miercuri, 22 februarie 2012

Pacea Andrei - Ursul nazdravan

Intr-o zi de primavara
Ursul a iesit afara
Ca-sa adune miere multa
Si apoi sa se ia la tranta.

Miere el n-a adunat
Si tare s-a suparat
Ca n-are energie multa
Sa faca vestita tranta

Zavoianu Vali - Sonet I

Pe umeri noaptea grea tăcut m-apasă
Cu trupul ei de stele şi de lună
În întuneric visele-mi adună
De ale mele lacrimi nu îi pasă.

O rog de grijă singură să-şi poarte
Că duc pe umeri multă-amărăciune
Dar scuturându-şi pletele îmi spune
Că îmi va sta pe umeri pân' la moarte.

Şi-atunci mai beau din cupa oboselii
S-adorm uitând amara-i greutate
Şi ea rămâne pradă îndoielii

Că-n zori, să mă apese nu mai poate.
Dar cine ţine şirul socotelii?
Îmi pare azi că-i noapte după noapte.

20.02.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Să fie lumină

Deschisă-i fereastra ce dă înspre stradă
Cuvinte privesc prin perdele
Încearcă putină lumină să vadă
S-o strângă pe toată în ele.

Răzbeşte abia câte-o rază fugară
Cuvinte se-ntrec să o prindă
Scăldate-n lumin-or ajunge afară
Pictate frumos pe-o oglindă.

Să fie lumină tot timpul, să fie
Să scriu pe oglindă o rugă
O rugă-mbracată într-o poezie
Ce-n suflet la voi să ajungă.

21.02.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Cea mai frumoasă zi

Ne-am sărutat iubite într-o joi
Şi luna galeş se uita la noi
De bucurie arunca cu stele
Pe chipul meu, pe zâmbetele mele.

În noaptea-aceea m-ai făcut să fiu
Frumoasă într-atat cum nu mai ştiu
Vreodată să fi fost, cu stele-n plete
Şi-n piele cu miros de violete.

De-or trece ani, cu doruri peste noi
În fiecare zi să fie joi
Să ma saruti cu buze tremurânde
Să am pe chip luciri de stele blânde.

21.02.2012, Zavoianu Vali

luni, 20 februarie 2012

Zavoianu Vali - Nazbatiile Marei (Mara, partea a VII - a)

Vă salută Mara, hei
Sunt aici, ca de-obicei.
Dapăi...n-am vorbit de mult
Să vă zic ce-am mai făcut.

Să păstraţi în amintiri
Cum e să ai musafiri
Vă spun: zilele trecute
Ne-au vizitat nişte rude.

Nu vă zic cum m-au pupat
M-au sucit, m-au studiat
Plus o mie de-ntrebări
De mi-am ieşit din răbdări.

Of, că de-abia am scăpat
Ascunzându-mă sub pat!
Şi am stat ascunsă bine
Până au uitat de mine.

Şi-au început să vorbească
Fără să se mai oprească
Dând din mâini şi toţi odată
Aşezaţi la masă roată.

Gazdă bună, mama mea,
Îi serveşte cu cafea
Şi-ntr-o sticl-aşa pătrată
Le aduce..."vişinată".

M-am ascuns după perdea
Să-nţeleg şi eu ceva
Şi-s atentă, concentrată
La sticla de vişinată.

Mă rog...aşa-i zice mama
Pân-acum nu i-am luat seama
Nu ştiu când a cumpărat
Sucul ăla colorat.

Vă spun sincer, sunt cam tristă
Cred că-i mama egoistă
Că nu mi-a dat niciodată
Din licoarea colorată.

Şi m-am hotărât vă spun
Imediat să mă răzbun
Şi să mă gândesc cum oare
Să iau sticla de licoare.

Şi... aşa pe negândit
Brusc afară au ieşit,
Toţi, în frunte cu mămica
Şi-au lăsat pe masă sticla.

Uiiii, atât mi-a trebuit!
Am luat sticla şi-am fugit.
Şi ce mi-a dat prin cap mie
M-am dus în bucătărie.

Ca să nu fiu singurică,
Am chemat şi pe pisică
Şi căţelul meu cel drag
Un experiment să fac.

Să nu fie şi ei trişti
Că cei mari sunt egoişti
Le-am turnat să bea îndată
Din licoarea colorată.

În castronul lor de apă
Le-am turnat cât să încapă
Şi-au băut imediat
Sucul ăsta colorat.

Dac-am văzut că le place,
Le-am mai dat, n-aveam ce face!
Şi-ntr-o clipă a fost gata
Toată, toată vişinata.

Apoi, colo lângă uşă,
Am văzut a mea păpuşă
Şi m-am apucat pe loc
Cu păpuşa să mă joc.

Nu ştiu cât timp a trecut
Cinci minute sau mai mult
Că m-a şi strigat mămica:
-Unde-i Mara frumuşica?

Dar n-apuc să zic nimica
Fiindcă miaună pisica,
Sare-n sus şi se zbârleşte,
Cade şi se tăvăleşte.

Şi-apoi iată şi căţelul
Latră, urlă ca tembelul
Are mers împleticit
Şi de uşă s-a lovit.

Şi porniră amândoi
Mare mare tărăboi.
Mieunat şi lătrături
Ca la casa de nebuni.

Şi în toiul "fericirii"
Se-adunară musafirii
Iar pisica şi căţelul
Se agitau în tot felul.

Dar mătuşa mea deodată
Vede sticla cea pătrată
Şi-nţelege în sfârşit
Cum tot circul s-a pornit.

Zice ea: - Astea sunt bete!
De dau cu capu-n perete...
Şi-i explică şi lui tata
Ce-am făcut cu vişinata.

Hai, nu mai râdeţi de zor!
Că au râs şi ei...în cor...
Şi părinţi şi musafiri
De-ale mele născociri.

Şi mă-ntreabă cu toţi:- Hei!
Cum îţi vin aşa idei??
Ce-ntrebare fără rost!
Doar şi ei copii au fost.

Acum plec, că mă grăbesc
Altceva să născocesc
O boacană sau un joc
Că nu pot să stau în loc.

20.02.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - A venit Craciunul...

A venit Craciunul iata
O zi mai tarziu, se pare
Intr-un sufletel de fata
Si-ntr-o dulce-mbratisare.

Chiote de bucurie
Dinspre gara auziti?
Ce sa fie? Cin" sa fie?
Chiar doi oameni fericiti.

Sunt imagini in oglinda
Chip de tata si de fiica
El, c-o-mbratisare blanda
Iute-n brate o ridica.

-Mi-a fos dor de tine, tata!
A soptit suav fetita
El a plans inca odata
Ca si-a-ndeplinit dorinta.

Nu dorea altfel sa fie
Sfantul asteptat Craciun
Decat plin de bucurie
Langa puiul lui cel bun..

poezie dedicata Elenei, fetita lui Raul Marian (de Craciunul anului trecut cand pentru prima data nu au fost aproape unul de celalalt in aceasta zi speciala)

Mirea Roxana Mihaela - Un creion si o hartie

Vreau sa scriu o poezie
Am nevoie de hartie
Imi trebuie si-u creion
Pot sa scriu si cu-un stilou
Voua, defapt, ce va place?
Pana voi va mai ganditi,
Eu postez direct aici.
Am sa scriu pe internet,
Am nevoie de curent
Si de-o muza sa imi dea
Acum inspiratiaaa!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Avion

Poezie, poezie
Am un prieten din hartie
L-am facut de dimineata
Si il cheama Natafleata

Defapt e un avion
M-a-nvatat sa-l fac ‘nea Ion
Cica origami-i zice
Si e arta cu elice.

Am gresit, le tot incurc,
Pan’ la urma-i ‘licopter
Pe fereastra il arunc
A cazut jos la parter…

Fuga, fuga-am coborat
Cate trei scari de-odata
Ups, s-a facut cam urat
A aterizat in balta.

Sunt un pic trist acum,
Se va supara ‘nea Ion…
Oare se ia cu sapun?
Fir-ai tu de avion!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Petre Violetta - Arunc zăpezi

Mi-arunc zăpezile, iubite peste ierni
Frisoanele de frig le-ascund în vers,
Când peste mine primăveri aşterni
Şi mă aduni buchet de flori din mers.

Cochet mi-aşez petalele albastre
Să nu rănesc dantela parfumată,
Pudrez cu praf de zâmbet şi de astre,
Un rid uitat şi-o nevăzută pată.

Mă prinzi de mână şi-ntr-un fin balans
M-apropii de chemarea ta, ispită!
Ne sărutăm aromele în dans
Eu, violet arunc frunza rănită...

Tu o ridici şi-i bandajezi nervura
Ce sângerează verde sideral.
Şi sorbi un bob de rouă de pe gura
Deschisă ţie într-un gest astral.

Într-un vârtej de nuanţe parfumate
Se sting zăpezi şi primăveri răsar,
Aleargă spre pământ, razele toate
Din soarele ce mă iubeşte iar.

Mă mângâie...tu să nu fii gelos!
Căci razele îi sunt neveste oarbe.
M-atinge lateral, de sus în jos
Şi toată iarna de sub piele-mi soarbe...

Zavoianu Vali - Când moare o speranţă

A murit aseară speranţa
Fără popă, fără lumânare
N-avea rost să chem ambulanţa
Se vedea după faţă că moare.

Că zăcea de-o vreme bolnavă
Refuza la lumina să iasă
Nu ştiam că starea-i e gravă
Şi stătuse cu mine în casă...

C-a murit mă simt vinovata
Şi nu-i doctor pe lume s-o-nvie
Eu nu m-am gândit niciodată
Că-ntr-o zi poate să nu mai fie.

Ea trăia uneori străină
Zile-n şir nici nu vorbea cu mine
Însă eu, doar eu sunt de vină
Că ştiam ce va fi, mult prea bine.

A murit speranţa aseară
Fără popă, fără lumânare
S-o fi dus în ceruri să ceară
Pentru mine la zei derogare.