În aşternut de noapte de Renate Müller

Părul ţi-ai răvăşit 

dragoste
în aşternut de noapte

în gene îţi tremură
uşurarea avută
de sărutări pătimaşe

încă simţi căldura
braţelor înfierbântate
care te-au înlănţuit

pierdută zaci învăluită
într-un dulce vis 
în pulsul fericirii furate

Renate Müller HD

Dor de-o lume tăcută de Renate Müller

Mi-e dor să m-ascund

într-o lume tăcută
să mă-ntind în iarbă
ca pe-un covor

să urmăresc norii
cum alunecă-n treacăt
să visez meleaguri
pline de flori

mi-e dor doar de mine
în mine s-ascult
s-aud melodia
ce mă poartă-n trecut

Renate Müller HD

IUBEŞTE-MĂ CU FOC ! de Patricia Serbanescu

iubeşte-mă cu foc şi nu uita,

că dragostea-i ocazie de durere
şi-atunci când lacrimi s-ar vărsa
e un tribut, ce suferinţa încă-l cere...

iubeşte-mi ochii ce te-adoră
cum te-au văzut, ei au clipit
picură-n suflet ca o rouă,
zâmbetu-ţi dulce de zenit…

întinde braţele să te cuprind,
îmbină mâinile ce te ating,
dezleagă-mi sufletul de vină
iubitul meu, mi-aduci lumină…

de laşi iubirea să-şi urmeze cursul
vei asculta şi cum zvâcneşte pulsul…
trăieşte-ţi clipa minunată,
ea este unică şi însemnată…

cu mii de doruri ce migrează-n noi
învie sentimentele, ce vin în roi
am trupul presărat cu deşi fiori
şi sufletul ce zburdă-acum pe nori...

aşteaptă-mă, te văd mereu ascuns
ca un torent te năpusteşti din nepătruns!
iubirea ta, aici... e cu alai... de muuuult,
îţi cauţi jumătatea pe-acest plai...

să nu-mi laşi sufletu-n nevoi
pământ uscat, lipsit de ploi...
iubeşte-mi viaţa, încerc iar să păşesc
aproape-i clipa ce intră în firesc...

ridică-mă în ceruri cu iubire!
mi-a mai rămas să fac, un singur pas...
primeşte-mă în cuibul gol, rămas
şi pentru restul vieţii... fă popas!

NUMAI UN CUVÂNT... de Patricia Serbanescu

drumul spre mine… e însorit

am mulţumirea, că m-am regăsit!
am tot căutat, unicul cuvânt
şi doar rostindu-l, am aflat cine sunt!

căutaţi-l şi voi…prindeţi-l din mers
puneţi semnul în carte, împletiţi-l în vers!
ne aduce-ntregire, marea împlinire
unicul cuvânt...ce se cheamă IUBIRE...

recunoscut în veşnica sfântă creaţie
în universul nostru, a fost mereu fundaţie,
e in conştiinţa dată, din tainicul solemn
când însemnaţi cu mirt, ne-a fost făcut un semn.

de-ajuns ar fi odată, să ne unim speranţa
furtuna ce-i pornită... învie cutezanţa
nu e furtuna cu ploaie, în rafale de vânt
e tornada cea sfântă, amalgam din ,,EU SUNT,,.

Zâmbeşte... de Dorina Litra

Teiul te-mbată cu al lui miros,

Salcâmul te îndeamnă la visare - 
Totu-i lumină şi culoare.
Norii departe sunt de-acum, 
Pădurea freamătă în soare - 
Totu-i lumină şi culoare.
Copiii veseli râd în parcuri
Şi-ndrăgostiţii trec agale - 
Totu-i lumină şi culoare.

Înduminicare... de Nicoara Nicolae-Horia

Astăzi m-a trezit în zori

Dimineaţa din cuvinte-
Înduminică-mi Părinte
Gândul mirosind a flori,

Spală-mi sufletul cu mir
Şi Vederea mea cu rouă
Şi-îmbrăcat în haină nouă
Fă-mă, Doamne, trandafir...

Când pe Singurul Tău Fiu
Răstignitu-L-am în mine,
Om am fost aici, ştiu bine,
Mi-e ruşine să mai fiu!

Fă-mă lacrimă fierbinte
Pe pământ din ochii Lui,
Mă-nduminică, Părinte-
Altă vindecare nu-i!

de Nicoara Nicolae Horia.

DULCE AMNEZIE. de Stefan Oana Valentin

nu mai știu să număr 

decât până la doi
și doar pe degete.
distanța până la lună
e lumină comprimată
sub pleoape flămânde.
kilometrul e clipa perenă
ce măsoară cu minus
suprapunerea buzelor 
din contopire.
întunericul cade-n genunchi
chircit sub vise frumoase
și încă nenăscute.
ia-mi glezna la rost
și va plânge de neputiința
mersului înspre-napoi.
pune la foc apa vie
să-mi spăl negrul uscat
de sub unghii
cu cățărare nouă.
oare ce sunt stelele?
ferestre de rugă
sau opaiț de dor.
trecutul nu mă mai latră
de viitor sfâșiat 
vreau dulce acum 
ca să mor.

23 04 2012
Ștefan Oană

Necredinţă de Gabriela Dangu

Începe în mine necuvântul,

Se pierde, sfarşindu-se de neiubire nedorinţa,
Rămâne din tot ce a fost…mormântul
În care îmi îngrop, cu doruri, nefiinţa.

Îmi trece prin piele netimpul,
Tăcuţi, rupţi de vise, neanii zdrobesc,
Plecat-am din lume, răpus-am anotimpul,
În care, necrezut, eu am crezut că te iubesc…

Sfârşesc, apoi, neveacuri şi nelume,
`mi frâng, în zboruri, nearipi arse scrum de neputinţă,
În trupul meu, tăcut, sa poţi apune
Cu ploi de lacrimi, de nedurere şi cainţă.

Nespuse taine şi neiubiri rămas-au nerostite,
Nemângaierea se divide-n mine,
Neclipa, neclintită, se ascunde-n cripte
Când nevecia nu mai ştie să suspine…

06 iunie 2012

Iubite te-am pierdut pe aripi de vară de Renate Müller

Pe câmpia mea

împing clipe împietrite
din zori de zi spre apus

viaţa îmi este povară
în mine pulsează rana
în care eu te-am depus

tăcerea mă-nconjoară
stau pe valiza gândurilor
pierdută în durere amară

Renate Müller HD

VIS… de Cristina Maroiu

Odata am visat ca eram un vers!

Din noaptea ideilor
fiinta mea se distingea 
palpabil, ca un cocon
ocrotit de eclipse!
Imi crescusera aripi 
perfect simetrice
si gravitam departe,
in crepusculul vinetiu, 
iluzoriu…
Prin ochiul stang,
lasat in voia timpului,
cerul imi strecura
colostru de stele; 
In ochiul drept plamadeam
perpetuum-uri mobile
si trandafiri!
………………………………..
Odata am visat ca eram un vers!

In zorii zilei, 
din perna gandurilor mele
paianjenii teseau 
poemul de matase…

Cristina Maroiu
07.06.2012