Toane de Veronica Simona Mereuta

placate cu metalul clipei,ireversibil de tabu,
ca si cum un tabiet s-a închistat,
prietenescul rid de expresie a normalului iraţional de ...plauzibil.

Spun că te-aş putea iubi,aşa cum o cum o câmpie de maci adulmecă pământul,gazdă temporară de nelinişte sărutată sângeriu,
şi mă întorc surâzând clipelor pe care ştiu că nu le poţi cuprinde.

Simplu,dragostea ar putea fi orice floare,
care te poate ţine aproape,cu sufletul la gură,
nici n-ar ieşi ,nici cale de-ntors ...nu-i!
Iluzia muză,ambrozie şi otravă, 
o sorbi deopotrivă
cu acelaşi nesaţ.

Nu te mai aştepta să-mi aleg cuvintele,
dacă-mi cresc aripi de păpădie sau mă arunc 
în golul ce-mi răsună a umplere,
va fi tot ce mai am de dăruit...

Răscumpărarea unor regrete ar fi de prisos ,
între noi,iubite,fie vorba,
viaţa-i prea scurtă să te aştepte să-ţi găseşti degetele,
mai apoi să le numeri...în acea dimensiune în care uiţi frecvent ,deşi repetent să

TRĂIEŞTI!

15.06.2012
Vero

Daca.... de Gabriela Dangu

Ninge in mine de Elena Mandru

Imi ninge al tau suflet pe cetina de brad,

Crescuta cu radacinile aspre infipte-nlauntrul meu,
Fulgii de zapada lucesc de-mi lumineaza maruntaiele,
Visele valseaza in ritmul dulcilor soapte
Venite tiptil din lumea gandurilor tale.
Ma-mbrac in mantia alba de puf ratacit
Printre noianul imaginarei sau.. realei iubiri..

 Elena Mandru

Suspin de Roxana Mihaela Mirea

Din depărtare mi-ai trimis suspin de dor,

Prin adierea caldă-a vântului de vară,
Iar rolul tău jucat de-un talentat actor
Ce-n vis m-a vizitat şi-alaltăieri şi-aseară

S-a metamorfozat în fulg pufos de nor
Şi m-a atins atât de-ncet pe feţişoară
Că am putut să mă transform şi eu uşor
În vânt, să zbor, prin nori, până la tine-n ţară

Şi ne-am unit suspinele de dor...
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 14.06.12)

Utopie sau năzuinţă?... de Radu Adrian Gelu

Ca şi picături de rouă pe petale de flori,

îmi curg gândurile, dorurile frumoase,
ca un vis strălucind în curcubeu de fiori,
sau nisip fin dus în şoaptele de mătase...

Nebun de bucurie în stropii de plăcere,
ca lebăda-n vulcan a fi creatura de foc,
o inimă aprinsă ce sfârâie-n jar de miere,
dansez pe sărutarea cicatrice ca-n ghioc…

În lumea cea utopică mă simt euforic,
cum şi visul e aparenţa veşnic perfectă,
cu fantezii de patimi-n Paradis alegoric,
zi de zi speranţa-n iubire tot se reflectă…

Ienka de Boris Mehr

Era o fetiță, Ienka, foarte cuminte, mică și mintoasă, 

Părea rece, era fierbinte, fuma numai papiroase, 
Scria versuri minunate, s-a îndrăgostit de un homeless, 
Un escroc de teapă joasă, dar ea scria cu foc. 
Ea alină, ea dorește, ea e Toma cel necredincios, 
Dar o face cu finețe, este neagră și felină, 
Ienka, fata din boscheți. 
Eu i-am închinat o odă, ea nu știe mai nimic, 
Ienka este-nchipuire, cine-i Ienka? 
O să vedeți. Carnavalul abia începe, 
Vine babuinul blând, șopotește 
Din guriță, despre dadaismul creț. 
Ienka e nemuritoare, nu există, dar e-n floare.

BORIS MARIAN

Timp si nisip de Elena Mandru

Parca-s nisipul din clepsidra

Cu timpul gatuit in a ei bucla,
Ma scurg si ma intriga,
Nu-i scapare,parca-s in racla.

Sunt ca-ntr-un glob de sticla
Ma izbesc de peretii duri,
As vrea sa-l sparg ,dar nu se strica
Si ma sufoc ,nu-i aer ,numai ziduri.

As vrea sa pot uri clepsidra cu nisipul,
Praful de ea sa se aleaga,
Vreau sa ma invrajbesc cu timpul,
Sa mai traiesc ,dar el ma alearga.

de Elena Mandru

Mai ţii minte? de Boris Ioachim

Mai ţii minte, tu, iubire,

Cum mâna ţi-o încleştam
Sugrumat de fericire
Lângă mine să te am?

Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.

Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau şiret, cumva…
Dar cuprins de desfătare –
Tu-mi erai singura stea.

Unde-s, oare, acele vremuri
Unde eşti, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În braţele altcuiva.

Eu ?! Zâmbesc în amintire…
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire –
Chiar de lângă tine nu-s…

Iarnă-n visde Catalin Ciorba

În casa ta... e atâta linişte şi dor,

De ierni prea lungi ascunse-n calendar,
Miresme dulci cu gust pătrunzător,
De cozonaci ascunşi într-un sertar.

Acolo timpul se ascunde după horn,
Legende povestite încetişor, şoptit,
Afară vântul a scăpat dintr-un infern,
Se joacă în copacul mic înghesuit.

Îmi par mai groase nopţile turtite,
În care stelele din jar trosnesc,
Doar mere coapte şi gutui îngălbenite,
Se împrăştie în umbre nefiresc.

Şi dorul de iubit tot de la tine vine,
Din jocuri nesfârşite şi poveşti,
Îmi e atât de dor şi acum de tine,
De acolo sus bunico îmi vorbeşti.

Cătălin Ciorba

Un melc pe drum de Carmen Zaniciuc

Merg la spital
În ultima zi de stagiu
Plouă mărunt
Și melcul se avântă pe stradă
Hei
Te vor călca
Cu tot cu a ta cochilie
Așa întins pe asfalt
Cât curaj
Ori inconștiență
Dar cel mai mare curaj
E inconștiența
Să te avânți ca o corabie în larg
Fără să ai o hartă

Nu mi-am numărat examenele
M-ar fi înspăimântat
Să știu dinainte
Nici sentimentele
Nu le-am lăsat întregi
Le-am separat
Să poată inima
Să le ducă

Acum melcul 
Se întoarce
Hei 
Ce noroc ai avut
Nu te-a oprit nimeni
Din drumul tău
Fără gând