Mi-e dor de acele momente superbe,
Când în arsura buzelor tale
Simţeam o aromă de roşii petale.
Mai ţii tu minte, strada pustie
Şi câinii din curţi, lătrând cu furie?!
Râdeam, şi printre-aprinse şi tandre săruturi,
Priveam cum prin aer zburau veseli fluturi.
Ce pătimaşă mi-era-mbrăţişarea! -
Că mi-era teamă că-ţi pierzi răsuflarea.
Dar tu de dorinţă, suflai fierbinte –
Şi, totuşi, la pieptu-mi, stăteai cuminte.
Din ceruri un astru duios ne privea -
Făcând să sclipească privirea ta,
Ce-mi intra-n suflet până-n prăsele
Făcându-l să salte spre cer, pân’ la stele.
Ce simplă şi pură, iubirea noastră,
Umplea de lumină noaptea sihastră!
Ne rosteam simple, dar dulci cuvinte –
Pe care, astăzi, nu le ţin minte.
Căci anii şi lumea le-au stins lumina…
Dar poate şi tu şi eu purtăm vina,
De-a lăsa-să intre-ntre noi-rău plictisul
Şi dragostei noastre, grăbindu-i apusul,
Să fim, dintr-odată, un fost şi-o fostă
Iubit şi iubită - şi asta ne costă -
Nici unul – din doi – neputând să se-ntoarcă
Şi firul iubirii din nou să-l mai toarcă.
Eu, ochii şi gura-ţi, cu gust de cireaşă,
Le mai ţin minte – în viaţa-mi golaşă
Şi plină de patimi şi triste iluzii –
Scăldată în fiere, trăită-n confuzii.
…Şi dorul de tine, mă fierbe mă seacă –
În viaţa mea goală - şi atât de posacă…
Când în arsura buzelor tale
Simţeam o aromă de roşii petale.
Mai ţii tu minte, strada pustie
Şi câinii din curţi, lătrând cu furie?!
Râdeam, şi printre-aprinse şi tandre săruturi,
Priveam cum prin aer zburau veseli fluturi.
Ce pătimaşă mi-era-mbrăţişarea! -
Că mi-era teamă că-ţi pierzi răsuflarea.
Dar tu de dorinţă, suflai fierbinte –
Şi, totuşi, la pieptu-mi, stăteai cuminte.
Din ceruri un astru duios ne privea -
Făcând să sclipească privirea ta,
Ce-mi intra-n suflet până-n prăsele
Făcându-l să salte spre cer, pân’ la stele.
Ce simplă şi pură, iubirea noastră,
Umplea de lumină noaptea sihastră!
Ne rosteam simple, dar dulci cuvinte –
Pe care, astăzi, nu le ţin minte.
Căci anii şi lumea le-au stins lumina…
Dar poate şi tu şi eu purtăm vina,
De-a lăsa-să intre-ntre noi-rău plictisul
Şi dragostei noastre, grăbindu-i apusul,
Să fim, dintr-odată, un fost şi-o fostă
Iubit şi iubită - şi asta ne costă -
Nici unul – din doi – neputând să se-ntoarcă
Şi firul iubirii din nou să-l mai toarcă.
Eu, ochii şi gura-ţi, cu gust de cireaşă,
Le mai ţin minte – în viaţa-mi golaşă
Şi plină de patimi şi triste iluzii –
Scăldată în fiere, trăită-n confuzii.
…Şi dorul de tine, mă fierbe mă seacă –
În viaţa mea goală - şi atât de posacă…
