Divinitatea n-am atins-o încă,
Şi nu-s divină-n tot ce scriu,
De vină-i sufletu' ce-mi cântă,
Iubirea aşa cum simte şi cum ştiu,
Cu trupul şi-ntreaga mea făptură,
Iubesc tot ce-i frumos şi-mi place,
Şi nu cârctesc, în artă şi cultură,
Am să iubesc, iubirea bine-mi face.
De piele, ca şarpele, nu mă despoi,
Să i-au altă culoare, iubirea s-o arăt,
Simţind curat, iubirea o împart la doi,
Sunt viaţă şi-o trăiesc iubind curat.
Iar când iubirea-n suflet, mă inundă,
Textila de pe mine doar o schimb,
Şi-mi cânt învăpăiată şi fecundă,
Iubirea-nflăcărată ce-n trup o simt.
Divinitatea nu m-a atins încă,
Sunt vie şi prin viaţă rătăcesc,
În suflet port iubiri ce-mi cântă,
Atât cât pot şi cât e omenesc.
Divină oi fi la ceruri, de-oi ajunge,
Acum împart iubirea pe pământ,
Până când viaţa o să mă alunge,
Vă cânt iubirea, un dar atât de sfânt.
Acelora ce simt la fel ca mine,
Cred în iubire şi din iubire sunt,
Căci din iubire îmi vine mântuire.
Când toate-s rostuite, pe pământ.
24-06-2012
