De nu pot să te
recunosc,
Ori s-a-ntâmplat ceva cu mine,
Ori gândul nu mi-l mai cunosc?
Şi ai o forţă-aşa în tine,
Căci câteodată mă uimeşti,
Din rău te poţi schimba în bine
Şi-mi spui mereu că mă iubeşti
Şi radical te schimbi deodată,
De parcă ai minţit atunci,
Când pentru tine eram dată
Şi cu venin în mine-arunci
Şi spui cuvinte uimitoare,
De mă crucesc când le aud,
Deşi n-aş vrea să dau crezare
Şi să te cred doar un zălud
Căci te cunosc de-o veşnicie
Şi nu pot să te cred uşor
Când mă loveşti cu străşnicie
Dar totuşi cuvintele dor
Şi-aş vrea uşor să dau uitare
Cuvintelor ce m-au durut
Şi dor şi încă mă mai doare
Sau poate doar mi s-a părut...
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 12.07.12)
Ori s-a-ntâmplat ceva cu mine,
Ori gândul nu mi-l mai cunosc?
Şi ai o forţă-aşa în tine,
Căci câteodată mă uimeşti,
Din rău te poţi schimba în bine
Şi-mi spui mereu că mă iubeşti
Şi radical te schimbi deodată,
De parcă ai minţit atunci,
Când pentru tine eram dată
Şi cu venin în mine-arunci
Şi spui cuvinte uimitoare,
De mă crucesc când le aud,
Deşi n-aş vrea să dau crezare
Şi să te cred doar un zălud
Căci te cunosc de-o veşnicie
Şi nu pot să te cred uşor
Când mă loveşti cu străşnicie
Dar totuşi cuvintele dor
Şi-aş vrea uşor să dau uitare
Cuvintelor ce m-au durut
Şi dor şi încă mă mai doare
Sau poate doar mi s-a părut...
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 12.07.12)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu