NOPŢI TÂRZII… de Patricia Serbanescu

Nu voi uita vreodată acele nopţi târzii...

Când în lumina ştearsă cu stele argintii
Te aşteptam iubite pe plaja cânepie,
Regretul după tine, mereu o să re’nvie.

Sufletul încă-mi cântă şi vântul e floral
Inima-ndrăgostită ascunsă e, sub val...
Tu stii că sunt plecată am picături pe umeri,
Furtuna de-o porni, tu paşii o să-mi numeri...

Marea e zbuciumată cu valuri ce doboară
În vis spuneai iubite că vei veni spre seară...
Dar uit că timpul trece, prelung e-al meu apus,
Doar luna mă ajută să-ţi văd steaua... E Sus!

Vinovăție fără vină de Iurie Osoianu

Eu te iubesc femeie -epocă glacială 

Departe, rece, a tutror, străină 
Și nebunia- mi cânt, în versuri, cu sfială 
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină ... 

Eu te iubesc femeie a primului meu foc 
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte 
Te mai iubesc femeie a mutului noroc 
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită... 

Eu te iubesc femeie a viacului de bronz 
A primelor razboie purtate pentru ține 
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine... 

Eu te iubesc femeie a triștelor milenii 
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos 
Și pentru modestia de-ami naște numai jenii 
Când parcă , iată parcă...când gata , nu mai pot ...

Eu te iubesc femeie , din viac cu internet 
Că ai rămas aceiași- epocă glacială 
Prin recele tenebrului încerc să depășesc 
Ferbintele iubirii din strofă mea banală... 

Și te urăsc femeie a viacului facebook 
Ce îmi transformi iubirea în byt-uri virtuale 
Și nu mai pot pe nimeni pe viu să mai seduc 
Și nu te mai pot duce în pături glaciale...

23 mai 2012
Moscova

PLEOAPE ȘI LUMINI de Stefan Oana Valentin

Îmi place mult

să mă joc de-a baba-oarba
în ochii tăi dulci de căprui
să te găsesc doar când clipești
încolăcindu-mi gândurile
după licărul irișilor tăi 
frenetici.

Sa ne căutăm umbrele vii 
după ecoul pulsului din tâmple
apoi să cădem obosiți pe gânduri
fiecare pe ale celuilalt
într-o simfonie de brațe ostoite 
de atâtea mângâieri de pleoape
și lumini.

24 05 2012
ȘTEFAN OANĂ

Eu sunt român de Iurie Osoianu

Eu sunt român de obârșie 

Părinții mei au fost români 
Bunicii , strabuneii 
Cum naiba , să trăiesc, eu 
Cu prezumptia vinovăției 
Ce mi-o împută veșnic fariseii?!! 

Am obosit să strâng mereu atîtea stări civile 
De nașteri 
De botezuri 
De deces 
Am obost să stau atîta-n rând după ștampila 
Că-mi curje-n vine sanje românesc 
Am obosit să stau la cozi prin consulate 
Și nici arginți, eu nu mai am că să plătesc 
Pentru străine cosecinte de tratate 
Legiferate-n pașaportul românesc. 

Hristoase, astăzi, când în Basarabia-i Ispasul 
Și te înalți ca-n mii de ani până acu la cer 
Tu roagă pentru mine Dumnezeul -Tată 
Să scoată de pe Prut cortină grea de fer 
Mai roga pentru mine ca cumva să facă 
Să nu mai umblu-atîta să cerșesc 
Un drept al meu , ce-mi aparține pe dreptate 
Lejiferat în pașaportul românesc 
-De-a mă simți român , cu acte-n regulă , acasă 
Și în Bujeac și în Carpatul strămoșesc 

Eu sunt român de obârșie 
Părinții mei au fost români 
Bunicii , strabuneii 
Cum Doamne , să trăiesc, eu 
Cu prezumptia vinovăției 
Ce mi-o imputa veșnic fariseii?!! 

23 mai 2012
Moscova

Trei nopţi... de Catalin Ciorba

Trei nopţi, atât nu am dormit,

Sunt singur, dar sunt fericit.

În prima noapte, te-am visat,
Veneai încet pe înserat,
Şi miroseai a muguri noi,
Te-mbrăţişam, eram doar noi,
Şi mirosea a fân cosit,
Păşeam pe drumul răsucit,
Te sărutăm uşor pe gât,
Zâmbeai, tu nu voiai mai mult,
Apoi de vorbă mă-ntrebai,
Eu te priveam, tu tot vorbeai,
Şi dintr-o dată m-am trezit,
Zâmbind, dar tare năduşit.

A doua noapte fericit,
Sigur, din nou ne-am întâlnit,
O sărutare ţi-am furat,
Sau... parcă tu, m-ai sărutat.
Te-am dezbrăcat încet apoi,
Te mângâiam pe sânii goi,
Eram extrem de fericit,
În iarbă, când tu te-ai trântit,
Şi-mbrăţişaţi ne sărutam,
Şi de iubire ne-mbătam,
Eram eu sus... sau tu erai,
Şi mirosea a flori de Mai,
Nici nu mai ştiu cum s-a sfârşit,
Dar m-am trezit, tot răvăşit.

A treia noapte, când de fapt,
Puteam să fac şi un infarct,
Ne-am cunoscut aşa... ştii tu,
N-ai îndrăznit, să îmi spui nu,
Şi gura ta cu buze moi,
M-a căutat şi eram... goi,
Te-am strâns la piept, parcă-am dansat,
În ritmul nostru, legănat,
Pe cer, erau... nici nu contează...
Ca tine nimeni, nu dansează,
Eu am murit de două ori,
Dar tu, pluteai, cred că prin nori,
Sunt singur, dar sunt fericit.

Nu, m-ai crezut, cred, când ţi-am spus,
Că n-am dormit, ţi-am zis... sunt dus.

Catalin Ciorba

NU MĂ TEM de Ines Popa

Când zi de zi e doar o provocare 

Din ce a fost sau va cândva să fie 
Rămâne câte-un vis ,o resemnare, 
Sau o nădejde în speranța vie. 

Din cer mai vine-un înger să ne caute 
Să ne-amintească : sunteți efemeri 
Și cât de fără noimă vă sunt toate 
Străine clipe plânse în tăceri. 

Pe corbii care mușca îi alung 
Și-i risipesc în pulbere de hău, 
Ei sunt doar arătări cu suflet ciung 
Și nu mă întinez de nici un rău. 

Stau toamnele și iernile-n consemn, 
Trecutul cu poveri e scrum cernut 
Eu nu mă tem căci știu să lupt mai demn,
Când întristări mijesc în chip de lut. 

Un crin neprihănit îmi e iertarea, 
Petala lui va șterge ce-a fost trist 
Și marea-n scoic-aduce alinarea 
Și-n suflet blând ea pune-un acatist. 

Un schit al iubirii ,un zbor neînfrânt 
Doresc să devin și fi-voi odată, 
O floare albastră pe ramuri de cânt, 
Mireasmă de nuferi în ploaie scăldată. 

Nu mă mai tem de ceața din pustiu 
Căci brațele iubirii m-ocrotesc 
Și prin credință îmi doresc să fiu 
Cristal de preț să pot să-ți mulțumesc!

Ines Popa 

FULGERE TORENȚIALE de Stefan Oana Valentin

M-aș cuibări

la pieptul fulgerelor
să simt botezul luminii
din apă.

Aș străluci apoi
zgomot de tunet
să mă auzi
până la piele.

Cald și blând
ți-aș mângâia fruntea 
până pe buze
să mă guști reavăn

fior ud
de început 
timid
de vară. 

Hai afara!

24 05 2012
ȘTEFAN OANĂ

Eu sunt nebun de Iurie Osoianu

Eu sunt nebun... 

Ci ei sunt și deștepți , și tineri 
Cândva am fost că ei și eu 
Maximalist 
Am fost, ci voi să le mai spun 
Că n-am știut până mai eri- 
O zi de vineri- 
Că sunt tâmpit 
Că sunt bolnav 
Că sunt idealist 
Că sunt nebun 
Că sunt un nimeni... 

Și sunt nebun căci eu discut 
Cu ei în termenii moderni 
Și sar mereu 
Cu spusă mea neangajată ...
Și sunt tâmpit 
Pentru că versul meu 
Nu cere de la nimeni nici o plată ...
Și sunt bolnav 
Căci numai oamenii bolnavi 
În loc de pană 
Țin în mani lopata 
Și scriu cu ea 
Cu pâna-și săpa groapa ...
Și sunt idealist pentru că cred 
Că viață e iubire. 
Pecand ei știu , din fașă un secret 
Că-i numai amajire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun 
Și gata. 

Eu sunt nebun 
O, cât am așteptat această zi 
Din tot șiragul meu de zile perindate 
Când în sfârșit eu auzii 
Că nu-s că ei, nici nu voi fi 
Că sunt nebun.
Că sunt nebun 
Și gata...

Înălțarea... de Nicoara Nicolae-Horia

Să-mi ascultați umilele cuvinte,

Prietenii mei, atâta vă mai cer,
... Din Cartea Sfântă să luați aminte,
Iisus S-a Înălțat atunci la Cer!

El ne-a lăsat aici cu „Pace vouă!”
Pe Muntele Măslinilor târziu,
Avea-n privirea Lui atâta rouă-
„Să nu vă tulburați!”, Sunt Eu, Cel Viu,

Cel umblător prin lumea de păcate
Și trupul Lui învăluit de nor
Cu toate așteptările împăcate
S-a Înălțat din văzul tuturor!

Eu știu că n-aveți timp să îmi citiți
Poemul meu în care încă sunt,
Prietenii mei, atâta doar să știți,
Există Înălțare pe pământ!

Povara libertăţii noastre de Iurie Osoianu

... Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat

Povara asta care-i spune libertate
Un lucru însă-mi pare, Doamne, c-ai uitat -
Cumva să mi-o ridici, să mi-o aburci pe spate
De-atunce, Doamne, tot mă gârbovesc
Încerc să mişc din loc povara asta.
Povara ce-o crezusem har dumnezeesc
Aşa şi şede neclintită lângă poartă...
Şi nicidecum, şi nicdecum nu pot intra
În raiul ăsta care-i peste drum de mine
Şi nici povara Ta n-o pot lăsa
Şi nici să mă ajute nu mai vine nimeni...
.. Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertatate
Îmi pare rău că atunci nu te-am rugat
Să-mi dai şi un salahor. S-o ducă el în spate...