PEDEAPSA ÎNTÂLNIRII de Irina Nedelciu

Era grozav când ne-ntâlneam

Eram în largul meu, pluteam,

Mă oglindeam în ochii tăi

Culoarea lor, îmi da bătăi.

Iar un curent electrizant

Îmi alerga în trup, pedant,

Înfometând acele simţuri

Trezite ireal în bliţuri.

Râdeai în felul tău frumos

De inima-mi era pe jos,

Îmi sughiţa amorul meu

După sărutul tău, mereu.

Cu foame îţi rupeam din buze

De-ţi răsculam durerea-n sânge

Iar geamătu-ţi ca o ofrandă

Mă alinta, eram mai caldă.

Cu gesturi tandre dăltuiam

Plăcere-n trupul tău plantam,

Fără rigori mă-nfăşuram

În juru-ţi languros, dansam.

În armonii de triluri calde

Te plămădem uşor, bărbate

Frisonele-ţi erau şocate

De la curentul dintre şoapte.

Interesanta fantezie

Venea precum o vijelie,

Să-mprospăteze atmosfera

Să-ţi dea doar ţie-n dar, puterea.

În inocenţă prefăcută

Mă preschimbai într-o tăcută

Şi într-un chin destrăbălat

Mă alintai zâmbind ciudat.

Amarnică dezlănţuire

Fierbea tot sângele în mine,

Agonizam ţipănd uşor

Plăcerea domina cu spor.

Ca într-un film desfăşurat

Trăiam amoru-nfierbântat

Încătuşaţi de năbădăi

Realul îl pierdeam din noi.

Doar ochii scânteiau vioi

Râzând de foamea dintre noi

Ne aruncau ghiduşi lipiciul

Să stăm lipiţi precum afişul.

În chin, în foame, în nevoi,

Aşa ne războiam în doi

Era pedeapsă întâlnirea

Ne ciuruia toată simţirea.

Mă întorc-n iluzii...de Radu Adrian Gelu

Experienţe visate, frustrante atracţii,
Aducând dezolare, rănind amintirile,
În debordant sens unic al înşelăciunilor,
Îmi orbesc gândurile-n uitarea de sine...

Realitatea-i nicovala ce-n cap loveşte,
Sufletul îngheaţă în clipita singurătate,
Depresia cere chirie, ca stare mentală,
Dar cine oare, are nevoie de depresie…

Peste insomnii trec furând ceva cuvinte,
Durerea năvălită încerc-n vers s-o tratez,
Mă-ntorc la a cânta iubirea, chiar plecată,
De fiece dată, înainte chiar de a fi sosită…

Două picături de ploaie - de Alexandra Manea

Stăteau pe-o frunză două picături de ploaie,
El o privea atât de tandru şi duios,
Nu le păsa că ploaia rece şi vioaie
Tot lunecă din ceruri cu pasul graţios.

Şedeau pe-o frunză două picături sfioase
Cu palme tremurânde strângându-se uşor,
Schimbând priviri atâta de frumoase,
Simţind întâia dată al dragostei fior. 

El a plonjat de sus, din puful unui nor,
Ea, din tărâmul verde al unui curcubeu
Şi s-au privit numai o clipă-n zbor,
Înţelegând că-s el a ei şi ea a lui mereu.

S-au prins de mână, vrăjiţi unul de altul, 
Executând un dans nebun, periculos
Şi-atât de simplu şi firesc le era saltul
Către pământul aspru, ud şi nemilos.

O creangă de cireş ce-n zori a înflorit
Şi i-a zărit înlănţuiţi în dansul lor,
Pe frunza sa plăpândă popas le-a oferit,
Cercând noii iubiri să-i sară-n ajutor.

Visau pe-o frunză două picături timide,
Învăluite de parfumul suavului cireş,
El palma pe obrazu-i fin deschide,
Privirea rătăcindu-i pe chipu-i fără greş.

Zâmbeau pe-o frunză două picături nebune
De-atâta dragoste, pierdute-n lumea lor,
Şi numai din priviri păreau a-şi spune
Că una fără alta vor pieri de dor.

Dar vântul şugubăţ de primăvară
A clătinat în joacă frunza preţioasă
Şi are-acum în suflet grea povară,
Căci a sfârşit iubirea cea frumoasă.

Alunecau pe-o frunză două picături mirate,
Şi-n zborul lor în lacrimi s-au topit,
Cireşul plânge cu petale răsfirate,
Căci dragostea-n văzduh s-a risipit.

Reflecții de Corina Nica

Am ascultat cântând copii
Și mi-a fost drag de ei, să știi
Și recunosc, în zi de-april
Că eu mă simt mereu copil.

Și dacă unii nu mă cred
De crezul meu nu mă dezleg
Nu mă-nfioară ura lor
Și nu mă sperii de-orice nor.

Voi face binele cât pot
Voi crede-n el , voi face tot
Ce-i în putința mea s-ajut
Și voi uita de ce-i urât.

Și prieteni falși aș vrea să iert
Să am puterea să nu-i cert,
Să fie lumea ca-nainte
Când stam în banca mea, cuminte,

Când nu știam că pot s-ajut
Că pot să fac un pic mai mult.
Că truda mea nu-i în zadar
Și pot să bucur oameni iar.

Și toți lovesc în cel ce vrea
Să schimbe lumea cu ceva
Dar uite-așa, eu nu mă las
Spre ciuda lor, le râd în nas!

SIMPLU PARAGRAF de Irina Nedelciu

Când spun adio, totul parcă-mi moare

Tot ce e verde se pierde în vâltoare

Şi florile în plânset  se ofilesc

Iar ceru-mi joacă dansul haiducesc.

S-a dărâmat  trăznit şi turnul înălţat

Iar zilele trecute pe loc au îngheţat

Doar cărămizi ciobite de foame de iubit

Au mai rămas prin curte oftând în ostoit.

Iar viaţa-mi ce de plânset atat a obosit

În praful ca o pleavă încet s-a rostuit.

Amarul de prin vene s-a solidificat

Cântând în ghilimele rapsodul, ca turbat.

Când tristele amintiri în timp se vor trezi

S-or scutura de pleavă şi-n zi îmi vor zâmbi

Atunci durerea-mi vie demult va fi apusă,

Doar lacrima din cuget îmi va servi o scuză.

Iar eu doar voi surâde la ce voi auzi

Cu gândul hăt departe încet voi şuşoti

Şi deschizând cea carte luată de prin praf

Te voi citi în noapte, ca simplu paragraf.

Prietenilor mei de Stelian Maria

Nu mai am stare deloc,
Parca-mi vine sa fac tumbe,
Sa m-arunc in sus si-n foc
Si s-arunc in voi cu umbre.

Cred c-am mancarici in... eeii !?!
Voi chiar va ganditi la toate
Si sunteti doar derbedei,
Eu mi-s domn lungit pe spate...

Stau asa si-o sa mai stau,
Obosit de-atatea tumbe,
Sunt un domn atunci cand beau
Cu nesat a voastre umbre !

Singur de Vali Zavoianu

În seara asta-i toamnă
E-un soi de letargie
Mi-e dor de tine doamnă,
Mi-e dor la nebunie. 

Minutul plânge-n chinuri
În ore desuete
Eu inventez la vinuri
Care să mă îmbete.

Prea treaz de-a mea dorinţă
Sunt singur pe planetă
Nebun de neputinţă
De vise fac iar chetă.

Să cumpăr înc-o vreme
Cu tine, doamnă dragă
E-o seară de blesteme,
De toamnă ce mă leagă.

Îmi bate-n gânduri toamnă
Mi-e toamnă numai mie
Mi-e dor de tine doamnă
Mi-e dor la nebunie...

Sărut de Nuta Istrate Gangan

Te sărut pe suflet
și-ți sarut icoana,
mă închin la tine
cănd grea mi-e penitența,
te sărut pe vise
fara așteptare.
dar mai presus de toate
cu înfrigurare
te adun in suflet
și-ți sărut absența

Tranzacţiile unui îndrăgostit de Vali Zavoianu

Iubita mea azi am amanetat
Tot ce-am trăit la pieptul tău aseară
Şi dintr-un târg de vise-am cumpărat
O prea frumoasă zi de primăvară.

Şi mi-am amanetat emoţii şi fiori
Să cumpăr anotimpul pentru tine
Să te îmbraci iubita mea în flori
Să fii tu primăvara care vine.

Ţi-am cumpărat şi cerul înstelat
Cu-aromă de visări şi clar de lună
Din Carul Mare ţi-am făcut un pat
Luceferi să-ţi şoptească noapte bună.

Ţi-am cumpărat iubito rând pe rând
Planetele Sistemului Solar
Tot dorul meu de tine-amanetând
Să ai regatul tău imaginar.

Iubito azi am dus la amanet
O şoaptă de iubire nerostită
S-o mituiesc, să treacă mai încet
Această zi atât de fericită.

Iubita mea azi cumpăr pentru noi
Calea Lactee, veşnicia toată
Căci sunt bogat când suntem amandoi
Bogat cum n-a fost nimeni, niciodată.

De ce? de Corina Nica

De ce ești tu atât de dulce?
Și mi te dărui pe nimic?
Pentru că de-aș gândi un picDeparte, peste lumi, m-aș duce.

De ce emoții te-mpresoară
De nu mai știi să mai vorbești?
Pentru că tu, când mă iubești,
E-așa frumos ca prima oară!

De ce nebună vii, iubire,
Și mă săruți, și mă aștepți?
Pentru că nu știu înțelepți
Să fi gustat din fericire!