Te-am aşteptat cuminte ca să vii,
Dar fremătam de-atâta nerăbdare!
Prea multe zile mi-au părut pustii
Şi mă temeam întruna de trădare.
Dar într-o mohorâtă joi ai apărut,
Te-ai strecurat discret pe strada mea
Şi-ai dezmierdat grădina cu-n sărut,
Era-nsetată şi tot ramul o durea.
Ai mângâiat cu raza ta senină
Boboci de floare ascunşi pe ramul gol
Şi-ai îndemnat să iasă la lumină
O buburuză şi trei păsări lunecând în stol.
Cu lacrimile unui nor zburdalnic
I-ai dat pământului prea trist să bea
Şi-ai potolit bătaia vântului năvalnic.
Nici nu ştia cât adierea blândă îi lipsea!
Petale colorate scot capul cu mirare
Din pătura jilavă şi caldă de pământ,
Sunt tare somnoroase, trezite din visare
Şi-mbracă-n mare grabă frumosul lor veşmânt.
E-atât de verde strada şi-atât de animată
Şi aerul e dulce şi-atât de parfumat!
Atingerea-ţi uşoară şi-atât de delicată
O face să zâmbească întruna alintat.
Mi-e colorată faţa cu roşu ca de mac,
Îmi murmură surâsul cu-atâta uşurinţă,
Mi-ai împletit cunună mici flori de liliac
Şi-ai poleit cu soare întreaga mea fiinţă.
CAM – 21.03.2012
