MIRARE SFÂNTĂ de Stefan Oana Valentin

Mirare ești

cu ochi flămânzi
de mângâieri,
buze grăbite
spre cuvânt,
aduci în suflet
numai miere
copilul meu
cu cer senin
în gând,
mă uit la tine
și sunt eu,
miniatură-n raft
de Dumnezeu.

01 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

DOR de Boris Ioachim

Sălbatic m-a cuprins un dor

De ţărmul mărilor din nor
S-alerg spre acolo-n zbor întins
Să văd azurul oare-i nins?

Obraznic dor îmi tot dă ghes
S-alerg, haihui, prin Univers
Să umblu-n preajma stelelor –
Să simt de-i caldă raza lor.

Scârbavnic m-a cuprins dor mut
De-adâncul mărilor din lut
Să scap de-o întrebare grea:
Mai e, pe acolo, careva?

Dorit mereu, mereu tot mi-s
De ţărmul mărilor din vis
Să dormitez, fără vreun dor,
În murmur dulce – odihnitor.

Bizar mă poartă dor înalt
Spre Cer, spre iad sau spre neant
Vreau, călător, să zbor mereu –
Să aflu – unde-i locul meu…

Pod de vis de Iurie Osoianu

... Un pod de vis, perfect oval 

Un cerc al naibii de portal 
Oglindă lînă pe canal 
Cu arbori trişti în loc de val...

...e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...

Un pod de vis , perfect oval 
și unidirecțional 
spre clipa dulcelui final 
...inevitabil de banal

Sfaturi pentru fiul meu de Nuța Istrate Gangan

Zâmbeşte des!
Zâmbetul vine din inimă şi înainte de a ajunge pe buze trece prin suflet. De pe buzele tale trece apoi pe buzele altcuiva, răscoleşte dulce sufletul şi ajunge în inima persoanei căruia i-ai zâmbit.
Nu subestima zâmbetul.
Priveşte omul în ochi când vorbeşti cu el. Este intimidant, ştiu, dar dacă ceea ce spui vine din inima ochii nu-ţi sunt decât ferestre şi oglinzi.
Nu subestima ochii nimănui. Dacă ochii îţi spun ceva, sufletul persoanei îţi va spune mult mai multe. Şi bune şi rele.
Nu-ţi fie frică să alegi drumul cel mai greu către împlinirea dorinţelor tale. Pentru că dacă alegi calea uşoară şi nu reuşeşti îţi va fi mult mai greu să alegi plan B. Dar dacă plan B nu a funcţionat, întotdeauna va exista plan A.

Respectă oamenii. Nu contează de unde vin, ce fac, ce maşini conduc sau în ce case locuiesc. Respectă omul din interior. Acela care zâmbeşte din inimă şi râde din tot sufletul.

Întinde o mâna unui om care trece printr-un necaz. Poate acel om va deveni cel mai bun prieten al tău.

Cultivă-ţi prieteniile. Nu lasă să se ofilească vechile relaţii. Combină-le cu cele noi. Adună oamenii din viaţa ta cât mai des. După ani şi ani nimic n-o să conteze mai mult decât aceste momente. Când ai râs şi când ai plâns cu prietenii adevăraţi.

Plângi atunci când simţi. Nu e nimic mai frumos şi mai dureros decât o lacrimă pe obrazul unui bărbat.

Plângi, pentru că întotdeauna cineva o să-ţi sărute lacrima.

Încearcă să ai "prietenul cel mai bun". Bărbat, femeie, nu contează; TREBUIE să ai un "best friend". Vei avea momente în viaţă când n-o să ai curajul să vorbeşti nici măcar cu tine însuţi despre ceva.

Fii "cel mai bun prieten" pentru cineva. Dă mai mult decât primeşti şi dacă pierzi nu disperă. Numai cine nu pierde nu va avea sentimentul câştigului.

Mergi desculţ, aleargă prin ploaie, lasă-ţi fiinţa să simtă natura, iubeşte verdele şi încearcă să iubeşti toamna. Numai iubind şi înţelegând melancolia, tristeţea şi deznădejdea toamnei vei iubi renaşterea fragilă a primăverii, nebunia verdelui văratec şi lunga pribegie a iernii.

Iubeşte-ţi singurătatea atunci când o ai. Nu eşti singur, te ai pe tine. În singurătate te înţelegi şi te cunoşti mai bine.

Dacă cineva îţi frânge inima, nu-ţi pune leucoplast. Nu funcţionează. Mămica a încercat.

Dacă va trebui să îţi smulgi inima din piept pentru o clipă doar ca s-o vindeci, fă-o.

Nu te angaja în relaţii fără sens.

Dacă primul instinct îţi spune că nu e ceea ce vrei, sacrifică-ţi sentimentele şi pleacă. O s-o faci cu siguranţă mai târziu, dar o să ai un spin în inimă. Nu-ţi răni inima în dureri fără sens. Mai târziu, în viaţa vor apărea adevăratele dureri şi dacă inima îţi este bucăţele de tânăr îţi va veni greu să treci peste aceste adevărate dureri

Evită anturajele dubioase chiar dacă ţi se par cele mai grozave. Evită băieţii care nu respectă celelalte fetele. Într-o zi una din fetele de care ai râs odată, îţi va frânge inima. Pentru că o fată uită mai greu.

Şi învaţă de tânăr ca oamenii, da, se schimbă, se mai şi schimbă, dar nimeni nu se poate schimba în totalitate. Dacă găseşti un monstru în interiorul cuiva şi crezi că încetul cu încetul, prin iubire îl vei distruge. Monstrul adoarme numai, ca să se trezească apoi cu puteri înzecite după somnul binefăcător pentru el şi amăgitor pentru tine.

Fugi cât poţi de oamenii promisiunilor deşarte.

Fugi de oamenii cu zâmbet fals. Nu zâmbi într-o poză doar că arată bine la cameră. Dacă îţi vine să zâmbeşti, zâmbeşte, dacă nu, nu. Peste ani, când vei privi poza primul lucru pe care ţi-l vei aminti va fi zâmbetul fals. Şi nu asta vrei.

Nu te încrede prea mult în oamenii care nu sunt punctuali. Punctualitatea e semn de respect pentru cel care te aşteaptă dar mai ales pentru tine însuţi. Cu cât respecţi mai mult pe alţii cu atât te vei respecta pe tine însuţi mai mult. Dă-i omului sfertul academic, încearcă să-i înţelegi motivele dar nu-i tolera la nesfârşit proasta obişnuinţă. Îl ajuţi pe el deşi va avea impresia că-l jigneşti de fiecare dată când îi spui.

Dacă cineva ţi-a dat o palmă nu ştiu cât de mult funcţionează chestia cu"întoarce şi obrazul celălalt". Dar nu răspunde cu aceeaşi monedă.

Fii omul care dă o "a doua şansă". Toţi avem dreptul la greşeală.

Şi copii şi părinţi.

Şi dacă simţi că trebuie să spui "te iubesc" spune. Chiar dacă nu e timpul şi locul să spui. Chiar dacă nu e persoana potrivită. Pentru că nu e puţin lucru să iubeşti interzis pe cineva. Şi dacă cineva se îndrăgosteşte de tine şi nu-i poţi răspunde cu aceeaşi iubire, respectă-i iubirea. E lucrul cel mai mic pe care îl poţi face. Pentru că nu e lucru mic când cineva se îndrăgosteşte interzis de tine.

Fă gesturi mari pentru iubire, dar nu aştepta acelaşi răspuns. Pentru că reversul medaliei există. Şi cuţitele cu tăiş dublu. Nu regreta niciodată un anume gest pe care l-ai făcut pentru persoana iubită. Când iubim suntem oamenii gesturilor ciudate şi dragostea nu intră întotdeauna pe uşa din fața. Dar, fii sigur că atunci când te hotărăşti să scoţi o iubire din viaţa ta, foloseşte uşa din faţă.

... şi când creşti mare şi ai copii... copy and paste... şi mai adaugă ceva de la tine:)

A r i a d n a de Iurie Osoianu

În exiistentialul meu de vagabond 

Persistă un ceva, legat cu ață 
Nu viața , nu... niște frânturi de orizont 
Cu noduri ,să nu uit cumva de casă 

Și să nu uit de vagul mapamond 
Pe care paralel abrutizată 
Stă versiunea mea de simbiont 
Cu-o "ntoarcere acasă diluată ...

Și raza violetului de soare blond 
În întunericul crispat de dur la față 
Să fie Ariadna mea de vagabond 
Și firul , ce m-ar duce drept acasă ...

Nu-i timp de somn...de Nicoara Nicolae-Horia

Nu-i timp de somn, avem atâta treabă,

Părul tău miroase-a flori de tei,
Citește-mă silabă cu silabă
Până se face noapte-n ochii mei.

Parcă-i în ziua de Rusalii sfântă
Când se pogoară duhul, cel promis,
Și sufletul mi-e ca o pâine frântă-,
Eu știu că nu voi termina de scris...

De ce-ai oftat cu lacrima sub pleoape?
Dacă ți-e sete apleacă-te să bei,
Fântâna din cuvânt e-atât de-aproape
Și apa-i tot mai vie-n cerul ei!

Eu scriu acum, inspiră-mă femeie
Cu aerul șoptit din jurul meu
Și-acestei clipe roagă-te să steie
Doar cât o vrea din slavă Dumnezeu...

Nicoara Nicolae-Horia

30/31 Mai 2012

Biografie de adult de Boris Ioachim

Cam cu capu-nori din fire,

Cam naiv şi cam golan,
Viaţa-mi duc în amăgire –
De la clipă pân’ la an.

Am zburat, prin vis, bezmetic 
- Fără noimă am iubit –
Şi-am crezut, trăind frenetic,
Că de moarte-s mântuit.

Soarta mea, e când dezastru –
Când ocean de cer senin…
Mă-nsoţesc cu-al zilei astru
Chiar şi-n clipe de venin.

Visător şi cinic rece –
Strâns de clipă şi trecut –
Viaţa-n salturi mi se trece,
Între Cer şi-al gliei lut.

Între ură şi iubire,
Între milă şi dezgust –
Tot mă-ntorc în amintire,
Spre-al copilăriei must.

Liniştea mi-e cam străină
-Îndoieli în mine fierb –
Dar tânjeşte spre lumină
Sufletu-mi de puşti imberb.

…Aiurit, posac din fire,
Cam copil şi cam golan –
Port azurul în privire
De la clipă pân la an…

Frunza de Catalin Ciorba

S-a desprins o frunză-n taină,

Fără ploaie, fără vânt,
S-a culcat aşa pe-o parte,
Şi-a ajuns pân-la pământ.

Era galbenă, de aur,
Frunza mea căzută lin,
Aşezată de odihnă
Parcă... tot plutea puţin.

I-a venit aşa... să curgă,
Spre pământul ce-a hrănit-o,
Se va transforma în turbă,
Pentru toamnă pregătită.

Singură-n covorul moale,
De surate ruginii,
Se gândea la flori, la fluturi,
Şi la vânturi aurii.

Strălucirea... a pierdut-o
Se gândea, cum stătea dreaptă
Şi se bucura de soare,
Şi la noaptea, ce-o aşteaptă.

Ea... a tot cântat lumina,
Şi-a furat culori din soare,
A crescut, dintr-o bobiţa,
Mugur mic, plin de mirare.

Şi-a sorbit, din ploaia rece,
Cu nesaţ, întâia dată,
Şi-a fost mare, şi-a fost verde,
Şi s-a legănat culcată.

A văzut minuni de păsări,
Care zboară, care cântă,
Care au plecat şi ele...
Toamna asta se întâmplă!

Cătălin Ciorba

TE-AM IZGONIT de Irina Nedelciu

Te-am izgonit din visul meu frumos

Şi-a devenit urât... şi găunos,

Iar noaptea doar o mantie tocită,

De lacrimi prea amare tot lovită.

Te-am izgonit din inima-mi iubită,

Acum e seacă şi prea greu pălită,

De dorul ce-o atacă majestos

Cu fulgere... în stil impetuos.

Te-am izgonit din sufletu-mi brăţară,

Iar ce-a rămas e-o simplă za, pe-afară,

În vâjul aspru, troienită-n glod,

Încovoiată... şi fără nici un pod.

Te-am izgonit din gândurile mele,

Unde toţi pomii aveau multe rămurele,

Acum ce-a mai rămas sunt doar nuiele,

Ce fluieră prea triste după un ram cu mere.

Te-am izgonit din viaţa-mi obosită,

De stat prea mult în timp, nefolosită,

Acum încearcă propulsarea-n van!

Ea e bolnavă de iubire şi de an.

Te-am izgonit şi am greşit amarnic,

Căci te iubesc-ul m-a lovit năpraznic

Şi m-a lasat căzută-n boala dulce,

Unde în braţe-mi nufărul te-aduce.

Irina Nedelciu la 31 mai 2012 

Mmmm.... (dulce îndemn) de Stefan Oana Valentin

Mână-mi murgul

mult mai la munte,
mușcă-mi mărul
mult mai adânc,
mustul să iasă
viu din copite
foc din mugurul
verde de nuc.
miere multă
prea mângâierea,
din belșug 
să am în vin,
pielea ta 
mută durerea
să îmi astupe
adânc din mormânt.
să nu mă mor
mâncat de vultur
ci de floarea ta 
minune de soc,
mână-mi murgul
prea muritor
mult mai aproape
de-al tău 
prea dulce 
noroc!

31 05 2012
ȘTEFAN OANĂ