Vinovăție fără vină de Iurie Osoianu

Eu te iubesc femeie -epocă glacială 

Departe, rece, a tutror, străină 
Și nebunia- mi cânt, în versuri, cu sfială 
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină ... 

Eu te iubesc femeie a primului meu foc 
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte 
Te mai iubesc femeie a mutului noroc 
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită... 

Eu te iubesc femeie a viacului de bronz 
A primelor razboie purtate pentru ține 
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine... 

Eu te iubesc femeie a triștelor milenii 
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos 
Și pentru modestia de-ami naște numai jenii 
Când parcă , iată parcă...când gata , nu mai pot ...

Eu te iubesc femeie , din viac cu internet 
Că ai rămas aceiași- epocă glacială 
Prin recele tenebrului încerc să depășesc 
Ferbintele iubirii din strofă mea banală... 

Și te urăsc femeie a viacului facebook 
Ce îmi transformi iubirea în byt-uri virtuale 
Și nu mai pot pe nimeni pe viu să mai seduc 
Și nu te mai pot duce în pături glaciale...

23 mai 2012
Moscova