IMAGINAŢIE de Patricia Serbanescu

de multe ori mi-am imaginat în capătul creionului 

o pălărie imensă... cât o galaxie...sombrero
care-şi schimbă culoarea la fiecare respiro al meu
desenând curcubee ce-şi înnoadă capetele ...
... apoi, cercurile le urmăream, văzând cum se pierd
în ungherele acoperite cu petale şi frunze mate.
odată... pulsul minţii mi-a transmis că respiraţia mea prelungă a ajuns tocmai în miezul pământului, prin rădăcinile din prelungirea picioarelor ce-s stropite cu humă, unde se amesteca de zor aluatul pentru noua planetă... pentru acea clipă, am simţit că fiinţez... 
între timpii morţi, malaxorul cerului rumega lutul,
zicându-mi că a venit vremea olăritului...
dar pălăria mea mă înşela, curcubeul era desenat în culorile planetelor ce mi se învârteau în minte precum sateliţii...
oare...sateliţii minţii noastre se vor regăsi într-un târziu, printre puzderiile de stele? 
Poate chiar ele ne vor broda pălăriile în culori pastelate, văzute şi nevăzute în neantul... nimicniciei?!!! maybe...

clandestini de Nuța Istrate Gangan

suntem
doi străini
intr-o oarecare gară
pe linii diferite
agățați de trenuri care merg întotdeauna
în direcții opuse și necunoscute

suntem
doi călători
fără bilet, fără destinație
și fără bagaje
pasagerii unor trenuri extrem de personale
dar cu multe semnale de alarmă

O fereastră de Costel Suditu

A venit peste flori ceaţa

Fără să fiu pregătit
Fereastra a fost deschisă
Şi a intrat le nimereală
A plecat fără să-mi găsesc
Cuvintele potrivite pentru 
Despătţire
Le tot repet de atunci
Degeaba
Soarele a ucis-o
Nu va auzi niciodată
Potriveala cuvintelor mele
Mereu modific
Parcă aş mai vrea
Să uit fereastra deschisă
Au rămas câţiva stropi
Pe praful ce colorează pervazul
Cu aduceri aminte
De când corzile fericirii
Bine acordate
Erau ciupite delicat de
Pana destinului
Până să deschid acea fereastră
Spre inima soarelui
Ce te-a atras atât de mult
Când uitând că eşti
Doar ceaţă
Te-ai lăsat sinucisă
De spadele lui.

BALADĂ VESELĂ CU MORŢI de Boris Ioachim

Că morţii-mi sunt prieteni – bag de seamă

Doar printre ei mă simt mai liniştit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă “bun-venit”.

Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Şi oţetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.

Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-aşteaptă cu poveşti
Şi-mi spune că nu am de ce mă teme
Şi că despre cei vii aşteaptă veşti.

Cam plictisiţi, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă beţivanilor li-e dor
Şi spun că setea-i supără în moarte,
Că beţi le-ar trece moartea mai uşor.

În colţ ferit, ca într-o suburbie,
Sinucigaşii stau cam supăraţi
Şi mormăiesc c-aşa le-a fost să fie –
Să fie şi bârfiţi şi blestemaţi.

Avarii, gospodari-s la grămadă
Sunt furioşi că gropile-s prea mici
Şi-o ţin, aşa-ntr-o nesfârşită sfadă,
C-averea lor nu-şi are rostu-aici.

Doar cei săraci se odihnesc în pace…
Ei n-au avut nimica de pierdut
Şi-n tihnă fiecare-n groapa-i zace
Căci lumea celor vii prea i-a durut.

…De rug se coace zarea-n înserare
Când morţii, toţi, să plec îmi spun, duios
M-or aştepta, aicea, cu răbdare
Şi loc de veci mi-or pregăti - frumos…

Vara e in toi… de Lacramioara Lacrima

Vara e in toi
Dar aici e frig
Sunt atatea ploi
Picurii-i disting
Pe sub umbreluta
Ei stropesc vanjos
Ii strang cu manuta
Cerul e noros…
Apoi, peste-o vreme
Soarele apare
Il privesc alene
Norul cum dispare
Razele aurii
Incearca s-aduca
Vise azurii
Intr-o ploaie muta
Cea mai trista vara
Plina de dureri
Noapte e pe afara
Eu pe nicaieri…
Dorul ma incearca
Cu el, eu vorbesc
Stie, stie, parca
Cat eu te iubesc…

Insasi ea…, iubirea
De urat imi tine
Invaluie-amintirea
Ma cheama la tine
Frigul ma patrunde
Este intuneric,
Luna se ascunde
Visul mi-e feeric
Chiar de nu-i o stea
Nimeni pe aproape
Mi-esti alaturea
Asa de departe…
Gandu-mi da putere
Ma inveseleste
Surasuri, mistere,
Tot ce ai imi este:
Ai tai ochisori
Placut migdalati,
Frumosi obrajori
De zambet purtati,
Buze dulci si moi
Spre-a fi sarutate
Vantul printre ploi
Suflet imi razbate…

DOAR AZI de Ines Popa

Azi te pictez din revărsări de valuri, 

Poteci îți fac în suflet la tine să ajung, 
Din așteptări eterne te-aduc din nou la maluri, 
Mă furișez în taină ,dar drumu-i tot mai lung. 

În noaptea fără temeri te vreau fără opreliști 
Și nimeni să nu-mi spună că nu te pot avea, 
De ușa e-ncuiata eu mă strecor prin miriști, 
Nisipul disperării ți-l spulber,voi putea? 

Din jar de timp renaște tot clocotul iubirii, 
Și tot mai multe vreascuri pe foc eu am să pun, 
Am să-ntețesc în flăcări buchetul fericirii 
În candele de suflet să ardem dor nebun. 

Vreau să rămânem veșnic cristale-n anotimpuri, 
Doar azi avem răgazul să ne cântăm iubirea,
Când încă răsăritul străpunge-n iarbă timpuri, 
De mâine poate fi-vom la braț cu nemurirea.

INES POPA 

VISĂM ŞI VÂSLIM... de Patricia Serbanescu

nebuni de amor vom arde-n suspine

întinşi pe un verde şi magic covor,
vom arde iubite, cât eşti lângă mine,
stârnim un incendiu...devastator.

ne ard gânduri negre ale răstignirii
scrum fac trecutul, păstrez ce-am visat
pârjol e amorul pe altarul iubirii
lipit lângă mine, pari transfigurat...

pasiune nebună, contopiţi în iubire
ce-i ,,ars amandi,, învăţăm cu fiori,
vom arde iubite, gemând cu suspine
pe macatu-nverzit, ud cu roua din flori...

azi viaţa se schimbă, soseşte vaporul
când valul ne vine, paşim în destin
trăim echilibrul, ne-nvăluie dorul
în barca iubirii, visăm şi vâslim.

Fiecare pas e o cale de-a înțelege de Carmen Zaniciuc

Fiecare pas e o nouă cale deschisă

O infinitate în juru-ți
Un soare ce te poartă în centru
Razele sunt drumuri
Spre tine
Te eliberezi de căutare
Când înțelegi rostul ființei
Și-al iubirii
Ca o întrebare
Ce răspunde.

ZBOR PE NOR... de Patricia Serbanescu

aş vrea să zbor în ceruri, cutreierând pe-un nor..

ades găsindu-mi tihna, oprind în părul tău
să-ţi mângâi pletele ce flutură în susurul din zori
azur prelins pe trupu-ţi, unde se-ntrec fiori…

s-aduc pe ceru-albastru, pârjol cu harul firii
recunoscând că sunt croită, să fiu sclava iubirii, 
scântei din rug să-mpraştii, din tainica creaţie
să fiu o floare scânteind, o muză-n emulaţie...

ţi-aud doar cântul, aş vrea s-arunc veşmântul
să nu-l strivească noaptea cu flori de liliac,
când porii ţi-i sărut, până să bată vântul,
fiorii dintre patimi, spre seară-am să-i împac..

simt cum vibrează astrul ce vine către mine
cu paşii lui tomnatici, parcă... s-a rătăcit...
îmi plâng doar în surdină tăcerile divine
flori ce-au crescut cândva şi-n drum, s-au ofilit...

în noapte, luna geme şi roşu voal şi-a pus
roua e purpurie printre crini, părând cernută,
întind aripi de îngeri ce flutură-n apus....
prin noaptea răstignită, ce-atinge şi sărută.

CRED de Mihail Rujoiu

Cand ploile au coborat din nori
S-au prefacut in ape curgatoare,
Iar pietrele cu greutatea lor
La fund au stat si stau si acum 
Oare!

Cand fulgere au coborat din cer
S-au transformat in vise tunatoare,
Iar fructele cu greutatea lor
Pe crengi au stat si stau si acum 
Oare!

Cand razele au coborat din soare
S-au desfacut in flori mirositoare,
Iar frunzele cu greutatea lor
Pe tulpina au stat si stau si acum 
Oare!

Cand somnul a coborat din infinit
S-a prefacut in vise plutitoare,
Iar sperantele cu greutatea lor
In mintea omului au stat si stau si acum 
Oare!

Din cartea ;Din fum de tigara...
25-X-1988