Îmi număr neputinţa în zile tremurânde
Îmi număr tot
ce-n noapte mă sperie sau râde
Şi totul,
totu-mi cade în lacrimile multe,
Iubite-mi eşti
departe, la poalele de munte.
Amic ţi-e
Caraimanul cu-o Cruce sus pe munte
Te cheamă-n
nerăbdare în noapte să te-asculte
În zilele cu
soare te scoate la plimbare
Iubite-mi eşti
departe, cărarea mi te-ascunde.
Trufaşele
cascade te spală zi şi noapte
Şi-n susur de
izvor te-ncântă cu-al lor dor.
În mângâieri
de picuri te pierzi printre nimicuri,
Iubite-mi eşti
departe, tărâmul ne desparte.
Trecut-au anii
doi de când te-ai rupt de noi
Năprasnicele
zile m-au împânzit prin file
Uitată-n astă
lume îmi uit şi al meu nume,
Iubite-mi eşti
departe, o lume ne desparte.
Pierdută în
neştire am gândul tot la tine
Privind al tău
mormânt în picuri mă scufund
Iar lacrima-ţi
din cer o simt pe frunte , pier,
Iubite-mi eşti
departe, iar doru-mi râde-n noapte.
Căzută printre
şoapte, un bâiguit de moarte
Îmi
asupreşte-n buze şi-un strop de sânge-mi curge
Acoperă
hârtia, cuvântu-şi ia frăţia
Iubite-mi eşti
departe, lumina mea e noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu