sâmbătă, 16 iunie 2012

Omagiu Luceafarului! de Nicolae Saratean

Tu maestru al poeziei
Ce cu drag ne-ai învăţat 
Să trăim întru iubire
să cinstim ce ne e dat

Ai plecat demult şi totuşi 
Scris e-n aur au rămas 
Ale tale versuri toate
Spiritul tău pus răvaş

Acum eşti doar un Luceafăr
Ce veghezi neîncetat 
Mireasă, îţi este luna însăşi
Stelele îţi sunt nuntaşi
Te-ai înălţat din asta lume
Tânără stea să te naşti

Universu-ntreg îţi cântă
Doina ta şi al tău dor
Din păduri îţi mai şopteşte
Chiar şi cel mai mic izvor
Clipoceşte pentru tine
Un poem de ,somn uşor 

Codrilor din tara-ntreaga
Le-ai adus tributul sfânt
Astăzi cântă pentru tine
Râul, ramul, pe al tău mormânt!

Noi întregul tău popor
Îţi cântăm din nou în cor
pentru darul lăsat lumii
Ne eşti Zeu, nemuritor

vineri, 15 iunie 2012

Presimtiri... de Gl Turnbull

Asculta-ma: sunt ploile de vara!
Iubeste-ma: esti vantul de afara!
Pazeste-ma: sunt tinta tuturor din jur!
Fii vegea mea iubite. Te conjur!

Nimeni nu stie despre noi nimic.
Nici eu nu stiu de unde mi-ai venit.
De-atata timp de cand tot sunt pe lume,
Daca eu strig te strig pe nume.

In ochi noi nu purtam sageti.
Tu esti atat de rece si de linistit.
Pe-al meu mormant o floare sa asezi
Si sa il plangi pe cel nezamislit.

Aud in viitor cum bate vantul
Si cum pluteste printre crengi usor
O frunza ce-mi acopera mormantul 
Si iti arata ca sunt un muritor.

război rece de ‎Nuța Istrate Gangan‎

ascultă ce-ţi spun
putem da lecţii ruşilor
despre cum trebuie purtat
un război rece

suntem strategi desăvârşiti
și avem arsenalele necesare
pentru a purta un război
rece si siberian
si de o suta de ani

insă, ca din orice alt război
vom ieşi amândoi învinşi
cetăţeni ai unei Antarctici îndepărtate
străduindu-ne din greu
să semnăm un tratat de pace
cu mâinile îngheţate.

Cautari… de Gabriela Dangu

te ning, iubito, pe cetini verzi de brad
ce-mi inconjoara trupul in tacerile de-o viata,
reci, fara de suflu, m-anin de tine
si ma topesc cand te simt....
esti aievea sau doar un vis in care am poposit
fara de voie?

imi esti, iubito, inghetata de dor,
iti simt verdele chircit de durere de mine,
cu lacrimi de fulger ma-mbratisezi tacuta,
fara de acuze de neiubire si nesoare, 
ma ierti de veacuri ca vin doar o data pe an,
cand insasi timpul a incremenit, fara de vlaga,
si a ramas sfarsindu-se in zambetul tau…

ma trece iarna spulberandu-mi clipele
pe care le credeam veacuri,
naruindu-ma, dezgolidu-mi temelia plina de pamant
si negru de atata neiubire
prin inima inca plina de tine si de gustul tau
de piersica dulce, prelinsa pe buzele-mi pline de dorinti
cu care te-am gustat pana la lacrimi
si-n care te pierdeai, surazand…

in nimicnicia in care un alt tu
m-a condamnat pe veci la neviata
inchis intr-o lume nevolnica, fara de visare de noi,
intre lumi paralele cu vremea pierduta in parul tau
si pe sanii-ti plini pe care-mi odihneam
gandurile ce imi treceau prin vene

Unde-mi esti iubito? 
De ce nu-mi vii in singurul anotimp al tau?

14 iunie 2012

Toane de Veronica Simona Mereuta

placate cu metalul clipei,ireversibil de tabu,
ca si cum un tabiet s-a închistat,
prietenescul rid de expresie a normalului iraţional de ...plauzibil.

Spun că te-aş putea iubi,aşa cum o cum o câmpie de maci adulmecă pământul,gazdă temporară de nelinişte sărutată sângeriu,
şi mă întorc surâzând clipelor pe care ştiu că nu le poţi cuprinde.

Simplu,dragostea ar putea fi orice floare,
care te poate ţine aproape,cu sufletul la gură,
nici n-ar ieşi ,nici cale de-ntors ...nu-i!
Iluzia muză,ambrozie şi otravă, 
o sorbi deopotrivă
cu acelaşi nesaţ.

Nu te mai aştepta să-mi aleg cuvintele,
dacă-mi cresc aripi de păpădie sau mă arunc 
în golul ce-mi răsună a umplere,
va fi tot ce mai am de dăruit...

Răscumpărarea unor regrete ar fi de prisos ,
între noi,iubite,fie vorba,
viaţa-i prea scurtă să te aştepte să-ţi găseşti degetele,
mai apoi să le numeri...în acea dimensiune în care uiţi frecvent ,deşi repetent să

TRĂIEŞTI!

15.06.2012
Vero


Daca.... de Gabriela Dangu

Ninge in mine de Elena Mandru

Imi ninge al tau suflet pe cetina de brad,
Crescuta cu radacinile aspre infipte-nlauntrul meu,
Fulgii de zapada lucesc de-mi lumineaza maruntaiele,
Visele valseaza in ritmul dulcilor soapte
Venite tiptil din lumea gandurilor tale.
Ma-mbrac in mantia alba de puf ratacit
Printre noianul imaginarei sau.. realei iubiri..

 Elena Mandru

Suspin de Roxana Mihaela Mirea

Din depărtare mi-ai trimis suspin de dor,
Prin adierea caldă-a vântului de vară,
Iar rolul tău jucat de-un talentat actor
Ce-n vis m-a vizitat şi-alaltăieri şi-aseară

S-a metamorfozat în fulg pufos de nor
Şi m-a atins atât de-ncet pe feţişoară
Că am putut să mă transform şi eu uşor
În vânt, să zbor, prin nori, până la tine-n ţară

Şi ne-am unit suspinele de dor...
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 14.06.12)

Utopie sau năzuinţă?... de Radu Adrian Gelu

Ca şi picături de rouă pe petale de flori,
îmi curg gândurile, dorurile frumoase,
ca un vis strălucind în curcubeu de fiori,
sau nisip fin dus în şoaptele de mătase...

Nebun de bucurie în stropii de plăcere,
ca lebăda-n vulcan a fi creatura de foc,
o inimă aprinsă ce sfârâie-n jar de miere,
dansez pe sărutarea cicatrice ca-n ghioc…

În lumea cea utopică mă simt euforic,
cum şi visul e aparenţa veşnic perfectă,
cu fantezii de patimi-n Paradis alegoric,
zi de zi speranţa-n iubire tot se reflectă…

Ienka de Boris Mehr

Era o fetiță, Ienka, foarte cuminte, mică și mintoasă, 
Părea rece, era fierbinte, fuma numai papiroase, 
Scria versuri minunate, s-a îndrăgostit de un homeless, 
Un escroc de teapă joasă, dar ea scria cu foc. 
Ea alină, ea dorește, ea e Toma cel necredincios, 
Dar o face cu finețe, este neagră și felină, 
Ienka, fata din boscheți. 
Eu i-am închinat o odă, ea nu știe mai nimic, 
Ienka este-nchipuire, cine-i Ienka? 
O să vedeți. Carnavalul abia începe, 
Vine babuinul blând, șopotește 
Din guriță, despre dadaismul creț. 
Ienka e nemuritoare, nu există, dar e-n floare.

BORIS MARIAN