sâmbătă, 21 aprilie 2012

PEDEAPSA ÎNTÂLNIRII de Irina Nedelciu


Era grozav când ne-ntâlneam
Eram în largul meu, pluteam,
Mă oglindeam în ochii tăi
Culoarea lor, îmi da bătăi.

Iar un curent electrizant
Îmi alerga în trup, pedant,
Înfometând acele simţuri
Trezite ireal în bliţuri.

Râdeai în felul tău frumos
De inima-mi era pe jos,
Îmi sughiţa amorul meu
După sărutul tău, mereu.

Cu foame îţi rupeam din buze
De-ţi răsculam durerea-n sânge
Iar geamătu-ţi ca o ofrandă
Mă alinta, eram mai caldă.

Cu gesturi tandre dăltuiam
Plăcere-n trupul tău plantam,
Fără rigori mă-nfăşuram
În juru-ţi languros, dansam.

În armonii de triluri calde
Te plămădem uşor, bărbate
Frisonele-ţi erau şocate
De la curentul dintre şoapte.

Interesanta fantezie
Venea precum o vijelie,
Să-mprospăteze atmosfera
Să-ţi dea doar ţie-n dar, puterea.

În inocenţă prefăcută
Mă preschimbai într-o tăcută
Şi într-un chin destrăbălat
Mă alintai zâmbind ciudat.

Amarnică dezlănţuire
Fierbea tot sângele în mine,
Agonizam ţipănd uşor
Plăcerea domina cu spor.

Ca într-un film desfăşurat
Trăiam amoru-nfierbântat
Încătuşaţi de năbădăi
Realul îl pierdeam din noi.

Doar ochii scânteiau vioi
Râzând de foamea dintre noi
Ne aruncau ghiduşi lipiciul
Să stăm lipiţi precum afişul.

În chin, în foame, în nevoi,
Aşa ne războiam în doi
Era pedeapsă întâlnirea
Ne ciuruia toată simţirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu