut eu cum se uită la tine. Ai grijă să nu-l superi pe tac-tu. Doar știi că tine la familie…
- Știu, spuse Ana, încercând să nu roșească. Îl cunoștea pe Fănică, mai mult decât știa mama, îi arătase șura lui cu fân și ea neștiutoare, s-a dus, ai ei n-o învățaseră să se ferească. Și l-a iubit, Fănică a iubit-o și el, doar i-a spus. Dar Ana n-a știut că Fănică iubește toate femeile.
- Bună ziua, coană Getuța! spuse vecina de vizavi. Ce faci, iar cu treabă?
- Bună Florico, tot cu treabă, uite mă necăjesc cu fata asta, că-i fuge ochii după Fănică și nu-i băiat bun.
- Așa-i Ano? uită-l! Lumea vorbește că-i derbedeu. Tac-so l-a iertat, dar uite ca i-a făcut-o iar. S-a dus prăpăditu și i-a furat agoniseala încă o dat. L-a lăsat singur și mai amărât.
- Ce spui tu, Florico? Doar ce s-a întors și l-a îmbunat pe bătrâne-so.
- Cum Așa? spuse Ana, ținându-și respirația.
- Da, tu Getuțo, i-a luat tot și s-a cărat. L-au văzut sătenii la trenul de noapte.
Ana lăsă capul în pământ. Măsa răsuflă ușurată.
- Lasă tu Ano, nu mai fii supărată. Gheorghiță e băiat bun și ține la tine. Nu te mai uita după prăpădiți, că aduc numai necazuri. Uite și tu Florico, zi tu, cică să-ți ierți copiii, să le lași libertate, să facă de capul lor; dacă nu știi să-i ții lângă tine cu bâta și biserica, uite cum ajung.
- Da Getuțo, Dumnezeu să-l aibă în pază pe bietul bătrân, ca mult a mai suferit. Să stea el singur și acu când se bucura și el… spunea la toți că s-a întors fi-so și că s-a făcut băiat bun, că l-a așteptat și c-a strâns pentru el, că știa c-o să vină, exact ca în pildă, fiul risipitor…
Ana pălise. Nu putea să creadă, doar Fănică îi spusese c-o iubește și c-o așteaptă în șură.
***
Ana singură, în fân, îl aștepta pe Fănică. Privea stelele și se ruga să nu adoarmă singură. Dar Fănică nu mai veni. Ea se ghemui, instinctual, acoperindu-și cu mâinile burta. Fănică rămase în pântecele ei. Și nimeni nu știa. Nici măcar ea.

Angoasă - de Boris Ioachim

Prin noaptea-mbâcsită cu fum de maşini
Mai tremur-apatic, miresme-n grădini
Şi-o grea întrebare mă sapă vârtos:
Urât e frumosul, urâtu-i frumos?

Din astrele bolţii tot picură, arar,
Sclipiri îngheţate, ce pier în zadar;
Nu-i cerul nădejdea spre care să-nşir
Haotice gânduri, în nopţi de delir.

Lătraturi de spaimă se-aud de prin curţi –
E ora la care nu poţi să mai uiţi.
Cumplite-amintiri răsar, zgrepţănând,
În porţi reci de suflet, trecutu-nviind.

“Cri-cri!” – s-aud greieri în bezna profundă
Şi spaime – o mie tot trupu-mi inundă
De ce doar angoasa în preajmă îmi şade
Când pleoapa de plumb pe ochiu-nvins cade?

Mă mustră, în treacăt, ciudatul parfum
Ce vine în valuri, să-mi ceară uium;
Ciudatul parfum al zilelor duse,
Zadarnic pierdute în doruri nespuse...

Turturele-n busuioc… de Radu Adrian Gelu

Privirea zboară gândul pe cer senin,

lacrimă după lacrimă plouă obrazul,

stropi de îngeri ori picături de venin,

tot udă tristeţea sau aprind extazul…

Zâmbetul argintiu, pene cioc în cioc,

este liniştea vie în furtuna din mine,

sărutul a două turturele în busuioc

pe pervazul ferestrei mele, ca zâne…

Firimituri şi micile seminţe adesea

reţinând popasuri, întâlniri amicale,

aduc mulţumiri zi de zi la ora şasea,

credinţei în iubire, cele două vestale…

Pereche sunt fără jurăminte strâmbe,

mereu împreună de-i soare, sau tună,

şi ne învaţă lecţia cele două porumbe,

zborului statorniciei sub orice furtună…

din temeri - de Belean Maria

a rămas un sunet slab
nu-i mai simt greutatea
ai reușit să mă îmbraci în alb
să pot strânge lumina la piept până nu-i mai rămâne cer

vroiam peste strigătul arborilor
să mut zile
să cer iertare anotimpurilor

acum ești aici
cu zâmbetul celei mai duioase povești-ofrandă
pâinea zilei este a mea
atât de pură
încât pot crede în foamea codrilor
și-n nesfârșirea poveștilor
o împart cu tine până la ultima înghițitură
orice neînțeles

ne înălțăm aproape de porțile raiului
cu numele iubirii
pus cruce în palmă

AŞTEPT IUBIREA LA POPAS - de Patricia Serbanescu

de aş avea adresa ta

aş coborî din steaua mea
să vărs din sufletu-mi amar,
doar arşiţa, prinsă-n pojar.

din spiritul meu răvăşit
de-atatea doruri zdrenţuit
mi-aş coase aripi de condor,
şi aş veni la tine-n zbor.

aş lua cu mine-o mândră stea
să mi-o aduci, când vei urca…
să-i simţi fiorii cristalini,
sunt ca ai mei, poţi să-o alini…

vei strânge mierea revărsată
cu focul ce ne arde-n vatră,
nu vei mai vrea să stai stingher,
şi vei zbura din iarbă…-n cer.

s-ajungi să-ţi risipeşti iubirea
găsindu-ţi printre sori, menirea,
îngăduind să stingi odihna
şi să-ţi oferi, mai târziu tihna.

să fim, cum sufletul ne-o cere
rugă slăvim de mângâiere,
lumină fie-n timpul cea rămas
şi s-aşteptăm iubirea… la popas.

nu știai, nu-i așa? - de Nuța Istrate Gangan

îmi spui că ţi-e bine
în inima mea
că te răcoreşte
ploaia cuvintelor mele
și te înduioşează
toamna surâsului meu

îmi spui că ţi-e bine
simţindu-mi trăirile
zvâcnindu-ţi în palmă
și că uneori
încerci să mă vindeci cu tandreţe
din interior

îmi spui că ţi-e bine
și că zâmbeşti
la gândul că mă poţi simţi
aşa cum nimeni altcineva
n-o va putea face
vreodată

ți-e bine...
dar uneori te simt
bâjbâind pereţii
precum un orb
își caută calea cu bastonul său
.........................................
(nu ştiai că inima mea
nu are ieşiri
nu-i aşa?)

Nu sunt... de Nicoară Nicolae-Horia

Nu sunt preot, n-am preoţit vreodată,

Cuvântul meu- tăcerea mea dintâi e!
Tu, iartă-mă, femeie, şi mă iartă-
Îmi amiroase gândul a tămâie.

Te uiţi la mine cum se uită luna
Cu stelele deasupra la un loc,
Eu sunt în voia Lui dintotdeauna
Şi nu din timpul tău fără noroc.

Dacă m-atingi cu ochii şi cu mâna
Aerul se-aprinde-n jurul meu
Şi totuşi tu îmi eşti aici stăpâna-
Stinge-mi focul, stinge-mă mereu...

Nu sunt preot, de-am spovedit vreodată
Sub patrafirul Gândului tăceri,
Tu iartă-mă, femeie si mă iartă
Când singură cuvântului mă ceri;

Aici noi suntem amândoi minunea,
Aici noi suntem amândoi zălog,
Nu sunt preot, îmi place rugăciunea
Şi singur şi din tine să mă rog...

Asta-i țara ta, copile... de Nicoară Nicolae-Horia

Cu șperacluri și cu pile,
Cu boieri și cu haiduci,
Asta-i țara ta, copile,
Unde-n lume să te duci?

Peste tot se înserează,
Stai aproape lâng' ai tăi,
Cel de sus ți-a dat-o-n pază
Să o aperi de cei răi!

Mă cuprinde iar mânia
Ca pe prințul din povești,
Vin străini în România-
„Doamne, ce frumoasă ești!”

Hai, deșteaptă-te odată,
Strânge dorul meu la sân
Și din zarea îndepărtată
Nu uita că ești român!
....................................
N-am hodină nopți și zile,
Toate grijile mă dor,
Asta-i țara ta, copile,
Cealaltă-i țara lor...

Asta-i țara ta, copile... de Nicoară Nicolae-Horia

Cu șperacluri și cu pile,

Cu boieri și cu haiduci,
Asta-i țara ta, copile,
Unde-n lume să te duci?

Peste tot se înserează,
Stai aproape lâng' ai tăi,
Cel de sus ți-a dat-o-n pază
Să o aperi de cei răi!

Mă cuprinde iar mânia
Ca pe prințul din povești,
Vin străini în România-
„Doamne, ce frumoasă ești!”

Hai, deșteaptă-te odată,
Strânge dorul meu la sân
Și din zarea îndepărtată
Nu uita că ești român!
....................................
N-am hodină nopți și zile,
Toate grijile mă dor,
Asta-i țara ta, copile,
Cealaltă-i țara lor...