NU MI-A LIPSIT NIMIC... de Patricia Serbanescu

nu mi-a lipsit nimic din tot ce îmi doream

şi ce-aş fi vrut mai mult, aceea... nu aveam,
ai fost fără pereche, ascuns în necuprins...
pe steaua cea rotundă... erai rugul aprins... 

sub raza lunii-n noapte îmi aprindeai amorul
te contopeai cu umbrele, să ne mai treacă dorul...
ca un balsam mi te-aşezai pe răni ce sângerau
stingând doruri rebele, ce sufletu-mi ardeau.

pe cerul gri al vieţii, mi-ai dăruit chemare
mult ajutor ai dat… în cazne omeneşti,
ajuta-mă de pe pământ, să fug în mare!...
de nu mai vrei amor… să preţuieşti.

tot ce-a rămas în viaţă mă strânge, răul doare,
iar viitorul e doar... resemnare
nimic nu e necunoscut şi nu-i o întâmplare,
atunci când fac în viaţa mea... schimbare.

voi căuta mereu, răzbind prin clipe grele
să întâlnesc iubirea... eternităţii mele,
în altă viaţă e posibil să pot s-o nimeresc
să-nvăţ doar pe pământ, cu ea, să vieţuiesc.

Eşti utopia… de Radu Adrian Gelu

Eşti utopia vieţii mele şi basmul

sufletului pereche, eşti dulceaţa
veşnic euforică, aparent perfectă,
ce-şi arde iubirea în suave flăcări…

Ca tine, nu m-a iubit chiar nimeni,
pasiunea e puterea ce te conduce,
totul e ca nou început , ce pare a fi,
aerul proaspăt ce din vis, trezeşte…

Profundă, din noul mugur înflorită,
pasiunea-ţi aprinsă ne arde iubirea,
sfârâind pe rugul fericirii-n vâlvătaie,
detonând dulcea explozie-n dorinţă…

Cu un cuvânt, o mângâiere, un sărut,
stropii de foc în plăcere ne pătrund
pe nisip de mătase ce ne sunt şoaptele,
cu ecouri în vârtejuri de galaxii azurii…

ÎN CARE VIAŢA? de Ines Popa

Priveşte iubite spre cerul cu stele 

Tandreţea din ochi îţi surâde stângaci, 
Din lacrimi de dor ţi-am făcut iar mărgele, 
Mi-e dor cu iubire din nou să mă-mbraci.

De ochii te mint şi îţi spun că nu-mi pasă, 
În mine trăieşti şi în versul meu frânt 
Urci treptele serii şi-n zărea umbroasă 
Ce-am fost, ce rămâne, doar vise în vânt. 

Străine sunt toate ,mi-e arderea pustie, 
Secundele ucise-n refren parcă tac, 
Departe de tine doar noaptea mai ştie, 
Ce-oprelişti,nelinişti mă trec în alt veac. 

Mi-e iarăşi imposibil şi chiar de m-am ascuns 
În nefireşti deşerturi de clipe fără tine, 
Mă-ntorc în nepătrunsul tău timp şi-aştept răspuns 
În care viaţa cerul ne va uni-n destine?

INES POPA

DRUMURI PARALELE de Patricia Serbanescu

\ne-am născut pe bolta cerului de vis,

un loc al vieţii noastre, din abis...
mănuchi de sfere aruncate-n grabă,
în vidul unde bolta-i o podoabă.
... 
două iubite inimi, sudate între ele
voit, au fost plecate, pe drumuri paralele
în zbor celest pierdut-au mărginirea
când sufletele lor... îşi căutau iubirea.

acele drumuri cunoscute între ele
s-au contopit apoi, în două stele,
găsind în cautare, miracolul iubirii
şi-au continuat periplul nemuririi.

sunt două stele de EL însemnate
cu sufletul brăzdat de nestemate,
ţinându-şi singure de sete şi-amăgire,
sunt două stelele îndrăgostite... de iubire.

iubirea-i sentimentul cel mai sfânt
aduce stralucire şi-n locul cel mai şters,
doar omu-O răspândeşte pe pământ
făcând planeta sclipitoare-n univers.

 

 

Floare de sânziană… de Boris Ioachim

Sânziană, sânziană,

Floare eşti sau buruiană?
Buruiana dorului
Sau floarea norocului.

Buruiană de iubit
Sau floare de lecuit
Vise limpezi de fecioare
Ce mai cred în ursitoare?

Ce cred că-n vraja iubirii
Stă secretul nemuririi.
Şi parfumul tău aparte
Le ţine de rău departe.

Te culeg fecioare-n noapte,
Cu chicote şi cu şoapte
Despre un frumos ursit
Despre-un mult visat iubit.

Şi le stinge, dintr-o dat’
Şi aleanuri şi oftat.
Şi-mpletindu-te-n coroană
Sânziană, sânziană,

Pe creştete te aşează –
Chipul li se luminează,
Preschimbându-le-n prinţese,
Dacă nu chiar în crăiese

Nopţi, ah, nopţi de sânziene,
Cum îmi picură din gene,
Rouă rece şi amară –
Căci îmi amintesc de-o vară

Când sub stele mai visam
La al dragostei balsam
Şi sub vraja stelelor
Mă simţeam nemuritor.

…Sânziană, sânziană -
Floare eşti şi buruiană
Buruiana dorului
Şi floarea norocului…

Ioan... de Nicoara Nicolae-Horia

“Şi-i vei pune numele Ioan!”
Aşa i-a spus îngerul,
celui mut 
în ne-credinţa Cuvântului...
IOAN!
IO-AN!
Dezleagă-mi, Doamne, limba,
Să pot grăi cu ea,
Nu am crezut când Vestea
I-a spus deşărtăciunii,
Un Prunc la bătrâneţe din Duh
Tu vei avea,
Azi Fiul meu se naşte
Din pântecul minunii.
Ca el Prooroc în lume,
Botezător nu îi,
Acela care strigă, 
Cum în Scriptură scrie:
Să fie netezită în veci 
Cărarea Lui,
Dar cine îi aude porunca
Din pustie?
Dezleagă-mi limba, Doamne,
De lut şi iartă-i vina,
Mă leagă pe vecie
De numele lui sfânt,
Slăvită fie ziua
Când l-a numit Lumina
'Nainte-mergătorul Iubirii
Pe pământ...

 

de Nicoara Nicolae Horia.

durere de ‎Nuța Istrate Gangan‎

durerea mea

nu se măsoară în lacrimi
sau oftaturi
nu se măsoară
în rătăcirea paşilor
pe poteci pustii
nici măcar
în inima frântă iar și iar

durerea mea cea de toate zilele
se măsoară în volţi
în grade
durerea mea
se măsoară
într-un fel de unităţi
incomensurabile

(ca şi fericirea mea de altfel)

Unuia din public (M.Arin) de Iurie Osoianu

Mai ţineţi minte ciclul de mineriade- 

Ce teatru Doamne, ce regie. ce securitate.?!! 
Ca voi acuma (vorba lui M. Arin) s"aveti tiganiade 
Şi primi -miniştri -doctoraşi cu teze plajiate?!!

Şi epigrame nascociti, cu testamente şi cu ouă 
Şi Piaţa Universităţii iarăşi tace 
Şi peste Bucureştiul vostru parcă plouă 
Cu stropi de sanje fariseic de năstase...

24 iunie
Moscova

Natural de Veronica Simona Mereuta

...fetele nu scriu poem

aşa ar fi dacă
vişina nu s-ar fi iubit cu viermele
de dragul gust recunoscut
iar mărul oprit
nu era în mâna Evei
fierbinte dor regăsit de tulburător
necunoscut alungat de Rai
...la nesfârşit.

de-singur,
plopul nu va face pere,nu ştie!
fulguiala către strănut e tot ce-i rămâne,
amintire de "Noroc!"
...de-odată!

răchita face micşunele
să odihnească-n coş
sau jilţ odihnei tale a-sfinţite
căci lemnul ei atât de fraged a ştiut 
...să fie!

Şi,dacă nu ţi-e locul 
să te iubeşti cu marea,
doar ploaia mai păstrează,
în umedă tăcere dorinţa,
răsuflarea-i reavănă va trece prin tine,
şi ai ajuns...!
acolo unde cerul miroase a libertatea
de-a înnota
cu aripile goale
...de nefiresc!


Când muntele se răstoarnă-n tine,
cu păduri,izvoare,clocot surd,
furtuna,ea singură,
te-ntoarce-n drum 
cu singurul adevăr
...de trăit!

Chiar dacă nu eşti,
nici car cu flori,
nici umbră de castan,
nici,uitat de mare ţărm

...poartă îţi fie umerii,
cum fruntea aşează gândul drept
în orizontul făcut din ochii tăi.

Poate că sunt ce-mi place,
doar copila ce visează
şi râde uneori,adânc din plâns...


Fii tu,
băiatul fugit de-acasa care-i rămăsese..strâmtă!

24.06.2012
Vero

ASTA ESTE VIATA de Mihail Rujoiu

Motto;

Despartire mare chin 
Cum pot oare sa te alin .

Intoarce-te in timp iubito,
Priveste in urma ta acum 
Cum stau ascuns si plang 
Dupa perdeaua ta de fum .

Ploaia inunda strazile pustii,
Inserarea se lasa peste mana mea,
Ochi reci lacrimi ascund,
Inca mai suferi,nu ma pot ierta...

Calmul sperantei cade insetat ,
Sufletu-mi arde,cenusa ascult
Peste trupul meu,ce inca n-a uitat 
Caldura ce daruita-i nu de mult...

O inima rece vesnic ce bati
Peste umbra care s-a lasat,
Noaptea ma trezesc vise insingurate,
Ma simt sfarsit vesnic vinovat...

Asta este viata,mergem mai departe
Fiecare in lume,cu a lui vina grea,
Poate peste ani,ne vom intilni
Si unul pe altul ne vom ierta...

Din cartea ; Din fum de tigara...

07-1-1995