Vă salută Mara, hei
Sunt aici, ca de-obicei.
Dapăi...n-am vorbit de mult
Să vă zic ce-am mai făcut.
Să păstraţi în amintiri
Cum e să ai musafiri
Vă spun: zilele trecute
Ne-au vizitat nişte rude.
Nu vă zic cum m-au pupat
M-au sucit, m-au studiat
Plus o mie de-ntrebări
De mi-am ieşit din răbdări.
Of, că de-abia am scăpat
Ascunzându-mă sub pat!
Şi am stat ascunsă bine
Până au uitat de mine.
Şi-au început să vorbească
Fără să se mai oprească
Dând din mâini şi toţi odată
Aşezaţi la masă roată.
Gazdă bună, mama mea,
Îi serveşte cu cafea
Şi-ntr-o sticl-aşa pătrată
Le aduce..."vişinată".
M-am ascuns după perdea
Să-nţeleg şi eu ceva
Şi-s atentă, concentrată
La sticla de vişinată.
Mă rog...aşa-i zice mama
Pân-acum nu i-am luat seama
Nu ştiu când a cumpărat
Sucul ăla colorat.
Vă spun sincer, sunt cam tristă
Cred că-i mama egoistă
Că nu mi-a dat niciodată
Din licoarea colorată.
Şi m-am hotărât vă spun
Imediat să mă răzbun
Şi să mă gândesc cum oare
Să iau sticla de licoare.
Şi... aşa pe negândit
Brusc afară au ieşit,
Toţi, în frunte cu mămica
Şi-au lăsat pe masă sticla.
Uiiii, atât mi-a trebuit!
Am luat sticla şi-am fugit.
Şi ce mi-a dat prin cap mie
M-am dus în bucătărie.
Ca să nu fiu singurică,
Am chemat şi pe pisică
Şi căţelul meu cel drag
Un experiment să fac.
Să nu fie şi ei trişti
Că cei mari sunt egoişti
Le-am turnat să bea îndată
Din licoarea colorată.
În castronul lor de apă
Le-am turnat cât să încapă
Şi-au băut imediat
Sucul ăsta colorat.
Dac-am văzut că le place,
Le-am mai dat, n-aveam ce face!
Şi-ntr-o clipă a fost gata
Toată, toată vişinata.
Apoi, colo lângă uşă,
Am văzut a mea păpuşă
Şi m-am apucat pe loc
Cu păpuşa să mă joc.
Nu ştiu cât timp a trecut
Cinci minute sau mai mult
Că m-a şi strigat mămica:
-Unde-i Mara frumuşica?
Dar n-apuc să zic nimica
Fiindcă miaună pisica,
Sare-n sus şi se zbârleşte,
Cade şi se tăvăleşte.
Şi-apoi iată şi căţelul
Latră, urlă ca tembelul
Are mers împleticit
Şi de uşă s-a lovit.
Şi porniră amândoi
Mare mare tărăboi.
Mieunat şi lătrături
Ca la casa de nebuni.
Şi în toiul "fericirii"
Se-adunară musafirii
Iar pisica şi căţelul
Se agitau în tot felul.
Dar mătuşa mea deodată
Vede sticla cea pătrată
Şi-nţelege în sfârşit
Cum tot circul s-a pornit.
Zice ea: - Astea sunt bete!
De dau cu capu-n perete...
Şi-i explică şi lui tata
Ce-am făcut cu vişinata.
Hai, nu mai râdeţi de zor!
Că au râs şi ei...în cor...
Şi părinţi şi musafiri
De-ale mele născociri.
Şi mă-ntreabă cu toţi:- Hei!
Cum îţi vin aşa idei??
Ce-ntrebare fără rost!
Doar şi ei copii au fost.
Acum plec, că mă grăbesc
Altceva să născocesc
O boacană sau un joc
Că nu pot să stau în loc.
20.02.2012, Zavoianu Vali
Sunt aici, ca de-obicei.
Dapăi...n-am vorbit de mult
Să vă zic ce-am mai făcut.
Să păstraţi în amintiri
Cum e să ai musafiri
Vă spun: zilele trecute
Ne-au vizitat nişte rude.
Nu vă zic cum m-au pupat
M-au sucit, m-au studiat
Plus o mie de-ntrebări
De mi-am ieşit din răbdări.
Of, că de-abia am scăpat
Ascunzându-mă sub pat!
Şi am stat ascunsă bine
Până au uitat de mine.
Şi-au început să vorbească
Fără să se mai oprească
Dând din mâini şi toţi odată
Aşezaţi la masă roată.
Gazdă bună, mama mea,
Îi serveşte cu cafea
Şi-ntr-o sticl-aşa pătrată
Le aduce..."vişinată".
M-am ascuns după perdea
Să-nţeleg şi eu ceva
Şi-s atentă, concentrată
La sticla de vişinată.
Mă rog...aşa-i zice mama
Pân-acum nu i-am luat seama
Nu ştiu când a cumpărat
Sucul ăla colorat.
Vă spun sincer, sunt cam tristă
Cred că-i mama egoistă
Că nu mi-a dat niciodată
Din licoarea colorată.
Şi m-am hotărât vă spun
Imediat să mă răzbun
Şi să mă gândesc cum oare
Să iau sticla de licoare.
Şi... aşa pe negândit
Brusc afară au ieşit,
Toţi, în frunte cu mămica
Şi-au lăsat pe masă sticla.
Uiiii, atât mi-a trebuit!
Am luat sticla şi-am fugit.
Şi ce mi-a dat prin cap mie
M-am dus în bucătărie.
Ca să nu fiu singurică,
Am chemat şi pe pisică
Şi căţelul meu cel drag
Un experiment să fac.
Să nu fie şi ei trişti
Că cei mari sunt egoişti
Le-am turnat să bea îndată
Din licoarea colorată.
În castronul lor de apă
Le-am turnat cât să încapă
Şi-au băut imediat
Sucul ăsta colorat.
Dac-am văzut că le place,
Le-am mai dat, n-aveam ce face!
Şi-ntr-o clipă a fost gata
Toată, toată vişinata.
Apoi, colo lângă uşă,
Am văzut a mea păpuşă
Şi m-am apucat pe loc
Cu păpuşa să mă joc.
Nu ştiu cât timp a trecut
Cinci minute sau mai mult
Că m-a şi strigat mămica:
-Unde-i Mara frumuşica?
Dar n-apuc să zic nimica
Fiindcă miaună pisica,
Sare-n sus şi se zbârleşte,
Cade şi se tăvăleşte.
Şi-apoi iată şi căţelul
Latră, urlă ca tembelul
Are mers împleticit
Şi de uşă s-a lovit.
Şi porniră amândoi
Mare mare tărăboi.
Mieunat şi lătrături
Ca la casa de nebuni.
Şi în toiul "fericirii"
Se-adunară musafirii
Iar pisica şi căţelul
Se agitau în tot felul.
Dar mătuşa mea deodată
Vede sticla cea pătrată
Şi-nţelege în sfârşit
Cum tot circul s-a pornit.
Zice ea: - Astea sunt bete!
De dau cu capu-n perete...
Şi-i explică şi lui tata
Ce-am făcut cu vişinata.
Hai, nu mai râdeţi de zor!
Că au râs şi ei...în cor...
Şi părinţi şi musafiri
De-ale mele născociri.
Şi mă-ntreabă cu toţi:- Hei!
Cum îţi vin aşa idei??
Ce-ntrebare fără rost!
Doar şi ei copii au fost.
Acum plec, că mă grăbesc
Altceva să născocesc
O boacană sau un joc
Că nu pot să stau în loc.
20.02.2012, Zavoianu Vali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu