Iute-am fost avertizat
De-un prieten apropiat
Dacă merg în Canion
S-am grijă la lordul John.
Și mi-a povestit pățanie
Aproape cît o zîzanie
De la lordul John citire
Despre a lui nesimțire:
“La costum și cu cravașă,
Cizme, mîndru ca un pașă,
Intră-n Marele Canion,
Falnic, insusi Lordul John.
Cum mergea el tacticos,
Lordul John, cam pofticios,
Privea lung și saliva,
Numai la nevasta mea.
Tot privind așa, aiurea,
Întreband "unde-i pădurea,
Unde naib-am nimerit",
Se-nvîrtește plictisit,
Hăul tot și nesfîrșit,
El țantoș, nedumerit,
Începe-a socializa
Tocmai cu nevasta-mea
Nu`ș ce-i zice, ea- zîmbește,
Brusc, nu se mai plictiseste
Și-ascultă cu interes
Ce-i indrugă, făr` de sens.
Doamna mea parcă flirtează,
Lordul John parc-o curtează...
Și Marele Canion
Pentru mine e-un...atom
Așa c-am luat consoarta,
Oferindu-i galant “toarta,”
Lăsînd iute de indată
Pe lord cu buza umflată”.
Eu pe lord îl știu o țîră
Și că este bun de gură
Că de cap le amețește
Le spune că le iubește.
Așa că fost-am ieri în Canion,
M-am întîlnit cu lordul John
Ne-am salutat mai amical,
Eram pe jos, el sus pe cal.
Era un aer sufocant,
Iar el un lord foarte galant,
A salutat din pălărie,
Cu ochii la a mea soție.
-Ia stai cuminte,- am zis rînjind,
Că te pocnesc așa zîmbind
Si-o să te-aduni tot de pe jos,
Trantit de pumnul meu...gelos.
Parcă iesind de la tractir
Lordul John zise în sictir:
-Cine ești tu să îmi zici,
Ia mai du-te mă de aici....
-Măi englezule uscat,
De-ți trag una cazi la pat!
Ascultă a mea povață
Ca să ai noroc în viață!
-Ce noroc, mă? Ce vorbești?
De-ți trag una, nu mai ești!
Zice lordul curajos.
Io-l pocnesc și cade jos.
Mă aplec peste nemernic
Să-i mai ard una cucernic.
Pe braț simt o apăsare
Și-ntorc capul cu mirare.
Era draga mea iubită
Si-mi zice nedumerită:
-Dragul meu, tu ești puternic.
Te măsori c-un pițifelnic?
Pe dată m-am ridicat
Și-mpreună am plecat,
Părăsind lordul grețos
Ce rămase-ntins pe jos.
Ca să vezi ce tevatură,
Aproape o aventură
Ca să mergi la Canion
Cînd e-acolo lordul John!
