A murit un om... de Nicoara Nicolae-Horia

A murit 

un om,
un prieten drag!
Duşmanii
nu mor niciodată!
Ei stau
toată viaţa în prag.
Uşa mea
e mereu descuiată...
A murit un om,
genial şi sărac,
undeva,
la un stop
cardiac...

Filosofie simpla de Vali Zavoianu

Un muritor a vrut odata

S-ajunga mai presus de Timp
Si-n setea lui nemasurata
S-a catarat pana-n Olimp.

Cand a ajuns sfarsit la poarta
Locasului de zei umbrit
A inteles ca alta-i soarta
De simplu om...si a murit.

Nu te mai imbata cu vise
Esti doar un neam de muritori
In loc sa bati la porti inchise
Traieste, pana-ajungi sa mori.

20.06.2012, Zavoianu Vali

Nostalgie de Carmen Zaniciuc

Am lăsat urmele,

Penele pe unde am călcat, 
Unde am zâmbit, am tremurat,
Unde am plâns cu lacrimi albastre
În mâinile ce strângeau dorul
Și florile,
Am crescut inima cu gândul la iubire
De teamă că n-o poate cuprinde
Și am rămas nostalgici
Ca o frunză de toamnă,
Ca o adiere ce dispare
Și lasă câmpia pustie
C-un singur om în asfințit
Ce s-a despărțit 
De-o regăsire,
Ca să fie întreg.

expus de Renate Müller

prins sub un clopot de sticlă

în tăcerea fără lumină
cu ninsoarea din tine
de frig ne-mblânzit

nepăsătorii atraşi 
de suferinţele tale
se opresc 
şi-o curiozitate zăresc
prin sticla de gheaţă 

iar satisfacţia ce-o simt
îi încurajează să treacă 
cu vederea peste 
goliciunea sufletelor lor

Renate Müller 19.06.2012

TRISTEŢI de Boris Ioachim

Pe sub salcâmi, pe sub arţari,
Cu oameni mici, cu oameni mari
Mă întâlnesc – dar trec prin ei
Cu ochii mei, de teamă grei.

Printre aleile cu plopi
Secer dureri şi le fac snopi
Şi apoi le ard şi le fac scrum
Şi le presar pe-un searbăd drum.

Şi pe-acest drum, lipsit de rost,
Număr iubirile ce-au fost
Şi număr aspre despărţiri –
Şi număr lacrimi şi priviri.

Sub cerul căptuşit cu nori
Se trec zădufuri şi ninsori
Lăsând, ofrandă-n urma lor,
Nimicul – poleit cu dor.

În dimineţile ce vin
Ghicesc tăceri, ghicesc suspin
Şi sub iluzii ce se sting
Doar amintirile mă ning.

...Pe sub salcâmi, printre arţari,
Cu oameni mici – ce se cred mari
Mă întâlnesc... dar nu mai ştiu
De sunt plecat – de mai sunt viu...

Trimite-mi toamna de Nuța Istrate Gangan

Trimite-mi toamna ca pe o durere,

Pe care vreau s-o simt până la sânge,
Prin ochiu-mi trist străfulgerări de galben,
M-or subjuga şi-n taină mă vor plânge.

Trimite-mi toamna ca pe o pedeapsă,
Ca pe-o-nchinare la un zeu proscris,
Dureri de frunză arsă şi de brumă,
S-or răzvrăti în trupul meu ucis.

Trimite-mi toamna ca pe o iubire,
Năvalnică dar tristă şi pustie,
Un umăr cald pentru a mea tâmplă,
Un zâmbet în eterna-mi agonie.

Trimite-mi toamna dezgolirii noastre,
Ca pe o evadare dintr-un crud sistem,
Curând am să te uit şi-n plină toamna,
Durere-ți sunt când tu îmi ești blestem.

Trimite-mi toamna ca pe-o împăcare
Capitulând durerilor din noi
Suntem mult prea nevolnici în iubire
Însă suntem fantastici la război.

Suntem înfrânţi şi fiecare pierdem,
Ce-am investit o viaţă, într-o zi,
Trimite-mi toamna disperării noastre
Acum, când încă mă mai poţi găsi.

Visul american de Emil Marian

Ma tin de mop si cant de zor,

Podeaua o frec cu mult spor,

Ma simt chiar bine, sunt “baban”

Traiesc un vis american

Ce este-n lume mai frumos

Decat sa speli cu sarg pe jos?

Sa simti ca nu traiesti in van,

Ci doar un vis american?

Sa stergi si praful, apasat,

Si vreun batran de-al lui rahat,

Sa faci mancare la cazan,

Traind un vis american.

Ce este mai inaltator,

Cand viata precum un topor,

Loveste-n tine ca-n bustean,

Si-n visul tau american?

S-atuncea parca te trezesti,

Si-ncet, incet, te dumiresti,

Si iti soptesti:”Aman, aman,

E doar un vis american”.

18.06.2012

Întrebare de Iurie Osoianu

Când Vei transforma în cruce o spirală

Și în cuie -aurora boreală
poate-atunci v-om înțelege cu sfială
Cât de mântuirea e fatală
ce înseamnă
dragoste de Țara
Îmbibată”n ură cordiala
Ce înseamnă Prutul și Șiretul
ce-și duc apele spre Marea mea cu-ncetul
Ce ascunde-n sinea să Carpatul
De ce Dunărea-i mai largă decât latul
Și de ce Bujeacul e o stepă
Pe când eu de mic știam că-i o planetă
Și de ce se spune -… pân la Tisă
Toată muscalimea plansu-mi-sa
Și de ce românii pretutindeni
Spun că orice zi la ei e de- arminden.?!

Doamne, când vei transformă o cruce în spirală
Răstignindu-mă pe ea
Cu auroră boreală.?!

19 iunie 2012
Moscova

Regal de iubire de Ovidiu Oana-pârâu

Regal de iubire văzut-am în munte:

Pe el cavalerul, semeţ, împietrit,

Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte

Şi-aleargă spre văi cu destinu-mplinit.

Ca rod al creaţiei divine-i născută

O strânsă pereche-ntr-un calm aparent,

E stânca ce-aşteaptă la praguri tăcută

Şi apa sărutul schimbând în torent.

Un munte îşi urcă mândria spre ceruri,

Cu fruntea înaltă de steiuri ridată.

Iar barba-i pădure, asprită de geruri,

De chiciuri şi nea e din plin pomădată.

Tăria aceasta, cu oaspeţi doar vânturi,

Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă.

Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi

Şi dese pâraie versanţii să-i coasă.

Născută din el ca o lacrimă mare,

Ţâşnirea de ape spre vale porneşte,

Întâi nevăzută, apoi o cărare,

Prin pietrele aspre atent şerpuieşte.

Mai murmură-n cale zglobie şi-adună

Grăunţe de rouă şi picuri de ploaie,

Sau stropii cei mari risipiţi de furtună,

Pe care apoi îi preschimbă-n şuvoaie

Aleargă spre văi cu destinu-mplinit,

Sunt râuri prelinse prin barbă sau frunte

Din el, cavalerul semeţ şi-mpietrit.

Regal de iubire văzut-am în munte.

Ovidiu Oana-pârâu la 18 iunie 2012

aşteptare de Renate Müller

am îndrăznit să deschid 

uşa ce ne desparte
rezemată de peretele timpului
te-aştept
camera-i plină de şoapte
gângăvire de versuri
în trupul meu un clopot bate

te simt aproape
un puls îmi eşti în venă
spre mine alergând în noapte

Renate Müller 18.06.2012