‎...da-fé de Iurie Osoianu

Eu, Tudor Gheorghe în solii, trimis
Cu cântul meu pe plaiul României
-O flăcăruie a unei candele"n abis
Un dangăt trist , de clopot
în tăcerea Nemâniei...

...atât de singur împotrivă tuturor
Urât mărunt , urât pentru nimicuri
Ascuns în pasăre, deschis în zbor
Deschis în cântec
și deschis în vise...

Decând mă știu, mă știu venit
Din altă lume și din alte vremuri
Trimis de Infinitul infinit
Și de poeți trimis
și cu poeme

Prin recital de cântec- poezii
În stare să topească "n oameni fierul
-Prin foc ce arde"n tril de ciocârlii
Și"n vers nemuritor
de-a luil Vieru

Și prin simplețea erbii pe mormânt
Prin complicatul stropului de rouă
Încerc să va aduc printr"un cuvânt
Sublimul har ,
Dumnezeesc ,
și vouă...

Încerc să va transform din răi în blânzi
Și deznădejdea voastră în speranța...
Chiar nu vedeți că sunt că voi , flămînd
-De bunătate
sunt flămînd
și tolerantă...

Vă strig, vă rog , vă tot îndemn să reveniți
La frumusețea marțială a poeziei
Numai de ea mă poți să fii călăuzit
Prin tulburele vremi
a Nemâniei...

Dușmanii mei nu"s morile de vânt
E Capatos și generala îndobitocire
Și silicoanele prin care anticristul pe pămînt
Nu vrea
doar stapinirea trupului
ci vrea a firii

Și nu întîmplător am fost venit
Cu cântul meu pe plaiul l României
-O flăcăruie sunt de candelă"n abis
Un dangăt sunt de clopot
în tăcerea Nemâniei...

09 ianuarie 2012

****** de Iurie Osoianu

... când am venit pe lume

totul îmi părea real
şi sânul mamei
şi lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pămînt
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmînt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenuşiu
de când si taica"n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în braţul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viaţă -sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

‎******** de Iurie Osoianu

...Splendoare și grație ...și dor infinit 

Prin hău din"tre degete trece 
Și pura chemare din ochii închiși 
Și surul peretelui ... rece.

Și linul bărbiei-oval pe obraji 
Și buze lipite cu sete 
Ce umbre din lista ființelor draji 
Dansează pe surul perete..?

Și ce amintiri din șirag de iubiri 
Pe sfârcuri de sâni se prelinge 
Ce liniște- albastră de dulci retrăiri 
Pe surul peretelui planje..?

Speranță de Vali Zavoianu

E limpede tot cerul și-i lumină

Dar strada plină-i de imagini sumbre
Ar trebui să fie zi senină
Și totuși este doar o zi cu umbre.

Pe chipuri trece-anapoda tristețea
Și-n pleoape-n loc de zâmbet curge cerul
Se mistuie din oameni frumusețea
Dispare fără urmă tot misterul.

Cu rânjet hâd te-ntampină la poartă
Un munte de probleme și necazuri
Ai da la schimb cu totul a ta soartă
Și-ai accepta orice, fără de nazuri.

De te-ai opri o clipă insă, umbră
Să poți privi in sus cu încântare
Ai ști că astăzi soarta ta cea sumbră
E numai fum in lumea schimbatoare.

E limpede tot cerul și-i lumină
Și-as vrea tu umbră să gasești speranță
Ar trebui să fie zi senină
Și intr-o zi va fi, cu siguranță!

19.06.2012, Zavoianu Vali

Anotimp de Vali Zavoianu

Iubite, bate vara in ferestre

Ciresii toti a dragoste miros
In noi vibreaza muzici de orchestre
Si cerul e atata de frumos.

Iubite, vara asta-i prea nauca
Si parca mult prea scurta pentru noi
Ii cer in gand de poate sa-mi aduca
Doar zile de duminica si ploi.

Iubite, imi e pana-n suflet vara
Si ziua toata un exil traiesc
Astept sa te imbratisez diseara
Si sa-ti soptesc din nou ca te iubesc.

Ce verde fara seaman ne imbie
Ce scurt imi pare maine, azi si ieri
Iubite,vara asta da-mi-o mie
Si inca alte saptezeci de veri.

Iubire – desuet cuvânt de Boris Ioachim

Amici, în jur e atâta moarte –

În suflete şi în priviri…
Şi cineva, parcă, împarte
Frustrări şi adânci dezamăgiri.

Într-un mileniu-n care ura
Musteşte-n fiece ungher
La lucruri sterpe căscăm gura –
La ce-i stupid şi efemer.

Roboţi dresaţi să facem toate
Mecanic, stăpâniţi de-un gând:
Să tragem potrivita carte
Şi să ne pricopsim curând.

De unde timp pentru visare,
De unde timp pentru iubiri,
Când lăcomia, în fiecare,
Sădeşte dor de-mbogăţiri?!

Ce-i dragostea? – Sărut pe fugă
Şi zvârcoliri în aşternut…
Căci timpul vieţii ni-l subjugă –
Strălucitor, dar surd şi mut

Banul – drăceasca zeitate -
Ce stăpâneşte-n tot şi-n toţi…
Ce, cu dispreţ şi nedreptate,
Ne împarte-n două: sclavi şi hoţi.

Nici Cerul n-are căutare –
Decât când suntem la pământ…
Nici nu privim albastra zare,
Iar duioşia e-un cuvânt

Abstract – la fel ca şi iubirea –
Chiar ruşinos şi desuet…
Statornic ne îndreptăm privirea
Doar către zilnicul concret.

Astfel, doar cochetăm cu viaţa,
Dar n-o trăim – poate-o râvnim…
Când de pe ochi ne cade ceaţa –
Regrete-avem – şi apoi murim,

Cu-un singur gând: dacă putere
Cumva, am avea, am răsuci
Timpul trecut – zile mizere –
Şi am trăi pentru-a iubi.

Amici, ni-i viaţa fără sare –
Dar, încă-i timp de primeniri;
Hai să ţintim albastra zare –
Cât mai e timp pentru iubiri…

UMBRA de Mihail Rujoiu

Umbra pasarii ce zboara 
Peste mana mea cea grea 
Te invie,te-mpresoara,
Trecand dragostea prin ea.

Este visul care creste 
Peste noapte in lumina,
Este viata care rabda 
O iubire alba,senina .

Umbra soarelui scanteie
Raze dulci,care m-apasa
Peste dragostea eterna,
Peste viata cruda arsa.

Se impotmoleste in vise
Albele sperante arse,
Umbrele devin acum
Tot mai calde si duioase.

Peste tot este tacere,
Doar iluzii se infiripa,
Viata este o durere
Ce se frange intr-o clipa.

Iarba creste necurat,
Uda intr-o deziluzie,
Viata este un pacat
Ca o vesnica iluzie.

Si lovit de ganduri triste
Si amarat de vremea rea,
Stau si astept sa plece umbra 
Ce a umbrit inima mea .

Din cartea ;Din fum de tigara...
04-V-1992

NEMIȘCAREA TRĂIRII -tablou- de Stefan Oana Valentin

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul
pe margine verde de frunză,
cu sete vie de sacrificiu. 

zgomot de licurici stelari
împăienjenind toată noaptea
neîntortocheat de liniar 
ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,
pune timp fix, neadormirii
de ochi, mirat întredeschiși,
capodoperă, dimineții.

felinare, îmbâcsite trist 
de prea mulți pași aiurea
cu miasme vechi, fum
greu, negru nedislocat.

apa ce bâlbâie infinitul
de mult prea multe ori
numărând în șoaptă limpede 
și repede, curgerea.

iluzia nevoii de lumină
pentru cunoașterea lunii
frica despletită-n păduri
prea dese ce urlă genunchi.

degetele strânse aprig
ucigând palme curate
și roca desprinsă devreme 
când nu vrei să zbori.

mișcarea vie din gheață
-molecular vorbind-
și zăpadă ce tace rece,
din frică de ghiocei.

netrăirea e doar mișcare
în pași de timp.

17 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

VISĂM ŞI VÂSLIM... de Patricia Serbanescu

nebuni de amor vom arde-n suspine

întinşi pe un verde şi magic covor,
vom arde iubite, cât eşti lângă mine,
stârnim un incendiu...devastator.

ne ard gânduri negre ale răstignirii
scrum fac trecutul, păstrez ce-am visat
pârjol e amorul pe altarul iubirii
lipit lângă mine, pari transfigurat...

pasiune nebună, contopiţi în iubire
ce-i ,,ars amandi,, învăţăm cu fiori,
vom arde iubite, gemând cu suspine
pe macatu-nverzit, ud cu roua din flori...

azi viaţa se schimbă, soseşte vaporul
când valul ne vine, paşim în destin
trăim echilibrul, ne-nvăluie dorul
în barca iubirii, visăm şi... vâslim.

STĂPÂNUL INIMII… de Patricia Serbanescu

iubitul meu pe veci stăpân

duios ca floarea de salcâm,
în gându-mi vii noapte şi zi,
umplându-mi glastra inimii
cuprins e-al dorului hotar
udat cu-al buzelor nectar,
prelins din cupa ta de dor
iubire-mi dărui... pot să zbor!

când fluturii se prind în roi
ne lasă aripi... pentru doi
iar seara, numărăm petale
şi le-aşezam buchet... pe-altare
amorul ne coboară-n vene
arzând încet, ca într-un vis
s-opreşte timpul pentr-o vreme,
gonind toţi norii... în abis...

stăpânul meu pe veci iubit
nu zăbovii pân’l-asfinţit,
iubirea-mi cântă rugăciuni
parfum de tei... şi de salcâmi.