Lună plină de Veronica Simona Mereuta

noaptea se răsădesc amintirile,
din unele să crească uitarea,
altora să le înfrunzească sezonier
dorul de comemorare 
unii sub formă de lauri,
alţii,amărui-otrăvitor aşa cum e leandrul
(Doamne,chiar mă răscoleşte naturalul
unor prea cunoscute locuri!)

iar dimineaţa,
ar fi bine să nu spună nici un cuvânt,
cum că toate acestea au fost dospite 
de-o lună atât de plină de întrebări
niciodată rostite în lumină,
niciodată atinse de lacrimă,
niciodată culese de pe buze uscate
să rămână între noi şi ea
păcatul fructului oprit
de-i va zice măr
...la toamnă!

05.07.2012
Vero