Evenimentele prin care treci dau forma continutului din care esti alcatuit.
Asa cum suntem blonzi sau bruni, inalti sau scunzi, timizi sau nu, tot asa si sufletul nostru are forme si alcatuiri diferite.
In momentul in care ajungi sa-ti cunosti sufletul intr-adevar, incepi sa intelegi tot ceea iti era de neinteles privind reactiile tale ca om in fata evenimentelor prin care ai trecut, sau care te-au trecut prin valtoarea lor cu sau fara consimtamantul tau.
In mare parte esti vinovat de cauza dar nu esti vinovat de efect. Suporti efectul doar pentru faptul ca nu ai stiut sa previi cauza.
Pe parcurs iti modifici proiectul initial, dar niciodata materia prima din care esti construit.
Nu poti.
Dar poti duce o continua lupta.
Fiecare avem o amprenta a sufletului. Suntem unici in trairile noastre desi, ciudat, de foarte multe ori avem impresia ca si altcineva are aceeasi amprenta sufleteasca. Si cand intalnesti aceea persoana, simti. Chiar daca universuri va despart.
Treci prin ceea ce am trecut si eu, ca a fost de bine, ca nu a fost, dar trairea, sentimentul si emotia sunt diferite. Nu stii prin ce trece cineva doar pentru simplu fapt ca si tu ai trecut prin aceeasi intamplare sau eveniment. Pana la urma nu conteaza evenimentul ci trairea evenimentului. Durerea sau bucuria, tristetea sau exuberanta. Motivul poate este acelasi, reactia, diferita.
Cred ca oamenii cu care esti sau vrei sa fii si sa ramai, sot, sotie, prieteni reali, amanti parteneri, desi poate iti sunt total opusi ca fire, principii si politici, totusi au amprenta sufleteasca asemanatoare cu amprenta sufletului tau.
Este greu sa intelegi reactiile cuiva, daca nu-i intelegi personalitatea. Nu am spus sufletul. Cred ca este aproape imposibil sa cunosti 100% interiorul cuiva. Sa-l cunosti intr-adevar.
Pentru ca nimeni nu ti se va dezvalui niciodata in intregime. Si nici tu, lor.
Si nu din cauza firii secretoase sau din cauza legendarului gram de mister...
Ci pentru faptul ca asa suntem construiti.