Zavoianu Vali - Diagnostic

Ma intreb, a cata oara ce-onsemna patriotism

Si incerc sa nu ma doara ca-l faceti eufemism
Ma intreb de-aveti credinta si ce ati facut cu sfintii
Si de ce-ati uitat cu totii sa va mai cinstiti parintii.

Auziti-i cum ingana Tatal Nostru azi si Crezul
Unde va mai este Nunta? Ce facura-ti cu botezul?
Caci purtati pe cele sfinte ca pe-un simplu accesoriu
De-au ajuns acum gonite sau impinse-n derizoriu.

Caut peste tot romanul,in voi, ce vorbiti ca mine
Si gasesc straini de tara, ipocriti, oameni-ruine
Ce-si invat-atat copiii : Valentine"s si Haloween
Caci Craciun si Dragobete mai inseamna prea putin.

Am citit cu-amaraciune astazi intr-un nou ziar
Cum ca tara noastra-i dusa si e totul in zadar
Si vreo patruzeci de semeni comentand lasara semn
Injurand cu-ncrancenare un roman curat si demn.

Ca-ndraznise sa descrie tara cum o vede el
Si sa deseneze harta tarii noastre pe drapel.
Faceti-va analize! Diagnosticul e grav.
Cred ca tara noastra are astazi un popor bolnav.

Bata clopot de trezire si invie din mormant
Toti stramosii laolalta ce-au sfintit acest pamant
Si de v-ontreba de tara vreodata cineva
Sa gasiti in voi credinta cea pierduta undeva.

Si sa tune iar raspunsul care-odata rasuna
Tara mea se cheama simplu : Dor, Credinta, Dacia.

Daniel Ali Salomia - Cautare

Am adunat atatea,
Ape-n calea mea
Si atat de lung,
E drumul
Catre tine,
Incat am inundat
De lacrimi,
Tara ta,
Cu doruri de coline.
Si muntii am taiat
Razand,caci am aflat,
De tine.
Tu...lac ce ma
Astepti de mult.
In delta ne
Vedem,chiar maine.
Eu...fluviu,vin
Sa ma intalnesc,cu tine.

Mihaela Aldea - Obscur de vid...

cobor câteodată
pe o coastă de gând
rămas schilodit
 în antiteza începutului
fără să privesc
răsăritul apusului

povârnişul se adânceşte
cu fiecare respiraţie de pas
într-o vulcanică ardere
de gheţari neciopliţi
în peştera fiinţei mele
prea gol de prea mulţi
umplu densitatea
suprasaturaţiei din nemine
stalactitele prind rădăcini
care încolţesc neputinţă
din flori de stalagmite
ale fiecărui cuvânt nerostit
din multul de nimic

mă descalţ la primul licăr
lumina cade confuz
şi mă las în urmă
nu mai pot târî pe întuneric
ciubote înnoroiate
de humă din arderi de aripi
care-au zburat himeric
prin clipe într-un obscur
luminos de opac

eu sunt din fiecare
fiecare nu sunt eu
şi totuşi
eu-Eu sunt
când mă întorc
fără să ajung
la primul
capăt

nu ştiu unde m-am pierdut
şi-aleg
vid

Zavoianu Vali - Vesnicului indragostit

Scari catre cer ridicate

Vise pierdute-n zenit
Toate din tine-s plecate
Iarasi in tine-au venit.

Un zambet si melancolia
De talpa ta goala-s legate
Se-asterne pe drum nebunia
Din visele tale uitate.

Umbra de timp ce te-mbraca
Vesnicule indragostit
Drum prin lumin-o sa-ti faca
Tie, acel ce-ai iubit.

Si cand tarziu va sa fie
Drumului tau, soapta calma
Visul din vis va sa-nvie
Sufletul scos azi in palma.

Si vei mai scrie pe tample
Drumului tau pribegire
Esti ce a fost sa se-ntample
Esti un nebun de iubire.

Zavoianu Vali - Abur de aripa

Sunt prea marunta sa dainui

Sunt o farama de om
Visul de zbor il mai tainui
 Si mi-l sadesc ca pe-un pom.

Sunt impletiri de dorinta
Abur de-aripa in vis
Sunt drumul spre nefiinta
Si sunt poemul nescris.

Pasii ma poarta prin greul
Vietii si-acestui destin
Merg catre maine si Eu-l
Nu mi-e decat un suspin.

Am doar sa caut curajul
Tainic raspuns la-ntrebari
Visul imi este bagajul
Si ma imbrac in mirari.

Zavoianu Vali - Poem amar - unui parlamentar

Cum sa iti mai fie tara draga

Cand umanitatea te-a lasat
Si te-nchini ranjind numai la spaga
Cu-amandoua mainile ai luat.

Cum sa iti mai fie tara draga
Cum sa mai conteze-nfometate guri
Cand ai banii tai murdari din spaga
Si faci la Paris cumparaturi.

Pentru spaga ti-ai vandut parintii
Si ceri spaga pana si sa minti
Sufletul ti-l vinzi pentru argintii
Care au ajuns sa-ti fie sfinti.

Si te duci mereu avid la banca
Sa schimbi Romania pe nimic
Asta-i tot ce te intereseaza
Daca spaga astazi e mai mare-un pic.

Stabilesti azi pretul tarii pe o suma
Si o vinzi intreaga sau pe rand
Si stergi harta simplu cu o guma
Vei eradica-o in curand.

Zavoianu Vali - Rugaminte

 Astazi voi merge-am decis
 Spre orizonturi deschise
 Din magazinul de vise
 Sa imi mai cumpar un vis.

 Nu mai bani nici de paine
 Dar imi permit sa visez
 Soarele sa mi-l asez
 In dimineti si in maine.

 Nu pot s-adun lucruri desarte
 Visarea e tot ce mai am
 Ma-mbrac in acest amalgam
 In drumul ce duce departe.

 Depun toata viata simbria
 In contul din suflet deschis
 Banuti ca sa-mi cumpar un vis
 Si ca sa-mi traiesc nebunia.

 Si de-aveti raspuns la-ntrebare
 Pe unde gasesc azi deschise
 Mai noi magazine de vise
 Sa-mi scrieti va rog o scrisoare.

21.11.2011, Z.V.

Alexandra Manea - Primul fulg de nea

Astazi am zarit primii fulgi de nea in Bucuresti...

Primul fulg de nea, bezmetic,
Intr-un dans pur geometric
Se agita, sta sa zboare
Si tot striga-n gura mare,
Ratacind pe starzi si-alei:
Hei, dar unde-s fratii mei?
Ma-alungara dintr-un nor
Moale, pufos si usor
Si mi-au spus c-aici la voi
Iarna cea cu par valvoi
Chiar de ieri de dimineata
Un regat de frig si gheata
A cladit dintr-o miscare
Fara pic de remuscare,
Alungand frumoasa toamna
Cea cu-alaiul ei de seama
De frunze in mii de culori
Ratacite-n patru zari.
Bag de seama ca mintira…
Oare chiar ma pacalira?
Ce sa fac daca sunt singur?
Te iau cu mine, desigur,
Dar sa nu le dai de veste
Celor frati ca inca este
Toamna in sufletul meu
Astazi, maine si mereu.

CAM - 22.11.2011

Daian Daniel - Jurnal de călătorie la sfârşitul sufletului

 viaţa este un imens împrumut cu dobândă de sută la sută
 plătit cu întârziere de fiecare nou-născut la neprevăzuta moarte
 a ultimului datornic

 dacă aş conştientiza când am încetat să trăiesc absurditatea unei dependenţe de un posibil cerc
 tot un nemulţumit voi rămâne în fruntea ochilor tăi grăbiţi să aşeze în gura mea ne-cuvintele unui adevăr din care au crescut colţuri de umezeală

 omul din mine are o frică atât de mare de suflet încât se întemniţează
 în raţiunea ilogică a celorlalţi necrescuţi la timp
 din care frumuseţea spoită nu salvează lumescul încrâncenat
 în taina botezatului pe capete

 insuficienţa cărnii

 din pântecul adormit al unui consens transpiră anotimpuri
 ca un aşternut de vremelnicie în care insuficienţa nu îşi găseşte liniştea cărnii
 este doar un jurnal de călătorie la sfârşitul sufletului
 o junglă din picioare şi mâini înlănţuite în aşteptarea veşniciei

 nu am pretins niciodată că aş fi înger de pământ
 că îmi ascut vinovăţia în fericirea zburătorului
 sunt doar un săritor de performanţă
 spre moarte

Ene Adrian Daniel - În grădină

 În grădină e război,
 Larmă mare, tărăboi,
 Un bondar nebun, străin,
 Cere mâna unui crin.

 Iar l-a ameţit nectarul,
 Dintr-un mac avea paharul,
 Zbura-n salturi, dar cotit.
 Era pe la asfinţit.

-Uite domne, ce tupeu!
 Se agită gura de leu.
 Lângă ea o crizantemă
 Se închide în dilemă.

-Fiţi unite!Fără milă!
 Strigă tare o zambilă.
 -Du-te! pleacă, piază rea!
 Strigă firul de lalea.

Scuturi mici din ghiocei
 Fac redută-n jurul ei,
 Pe cărare vin ostaşi,
 Trandafiri şi toporaşi.

 La răscruce de alee,
 Stă prinţesa orhidee,
 Ea veghează în grădină,
 Dintr-o dată lung suspină.

-Floarea crinului e pură,
 Fala noastră din natură.
 E plăpândă, e suavă
 Pentru mintea ta bolnavă.

Iarăşi ai venit bondare
 Rătăcind a ta cărare,
 Căutând la noi mireasă
 Când durerea te apasă?

 Iarăşi ai venit grăbit
 Dintr-un lan abia cosit,
 Să schimbi rostul, rânduiala?
 Sabie îmi e petala.

 Noi vrem pace, armonie
 Nu cumplită duşmănie!
 Ura să rămână-n teacă
 Te rugăm, acuma pleacă!

 Gâza pleacă, e spăşită,
 Parcă-n aripă lovită,
 Lecuită e, se pare,
 Să zboare din floare-n floare.